Utilizator:RappY

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Despre mine

Ortodox român, interesat în special de istoria ortodoxiei române.

Mai contribui pe forumul crestinortodox.ro.

Contribuții

Paginile la care contribui sunt:

Liste

• Sinaxar al Sfinților Români
• Sfinți români (cronologie)
• Lista mănăstirilor ortodoxe din România (cronologie)
• Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)
• Ucenicii Cuviosului Paisie
• Listă a episcopilor Tomisului
• Lista relațiilor de ucenicie
• Listă a simbolurilor iconografice
• Listă a duhovnicilor români din secolul XX
• Listă a eparhiilor românești dispărute
• Listă a curentelor duhovnicești românești‎

Articole propriu-zise

• Petroniu Tănase
• Antim Ivireanul
• Visarion Sarai
• Dobrogea antică
• Horepiscop
• Specificul spiritual românesc
• Introducerea limbii române în slujbe
• Școlile bisericești românești‎

Sfinții Închisorilor

Aici este o combinație de articole propriu-zise, digitizări, sau liste, dar păstrează aceeași tematică: rezistența anticomunistă.

• Lista sfinților români din închisori
• Experimentul Pitești
• Valeriu Gafencu
• Ioan Ianolide
• Constantin Oprișan
• Mircea Vulcănescu
• Gherasim Iscu
• Gheorghe Jimboiu
• Rugăciunea inimii în temnițele comuniste
• Frățiile de Cruce
• Rugul Aprins
• Spiritualitatea luptei anticomuniste
• Situația mișcării „Sfinții Închisorilor” în 2024
• Grupul misticilor‎
• Mucenicii din Gherla

Pagini speciale

• Format pentru „Ortodoxia în România”
• Format pentru „Sfinții Închisorilor”
• Categorie pentru membrii Rugului Aprins

Digitizări

Mircea Păcurariu

• Limba română
  • Despre formarea limbii române, compoziția lingvistică a vocabularului, și demonstrarea vechimii creștinității la noi.
• Jurisdicția bisericească asupra provinciilor romane sud-dunărene
  • Aici se găsesc detalii despre crearea mitropoliilor, care erau în strânsă legătură cu administrația imperiului roman. O să avem și noi mitropolie în Tomis.
• Formarea primelor state românești
  • Acest articol se referă la state românești mult înainte de principate, prin secolele VII-VIII, deci e vorba despre momentul din care istoricii pot vorbi de „români” (în limbaj bisericesc câteodată vorbim despre români și înainte).
• Iustiniana Prima
  • Arhiepiscopie autocefală (cred că noi în România i-am zice mai degrabă „mitropolie”) foarte importantă pentru o perioadă săracă în date a istoriei românilor; se presupune că veneau de-aici horepiscopi să treacă Dunărea posibil să hirotonească preoți pentru teritoriile noastre.
• Ursus
  • Un episcop participant la sinodul VII ecumenic, posibil român sau păstor al românilor din Banat/Crișana. Ar fi primul episcop român nord-dunărean cunoscut cu numele.
• Încreștinarea bulgarilor
  • Aici practic se reiau informațiile despre viața creștinească a românilor deși articolul este despre bulgari. Sunt lucruri importante aici în special despre introducerea ritului bizantino-slav (adică ritul bizantin în limba slavă) pe teritoriile noastre, dar și alte informații importante precum dezvoltarea culturală din Ohrida, o Arhiepiscopie ce-și va pierde prioritatea în fața Patriarhiei de la Târnovo mai târziu.
• Lista mărturiilor arheologice creștine pe teritoriile române din Evul Mediu timpuriu (cronologie)
  • Important pentru demonstrarea și observarea continuității creștinității pe teritoriile noastre.
• Episcopia vlahilor
  • Aici e vorba despre niște date despre români în perioada după țaratul bulgar dar înainte de țaratul vlaho-bulgar. Este important că ni s-a dat o episcopie mai ales că nu aveam teritoriile noastre, însemnând că vlahii erau văzuți ca importanți pentru acele ținuturi (era necanonică această organizație).
• Dinastia Asăneștilor
  • Aici e vorba despre contribuția românească la imperiul vlaho-bulgar. Nu are așa multă importanță bisericeasă dar oferă context istoric.
• Patriarhia de Târnovo
  • Aceasta e importantă ca o instituție mult mai puternică ca cele discutate anterior, posibil conduse și de episcopi vlahi. Aici vorbim de secolele chiar dinaintea formării principatelor, aducerea lui Nicodim la noi în Țară, deci este mult mai apropiată și imediat relevantă istoriei noastre știută.
• Primele episcopii transilvănene
  • Situația ecleziastică în Transilvania înainte de expansiunea Ungariei și de prozelitismul catolic. Sunt propuse câteva centre bisericești în care e probabil să fi fost episcopii și chiar o viață bisericească bogată.
• Mitropolia Vicinei
  • Mitropolie importantă din Dobrogea, continuă tradiția mitropolită de la Tomis și prevestește Mitropolia Țării Românești, Sfântul Iachint mutându-se în Muntenia pentru păstorirea întregului teritoriu din sudul României.
• Începuturile Mitropoliei Țării Românești
  • Despre cum s-a înființat Mitropolia Țării Românești, cu detalii despre perioada dinaintea strămutării Sf. Iachint al Vicinei dar și o prezentare mai pe larg a contextului înființării din 1359.
• Începuturile Mitropoliei Moldovei
  • Mitropolia Moldovei a avut o recunoaștere mai dificilă, fiind și sub anatemele Patriarhiei Ecumenice din cauza faptului că au respins propunerile de mitropoliți de neam grec. Alexandru cel Bun reușește să pună fundamentul organizației bisericești la începutul veacului XV.
• Iosif Mușat
  • Primul mitropolit recunoscut de Constantinopol (foarte puține date existente). În timpul arhipăstoririi sale au fost aduse moaștele Sf. Ioan cel Nou, dar oricum e de reținut că cel mai probabil au fost și alți ierarhi nerecunoscuți înainte.
• Hariton al Ungrovlahiei
  • Al doilea mitropolit al Țării Românești, era egumen la Mănăstirea Cutlumuș în Athos și conducătorul tuturor mănăstirilor athonite. E important că aveam relații așa de strânse cu Athos atât de devreme, iar Mănăstirea Cutlumuș era numită „Lavra Țării Românești” (noi tot nu avem încă o mănăstire în Athos).
• Începuturile monahismului românesc
  • Articolul vorbește în principal de tradiția monahală înainte de venirea Sf. Nicodim. Nu se știe foarte clar ce s-a-ntâmplat după căderea Dobrogei dar pare că s-a continuat o tradiție pustnică care a putut reveni la un stadiu chinovial în jurul perioadei Asăneștilor când românii începeau să se poată organiza mai bine. De acolo după înființarea episcopiilor și mitropoliilor românești, se putea pune o baza monastică pe care Sf. Nicodim a reorganizat-o.
• Independența mitropoliilor înainte de autocefalie
  • Rezumat puternic si concis argumentând pseudo-autocefalia mitropoliilor române în special când sud-estul Europei era sub otomani și românii contribuiau semnificativ la susținerea ortodoxia în lume (e.g. toate mănăstirile din Athos au primit ajutoare de la români).
• Raportul dintre domniile românești și Biserică
  • Despre „simfonia bizantină” în România sau cum voievodatele și Biserica lucrau împreună ba chiar sinergetic și perihoretic :P
• Arhitectura bisericească românească
  • Despre dezvoltarea stilului arhitectural propriu românesc. Acestea au importanță nu doar artistică ci și eclezială căci de vreme ce dezvoltam stiluri artistice proprii, înseamnă că ne exercitam și un tip de autonomie bisericească.
• Pictura bisericească românească
  • Tot la fel ca mai sus, cu un accent pe faptul că aveam școli artistice și pictori autohtoni, dar și curente inedite în istorie.
• Sculptura bisericească românească
• Broderia bisericească românească
• Argintăria bisericească românească
• Muzica_bisericească_românească
  • Aceste pagini încearcă să dezvolte o introducere în artele bisericești românești.
• Începuturile literaturii românești
  • În special de menționat că avem scrieri dinaintea principatelor și mai apoi articolul demonstrează bogăția activității culturale din primele veacuri ale mileniului trecut. Aici se găsește și o secțiune pentru Gavriil Uric.
• Țările române și Muntele Athos
  • Sumar bun al contribuțiilor României către Athos, dezvoltă discuția despre relația românilor cu alte Biserici Ortodoxe, și mai ales ajută să pună laolaltă argumente înspre înființarea mult-doritei mănăstiri românești în Athos.
• Țările române și Bisericile grecești
• Țările române și Bisericile slave
  • Ca mai sus, importanță eclezială și culturală dar și o resursă pentru a plasa Biserica română în cadrul ortodoxiei.
• Maxim Brancovici
• Anania al Țării Românești
  • Doi mitropoliți ai Țării Românești din sec XVI. Maxim este important pentru încercările de a stabili o cooperare între Țara Românească, Moldova, și Transilvania pe temeiul neamului (el fiind sârb), iar Anania pentru activitatea arhierească în Transilvania și viața călugărească (dăruirea averii, îmbrăcarea marii schime).
• Activitatea mitropolitană a lui Macarie II
  • Adăugare detalii despre activitatea lui Macarie ca mitropolit de vreme ce și-a oprit activitatea tipografică trebuie apreciat și ca organizator bisericesc într-o perioadă dificilă.
• Serafim al Țării Românești
  • Mitropolit cărturar, a susținut activitatea culturală, inclusiv lucrările diaconului Coresi.
• Eftimie III al Țării Românești
  • Fost egumen la Cozia, devenit mitropolit de încredere al lui Mihai Viteazul.
• Luca din Cipru
  • Mitropolit cărturar iubit de Mihai Viteazul, a protejat neamul românesc deși el era grec, uneori supărând patriarhia din Constantinopol prin nesupunere. Prevestește epoca de explozie culturală din timpul lui Matei Basarab când se va introduce și limba română în cultul bisericesc. Pe de altă parte, prevestește și o anumită creștere în influență a elementului grecesc care va avea și consecințe negative mai târziu.
• Grigorie I al Țării Românești
  • Mitropolitul care l-a uns pe Matei Basarab. Și el a fost grec, deci se continuă tradiția de episcopi din afară.
• Teofan I al Moldovei
  • Începe înnoirea picturilor din Voroneț și posibil o școală cărturărească.
• Teofan al II-lea al Moldovei
  • Păstorire în timpul unei perioade dificile, este mitropolit de trei ori înainte să se retragă în Athos unde este iubit de călugării de la Dohiariu.
• Gheorghe Movilă al Moldovei
  • Ctitor al Mănăstirii Sucevița, și el păstorește într-o perioadă dificilă. Este aici și o secțiune despre schimbările bisericești întocmite de Mihai Viteazul.
• Teodosie Barbovschi al Moldovei
  • Păstorire scurtă dar continuă activitatea cărturărească, acum intrând în veacul XVII.
• Macarie al Romanului
  • Unul dintre primii cronicari moldoveni care adoptă un stil literar, scriind cu 100 de ani înainte de Grigore Ureche „să nu fie acoperite în mormântul uitării lucrurile ce s-au întâmplat în vremurile și în stăpânirile trecute și care au ajuns până la noi”.
• Isaia de Rădăuți
  • Realizează prima colecție de cronici moldovenești cunoscută, continuând tradiția cronicarilor care va avea să devină faimoasă în veacul următor.
• Episcopia Vadului
  • O episcopie care s-ar putea să fi fost înființată de Ștefan cel Mare. Era sub mitropolia Moldovei dar avea jurisdicție în nordul Transilvaniei, ajutând ardelenii să lupte împotriva calvinismului.
• Principatul autonom al Transilvaniei‎
  • Despre perioada în care Transilvania era „principat autonom” sub suzeranitate otomană. Tipăriturile românești din această perioadă aveau caracterul prozelitist de a îndepărta românii de ortodoxie și a-i aduce la calvinism forțat.
• Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
  • Conține o discuție despre contextul istoric și speculațiile de paternitate pentru „cea mai de seamă lucrare originală din toată literatura veche românească”.
• Primele scrieri în română
  • Cum vede Pr. Păcurariu problema primelor texte în română, o problemă încă disputată. Secțiunea cărților populare este o surpriză, textele „de prevestire” (astrologie) având „o mare răspândire printre credincioșii” români încă din secolul XVI se pare!
• Începuturile activității tipografice românești
  • Activitatea tipografică la noi a avut un caracter internațional, fiind de ajutor întregii lumi ortodoxe. De asemenea, a avut un caracter național prin declanșarea unei activități extinse pe toate teritoriile românești și servirea unui rol de unitate duhovnicească prin promovarea unității de limbă și credință.
• Samovlastie
  • Informații culese din mai multe capitole despre o formă de organizare mănăstirească specifică Țării Românești care dicta un tip de autoguvernare pentru mănăsitirile mari astfel încât obștea își alegea egumenul și rămânea politic independentă de domnitori. Această formă a fost preluată din Athos și adusă în țară de Sf. Nicodim, deci exista destul de devreme.
• Preoțimea ortodoxă română din vechime
  • Despre viața preoților din primele veacuri până în veacul al XVI-lea. Preoții din Transilvania erau ceva mai bine educați dar și mai persecutați. Peste tot preoții au susținut mișcările patriotice și au fost alături de credincioși atât în viața de zi cu zi cât și în idealurile naționale.
• Țările române și patriarhiile apostolice‎
  • Contribuie la seria legăturilor țărilor române cu alte biserici (menționat mai sus), vorbind pe Pentarhie (fără Constantinopol) dar și de locuri adiacente (Muntele Sinai, sub jurisdicția bisericii autonome din Sinai). De asemenea, acest articol încheie primul volum din „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Pr. Păcurariu.
• Anastasie Crimca al Moldovei
  • Ctitorul mănăstirii Dragomirna a încercat să protejeze viața monahală printr-un regulament monahal, a ajutat credincioșii prin construirea primului spital, și opera sa artistică este considerată „o ultimă înflorire şi sclipire a miniaturisticii moldoveneşti, în faţa influenţei crescânde a tiparului”.
• Sf. Varlaam al Moldovei
  • Sfântul mitropolit din timpul lui Vasile Lupu, când viața culturală ajungea la înălțimile vremurilor lui Ștefan cel Mare. Candidat pentru scaunul Patriarhiei Ecumenice, înnoitor al limbii prin Cazania sa, ctitor și ierarh cărturar ce înființează „prima instituție cu elemente de învățământ superior din Moldova”.
• Cazania lui Varlaam
  • Traduceri patristice din slavonă/greacă, opera „deține în limba română un loc analog Bibliei lui Luther în cultura germană”.
• Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă
  • Un document ce vrea să expună credința ortodoxă într-un format de „întrebare și răspuns”. Trebuie înțeles că a fost făcut în niște împrejurări foarte specifice și deși e criticat de unii teologi din veacul al XX-lea, a fost produsul unui context istoric și unor nevoi specifice pe care le-a adresat așa cum s-a putut.
• Sf. Petru Movilă
  • Mitropolitul Kievului care a scris „Mărturisirea Ortodoxă” înspre a apăra ortodocșii de prozelitismul occidental, a ajutat țările române trimițând tiparnițe și oameni de cultură, și a reînnoit sistemul de învățământ ortodox.
• Pravila de la Govora‎
  • Prima carte de legi în română, servind atât pentru a susține limba română ca limbă legitimă de cult cât și pentru îndrumarea preoților spre a păstori turma cât mai bine.
• Teofil al Țării Românești
  • A început oficial tipărirea cărților în limba română. Au mai fost tipărituri în română în Transilvania e.g. Filip Moldoveanul, Coresi... dar nu erau întotdeauna întocmai ortodoxe din cauza prozelitismului calvin de acolo. N. Iorga îl descrie ca „unul dintre cei dintâi ctitori ai limbii românești în biserică” și „începătorul tipăriturii în această limbă pe pământ românesc”.
• Ștefan I al Țării Românești‎
  • Parte din curentul muntean de tranziție de la limba slavonă la limba română: Teofil (tipărirea cărților în română) — Ștefan (tipărirea tipicului în română) — Teodosie (Sfânta Scriptură în română) — Antim (slujbele în română). Sub el se tipărește și „Pravila cea Mare”.
• Sf. Ilie Iorest
  • Mitropolit mărturisitor sfânt, întemnițat pentru că a refuzat că înlesnească prozelitismul calvin în Ardeal.
• Sf. Simion Ștefan
  • Mitropolit sfânt, a vegheat și posibil contribuit text la prima traducere românească a Noului Testament, împotrivindu-se și el prozelitismului calvin.
• Noul Testament de la Alba Iulia
  • Prima traducere a Noului Testament în română, conține și începutul primului dicționar românesc și primul „manual” de exegeză biblică românesc. A introdus unele cuvinte grecești în română, lăsând netraduse unele cuvinte ce nu aveau echivalent în limba noastră, și traducătorii s-au străduit să folosească o limbă inteligibilă pentru cât mai multe regiuni.
• Sf. Sava Brancovici‎
  • Mitropolit Mărturisitor, întemnițat și maltratat pentru că a apărat credința dreaptă împotriva ereziei calvine, a muncit înspre educarea credincioșilor și a clerului, fiind primul ierarh știut care a scris despre instruirea copiilor în biserică.
• Iosif Budai‎
  • Mitropolit al Ardealului care ar putea să fi fost mucenic (!). Deși sunt puține date, este important să se afle să se confirme de istorici, ca să ne știm mucenicii care și-au dat viața pentru credința dreaptă.
• Ioasaf al Transilvaniei‎
  • Un ieromonah grec care a abordat o atitudine strictă împotriva calvinismului, reușind să se impună și să câștige inima clerului românesc din Ardeal. Din păcate, a avut o păstorie scurtă.
• Teofil Seremi
  • Ultimul mitropolit care a reușit să refuze apostazia până la sfârșit. Există teorii că ar fi cedat sub presiunea iezuită, dar Pr. Păcurariu spune că doar urmașul său a făcut asta, nu mitropolitul Teofil.
• Sf. Dosoftei al Moldovei
  • Sfânt mărturisitor, poate culminarea curentului umanist medieval în Biserica Română, fiind poate cel mai mare cărturar teolog român de până atunci.
• Psaltirea în versuri
  • „Prima versificare a Psaltirii în tot Răsăritul ortodox” și o mare piatră de temelie în poezia românească.
• Episcopia Hușilor
  • Nu erau încă pagini pentru episcopii pe site (doar arhiepiscopii/mitropolii) și am început una pentru Huși. Deși este mică, are totuși episcopi importanți (Veniamin Costache, Melchisedec Ștefănescu) și vechime de 400+ de ani.
• Teodosie al Țării Românești
  • Mitropolit cărturar care a supravegheat tipărirea Bibliei din 1688 și a făcut progrese înspre răspândirea limbii noastre în cult (slujbele încă erau în slavonă și după el).
• Biblia de la București (1688)
  • Aici am adăugat doar completări despre caracterul pan-românesc al Bibliei amintind de colaborarea românilor de peste tot și posibila contribuție a lui Dosoftei.
• Mitrofan al Buzăului
  • Episcop care a contribuit și el la curentul muntean de aducerea limbii românești în slujbe, atât prin tipărirea unor materiale în română cât și prin școala de tipăritură unde au învățat cărturari precum marele Antim Ivireanul.
• Nicolae Milescu
  • Scriitor de faimă internațională, cunoscut în occident în special pentru jurnalul său de călătorii în China. Articolul însă discută doar lucrările sale teologice în afara contribuției la Biblia din 1688. Face parte din curentul umanist-ortodox deci sunt de așteptat și niște influențe occidentale.
• Dimitrie Cantemir
  • A scris și unele lucrări adiacente teologiei dar ce este interesant e că în ultimii ani de viață a scris o operă împotriva infuențelor calvine din Rusia și în apărarea ortodoxiei, folosindu-se de texte liturgice și patristică pentru a se opune occidentalismului.
• Zugravul Constantinos
  • Șeful de zugravi care a făcut ansamblul pictorial de la Mănăstirea Horezu în stilul brâncovenesc. Prin această școală s-a răspândit noul stil în Țara Românească și în Transilvania.
• Dositei II Notara al Ierusalimului‎‎
  • Patriarh al Ierusalimului foarte îndrăgit în țară care a ajutat în lupta împotriva prozelitismului occidental și care la rândul său a primit susținere de la domnitorii români („De la căderea Constantinopolului, nici un bazileu sau domnitor nu a făcut atâta bine scaunului patriarhal de Ierusalim” - Dositei despre Vasile Lupu).
• Țările române și Biserica georgiană
  • Din seria relațiilor Bisericii române cu alte jurisdicții. Relația cu georgienii începe de multă vreme prin Iviru din Athos dar se întețește îndeosebi cu venirea lui Antim Ivireanul în Țara Românească.
• Nașterea uniației în Transilvania‎
  • Întreg procesul prin care s-a înființat uniația în Transilvania. E important să existe astfel de articole pentru că articolele de pe Wikipedia (care sunt copiate și aici deseori) sau alte surse occidentale oferă varianta falsificată de iezuiți. Și articolele în engleză ale site-ului acestuia sunt de multe ori catolicizate.
• Damaschin de Râmnic
  • Episcop preocupat de traducerea slujbelor în limba română, continuând mișcarea de înlocuire a limbii slavone. Tot aici sunt niște informații despre perioada în care Oltenia era sub ocupație austriacă.
• Perioada fanariotă pentru mitropolia Moldovei
  • Reformele lui Constantin Mavrocordat susținute de mitropolitul grec Nichifor au încurajat educarea clerului și buna-purtare în mănăstiri. Se poate vedea aici și în alte părți că perioada fanariotă era și o perioadă de creștere a nivelului de școlarizare.
• Sf. Iacob Putneanul al Moldovei
  • Duce spre completare introducerea limbii române în slujbe când era amenințată de curentul grec, susține credincioșii în idealuri naționale împotriva jafurilor, este preocupat de școlarizarea tinerilor și săracilor, și întărește Putna ca un centru ortodox al țării.
• Sf. Sofronie de la Cioara
  • Unul din mărturisitorii care a pornit mișcări de anvergură împotriva uniației, convocând „sinoade” în care pe de-o parte combătea uniatismul pe de altă parte educa clerul ortodox.
• Grigorie al II-lea al Țării Românești
  • Duhovnicul lui Constantin Mavrocordat, locțiitor al scaunului din Cezareea Capadociei (un titlu onorific foarte înalt), mitropolitul care a adus moaștele Sf. Dimitrie la București, și un mare educator atât ca reformator al școlilor cât și ca îndrumător cu o mare școală de ucenici.
• Dionisie Lupu‎ al Țării Românești
  • A păstorit numai 2 ani dar într-o perioadă critică de tranziție de la perioada fanariotă la domniile pământene. Face legătura dintre adoptarea limbii române în cult și eforturile de școlarizare în limba română ale lui Gheorghe Lazăr. Totodată sub păstorirea sa se văd rădăcinile marii schimbări moderne de politică național-seculară.
• Mineiele de la Râmnic‎
  • Concluzionează tipărirea în română a ultimelor slujbe rămase în slavonă, contribuie la limba literară românească prin modul de scriere și introducerea unor cuvinte noi, și mai ales contribuie la stabilirea originii neamului românesc, influențând Școala Ardeleană și curentele ce au urmat în veacul următor.
• Chesarie al Râmnicului‎
  • Scrie prefețele istorice ale mineielor de la Râmnic și duce episcopia de Râmnic la un nivel cultural de apogeu, concurând cu activitatea culturală de la Neamț a lui Paisie.
• Filaret al Râmnicului‎
  • Urmașul lui Chesarie, termină tipărirea mineielor și susține activitatea culturală a lui Ienăchiță Văcărescu.
• Iosif Sevastias
  • Primul episcop al Argeșului, a tipărit în colaborare cu moldoveni și ardeleni, contribuind la „întărirea conștiinței de unitate națională bisericească a românilor de pretutindeni”. Se găsește aici și o altă explicație a motivației de a crea o nouă episcopie în afară de cea oficială.
• Gavriil Callimachi
  • Urmașul Sf. Iacob Putneanul în Moldova. A continuat activitatea cărturărească dar nu cu intensitatea din Râmnic. A susținut activitatea lui Paisie și a protejat turma prin susținere politică și sprijinirea educației.
• Iacob Stamati‎
  • Predecesorul lui Veniamin Costache a fost educat în curentul paisianismului, iar, ca mitropolit, a dezvoltat sistemul de educație în Moldova și a oferit ajutor clerului și credincioșilor nevoiași.
• Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
  • Câteva detalii despre pierderea Bucovinei și despre cum a afectat aceasta viața și organizarea bisericească.
• Mitropolia Proilaviei‎
  • Mitropolia din Brăilă sub ocupație otomană și sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. Ierarhii de aici făceau parte din Sinodul Constantinopolului și erau în general greci dar au fost și români posibil. De multe ori era doar un scaun nominal fără o eparhie a ei, și arhiereul locuia în Constantinopol, dar au fost și perioade de întinderi teritoriale foarte largi cuprinzând Bugeacul, Ismailul, Cetatea Albă, și chiar ținutul Hotinului.
• Episcopia Hotinului‎‎
  • O episcopie sufragană mitropoliei Proilaviei deși la o distanță mare de Brăila. A existat puțin ca episcopie cu ierarh titular căci apoi mitropolitul Proilaviei avea și titlul de episcop de Hotin. Aici este prezentat și episcopul cărturar Amfilohie de Hotin care a muncit să ridice nivelul de educație al românilor.
• Mitropolia Dristrei‎‎
  • Aceasta este mitropolia care avea jurisdicție asupra Dobrogei în timpul ocupației otomane deci se întinde peste cinci veacuri. Aici se găsește și o secțiune despre viața bisericească a românilor din Dobrogea sub ocupație turcească.
• Sinesie Jivanovici
  • Episcop de Arad de neam sârb, a apărat Ortodoxia în Arad și în împrejurimi în timpul prozelitismului romano-catolic uniat din veacul XVIII.
• Bolniță‎
  • Despre activitatea de îngrijire a bolnavilor desfășurată în mănăstirile românești și primele spitale din țară.
• Literatura teologică în epoca fanariotă
  • Scrierile răspândite în această perioadă au fost vaste și cantitativ și ca diversitate de teme. Ajută să pună în perspectivă schimbările ce urmează în veacul XIX înainte de cărturari precum Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu, și Gheorghe Asachi (tatăl lui Asachi are o subsecțiune aici). Acest articol este și ultimul articol din volumul II al seriei „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Pr. Păcurariu.
• Veniamin Costachi
  • Mitropolit umanist pe linia Varlaam—Dosoftei—Costachi, interesat în special de educarea neamului și susținerea unității naționale. Aici se găsesc detalii semnificative despre reformele educaționale din veacul XIX căci Costachi lucra îndreaproape cu Asachi. Se observă și niște propuneri de înnoire al limbajului bisericesc, unele primite, unule nu.
• Regulamentul Organic
  • „Prima constituție românească” care stabilea anumite rânduieli în cele două Principate. Aici se începe oficial o separare mai vădită a Bisericii de stat (prin înrâurirea rusă desprinsă din reforma eclezială a țarului iluminist Petru cel Mare). Reușea să elimine unele abuzuri grecești rămase din epoca fanariotă.
• Sf. Grigorie Dascălul
  • Contemporanul muntean al lui Veniamin Costachi, mitropolit cărturar preocupat de teologie și patristică. Duce o luptă activă atât împotriva abuzurilor grecești cât și împotriva ocupației ruse în urma cărora este exilat. Contextualizează secularizarea averilor mănăstirești care va veni mai târziu.
• Neofit al II-lea‎
  • Sub Neofit se vede continuarea implicării statului în administrarea bunurilor bisericilor, nemaifiind episcopii cei care decideau rânduiala financiară a eparhiilor. Neofit se arată neprietenos față de revoluția din 1848.
• Filotei al Buzăului
  • Urmașul lui Chesarie, tipărește Biblia de la Buzău, sprijină educația pentru a forma „oameni lucrători de fapte bune, plugari sârguincioși, meșteri trebuincioși omenirii, iconomi înțelepți, cetățeni credincioși, patrioți buni și supuși legilor cerești și pământești”.
• Vasile Moga
  • Primul episcop român al Ardealului după apostazia lui Atanasie Anghel. Este cunoscut pentru conflictul cu Gheorghe Lazăr care l-a determinat pe cel din urmă să treacă Carpații, dar mitropolitul a avut o activitate culturală bogată susținând educația și încercând să îmbunătățească situația politică a românilor din Transilvania (fără succes).
• Moise Nicoară
  • Aici de fapt se găsește contextul și lupta în sine a arădenilor pentru a avea primul episcop de neam român. Liderul acestei lupte a fost Moise Nicoară, un mirean cărturar persecutat pentru năzuințele sale.
• Sf. Andrei Șaguna
  • Ierarhul care a reînființat Mitropolia Ardealului a susținut revoluția din 1848, a reorganizat administrația bisericii, învățământului, și a susținut activitatea culturală prin scrieri, periodice, ASTRA, pastorale, ș.a. În general, un ierarh emblematic pentru Transilvania și pentru umanismul bisericesc-românesc modern.
• Reformele lui Alexandru Ioan Cuza‎
  • În special importante pentru secularizarea averilor mănăstirești care pe de o parte a scăpat țara de abuzurile grecești din mănăstirile închinate pe de altă parte a sărăcit și mănăstirile neînchinate. În general toate reformele au fost înspre secularizare și limitarea atribuțiilor Bisericii în stat.
• Legea organică din 1872
  • Prima din mai multe legi prin care statul și-a accentuat intervenția în treburile bisericești, creând o situație asimetrică împotriva „simfoniei bizantine” care predomina în evul mediu.
• Recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române
  • Momentul recunoașterii autocefaliei Bisericii române mai pe larg. E de menționat că legiferările statului, deși invadau spațiul bisericesc, au ajutat la obținerea autocefaliei Bisericii române.
• Legea clerului mirean și a seminariilor
  • O lege menită să ajute material preoțimea din cauza schimbărilor petrecute în stat. Demonstrează și nepriceperea statului secular în a rezolva problemele bisericești, chiar și când voia să ajute.
• Mănăstirea Cernica sub Calinic
  • Activitatea lui Calinic la Cernica reprezintă un curent monastic important la noi, Calinic fiind recunoscut pentru harul, minunile, și nevoințele sale rare.
• Dionisie Romano
  • Episcop de Buzău foarte activ în dezvoltarea educației încă de când era ierodiacon. A făcut primele încerăcări de ziaristică bisericească, a supravegheat tipărirea Noului Testament folosind alfabetul latin, și a fost primul membru de onoare al Academei Române.
• Sf. Iosif cel Milostiv
  • Ierarhul din lunga linie de ucenicie Paisie—Grigorie Dascălul—Chesarie—Iosif, dar în principal influențat de Veniamin Costachi, a fost preocupat de educarea poporului (publicând prima revistă teologică) și de a fi alături de credincioși prin milostenia sa faimoasă.
• Melchisedec Ștefănescu‎
  • Episcop educat la Kiev în spiritul umanist modern, membru titular al Academiei, istoric apreciat și în mediul laic, s-a adaptat repede la schimbări și a fost un deschizător de drumuri în această epocă de tranziție.
• Istoria arhiepiscopiei Dunărea de Jos
  • Una din episcopiile ce a avut într-o perioadă jurisdicție asupra Dobrogei, prezentând astfel o importanță istorică deosebită. Există o secțiune care descrie situația regiunii după desființarea Mitropoliilor Dristrei/Proilaviei/Tulcii.
• Silvestru Morariu Andrievici‎
  • Considerat cel mai împlinit ierarh al Mitropoliei Bucovinei în perioada în care Bucovina a fost sub austro-ungari. Pe lângă activitatea mitropolitului, se găsesc aici detalii despre situația bisericească din Bucovina în acestă perioadă.
• Episcopia Caransebeșului
  • (Re)înființată în 1865, a fost păstorită la început în principal de ucenici ai lui Andrei Șaguna deoarece nu se voia că aceștia să ajungă mitropoliți ai Ardealului. Aici a păstorit și Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii române.
• Ioan Popasu‎‎
• Nicolae Popea‎
  • Ucenici ai lui Andrei Șaguna, episcopi ai Caransebeșului. Amândoi au fost doriți ca mitropoliți, dar nu s-a vrut de la Viena și Budapesta. Nicoale Popea a fost al doilea episcop ales ca membru titular al Academiei Române.
• Începutul învățământului teologic românesc
  • Despre primele cursuri teologice făcute special pentru pregătirea preoțimii. Sunt secțiuni importante aici despre facultatea de teologie din București, Seminarul lui Veniamin Costachi, Universitatea din Cernăuți (poate cea mai bună universitate ortodoxă din acea vreme), ș. a.
• Literatura teologică românească în secolul XIX‎
  • Manualele, cursurile, și lucrările teologice din sec. XIX. Este și o secțiune despre Alexandru Scarlat Sturza și despre activitatea de la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Se observă și diferențele regionale de vreme ce ardelenii se foloseau de literatură în special în scopuri social-politice din cauza contextului politic.
• Începuturile presei bisericești românești‎
  • Primele ziare românești, făcând parte și ele din curentul de educare a neamului care a pregătit românii pentru Marea Unire. Bineînțeles au fost precursoare ale faimoaselor ziare teologice interbelice și responsabile pentru educația generațiilor interbelice.
• Preoții ortodocși români și ...
  • Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan
    • O răscoală de răsunet internațional, ce a precedat revoluția franceză. Mulți preoți s-au alăturat din solidaritate pentru păstoriții lor exploatați de imperiul austriac. Acest articol e de fapt din volumul 2, iar restul din volumul 3 al seriei „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.
  • Revoluția lui Tudor Vladimirescu
    • O perspectivă pozitivă asupra implicării clerului în revoluția din 1821. A pus capăt regimului fanariot și a reprezentat un mare pas spre emanciparea românilor, influențând toate mișcările care au urmat.
  • Revoluția din 1848
    • Cea mai vastă implicare clericală din această serie și cel mai detaliat articol. Articolul este în special despre preoții ortodocși dar este adevărat că o implicare semnificativă a fost și din partea greco-catolicilor.
  • Unirea principatelor
    • În vederea unirii din 1859, exista o susținere puternică de la numeroși ierarhi și arhimandriți care s-au implicat direct atât prin Divanul ad-hoc cât și prin promovarea sentimentului de unitate printre păstoriți.
  • Războiul de independență
    • Biserica a ajutat în războiul de independență prin preoți militari, călugări/călugărițe infirmieri, bani, îmbrăcăminte, alimente, ș.a. Este discutată și implicarea Transilvaniei.
  • Mișcarea memorandistă
    • După respingerea memorandumului împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria, au fost represalii imediate dar și consecințe de lungă durată în vederea dezvoltării sentimentului de unitate și de autonomie în Transilvania și în România veche. Numeroși slujitori ai altarului sunt menționați.
  • Răscoala din 1907
    • Mulți preoți s-au alăturat țăranilor în răscoală, astfel încât aproape o sută de preoți au fost pedepsiți ulterior, trei dintre ei fiind împușcați.
  • Primul război mondial
    • Au fost 250 de preoți militari, unii dintre ei murind pe front. Ca și mai înainte, clerul a ajutat din plin în spitale. Mulți au murit sau fost închiși atât în România veche cât și în Transilvania.
  • Marea Unire
    • Clerul a fost alături de credincioși și la acest mare eveniment, episcopii ținând slujbe și semnând pentru unire, iar preoții de asemena făcând parte atât din Sfatul Național cât și din adunările populare.
• Ortodocșii români de peste hotare
  • Din secolele XVIII-XIX, românii încep să aibă biserici în afara țării.
• Legea si statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române
  • După Marea Unire, trebuia să se organizeze Biserica unificată, dar fiind mai multe mitropolii cu organizări distincte, a trebuit să se creeze ceva care să mulțumească pe toată lumea. Ardealul insista ca mirenii să aibă un rol important în administrarea BOR, iar vechea Românie se opunea acestor idei.
• Înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române
  • În 1925, BOR s-a proclamat Patriarhie, ceea ce era natural în contextul acela (existau multe mitropolii după unire, vecinii erau patriarhate, Biserica era autocefală, statul român se reorganiza, etc.)
• Biserica transilvăneană în perioada horthystă
  • Pe lângă masacrele comise de unguri discutate în altfel de surse, au fost și numeroase suferințe pătimite de clerul și credincioșii români din acea perioadă. Acesta este și ultimul articol din volumul III al seriei Pr. Păcurariu deci și ultimul articol din serie.

• Catolicism
  • Această pagină a fost contribuită din altă carte scrisă de Pr. Păcurariu cu ocazia certurilor de după 1989. E un rezumat foarte concis, balansat, și obiectiv bineînțeles scris din perspectivă ortodoxă.
• Basarabia înainte de 1812
  • Pagină contribuită dintr-o carte scrisă după căderea comunismului de vreme ce în cadrul seriei scrise în timpul comunismului Pr. Păcurariu a evitat subiectul Basarabiei. Este important să existe astfel de resurse mai ales că există în prezent o propagandă activă care afirmă că rușii au găsit Basarabia nelocuită și nu ar fi fost sub jurisdicție românească. În prezent continuă să existe dispute între Mitropolia Basarabiei (BOR) și Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) asupra Basarabiei.
• Basarabia după 1940‎
  • Din aceeași carte ca articolul de mai sus dar despre perioada prigoanelor comuniste. Tot aici este și o discuție despre problemele de după 1989.

Emilian Popescu

• Bizantinologie‎
  • Școala românească de bizantinologie a fost una dintre primele centre academice din lume în acest domeniu, fiind totodată condusă de unul dintre cei mai mari istorici ai secolului, Nicolae Iorga.
• Codificarea dreptului roman
  • E important nu doar dpdv secular, dar de aici încep și nomocanoanele bizantine, foarte importante și pentru noi (prima carte tipărită în română a fost Pravila de la Govora practic).
• Completări la împărații Zenon, Iustinian I, Heraclie, Constans al II-lea, Leon al III-lea.
  • În general completări legate de credință sau de istoria noastră.
• Mauriciu
  • Împărat bizantin care avansează dincolo de Dunăre, încercând să respingă atacurile avaro-slave. Retragerea sa din 602 poate fi considerată sfârșitul Dobrogei antice care avea să intre sub statul slavo-bulgar în același secol.
• Typos
  • O încercare de a împăca lumea prin a interzice orice discuție despre erezia monotelită. Prin această încercare de a împăca lumea prin minciună a dat la lumină doi mari mărturistori ai credinței.
• Iconoclasm‎
  • Istoria iconoclasmului începând cu câteva referințe la discuții mai vechi și apoi detaliind perioada iconoclastă propriu-zisă începută de Leon III până la Sf. Teodora. E o perioadă importantă din multe privințe nu doar teologic: social, ies în evidență eforturile monahilor studiți și ale femeilor; istorico-ecleziastic, este o perioadă critică de răcire a relațiilor dintre Apus și Răsărit; și administrativ-ecleziastic, ierarhii și împărații nu reușesc să impună credința eretică—la sinodul iconoclast de la Hiereia au fost 338 de episcopi (!). O legătură directă cu românii poate fi făcută prin Sf. Grigorie Decapolitul.
• Sinodul VII Ecumenic‎
  • Detalii despre prima încercare sinodală eșuată și apoi despre desfășurarea sesiunilor din cadrul Sinodului Ecumenic.
• Schisma fotiană
  • Nu era un articol ușor de găsit despre asta, iar articolul de pe Wikipedia în engleză este scris din perspectivă catolică. Nu e vorba despre o schismă propriu-zisă cât este vorba despre mai multe controverse și sinoade ținute pentru diferite motive, în principal legate de neînțelegeri între Roma și Constantinopol în privința jurisdicției bisericești asupra bulgarilor. Sunt și completări din Kallistos Ware aici deci nu chiar o digitizare propriu-zisă.
• Disputa tetragamică
  • Despre o dispută care pune în evidență complexitățile legislativ-bisericești apărute în special după întărirea relației dintre stat și Biserică. Dar au mai fost controverse asemănătoare precum „criza mihiană”, la care au participat monahii studiți, amintită în articolul despre iconoclasm. Completări de la John Meyendorff.

Diverși

• Cernicanism (D. Stăniloae)
  • O comparație destul de dezvoltată între paisianism și cernicanism, realizată de Pr. Stăniloae când a fost proclamată canonizarea Sf. Calinic. Ideea principală este că cernicanismul este mai fidel tradiției baziliene iar paisianismul este mai degrabă o „democratizare” a isihasmului deci mai aproape de principiile Rugului Aprins.
• Unirea de la Brest-Litovsk (G. Florovsky)
  • Pr. Florovsky despre uniatismul slav din Brest, petrecut cu 100 de ani înainte de cel din Transilvania dar în fond asemănător.
• Grigorie Sinaitul și românii (D. Stăniloae)
  • O expunere a unor dovezi ce susțin faptul că românii au primit tradiția isihastă direct de la Grigorie Sinaitul dar și o argumentare a importanței isihasmului în viața românilor încă de la apariția principatelor.
• Sfârșitul Bizanțului românesc‎ (N. Iorga)
  • Despre epoca de tranziție din sec. XVIII-XIX, începând cu epoca fanariotă și sfârșind cu revoluția din 1821.
• Educația teandrică (I. Popovici)
  • În sec. XX s-au răspândit teorii pedagogice pentru susținera educației seculare prin gânditori precum John Dewey și ucenicii săi în America. Este important să primească atenție și teoriile pedagogice ortodoxe fiindcă sistemul de educație secular a continuat să domine și astfel s-a continuat procesul de secularizare în sec. XXI fără o alternativă reală.
• Mihai Viteazul și Bizanțul (N. Iorga)
  • Existau odată discuții despre canonizarea lui Mihai Viteazul și e bine de luat în considerare rolul său în apărarea creștinismului și cum era privit și de grecii din acel timp.
• Teodulie (N. Velimirovici)
  • Un concept destul de expresiv, extins de Sf. Nicoale Velimirovici în istoriografie, organizare statală, și direcție duhovnicească. Nu e ceva ce poate fi preluat direct de români, care au o altfel de natură și istorie, dar e bine de știut ce au produs vecinii ortodocși în materie de viziune ortodoxă. Traducerea din sârbă a fost făcută așa cum s-a putut.

Păreri personale

Despre Mircea Păcurariu

Pe lângă competență istorică, Pr. Păcurariu avea dreaptă judecată deci scrierile sale istorice au indirect și un caracter catehetic. În primul rând, avea o viziune istoriografică fundamentată în datoria față de credință și de neam, scriind nu doar de dragul disciplinei sau al așa-zisului „adevăr istoric” ci mai întâi cu un scop mai înalt depășind doar datoria civică, trecând întru totul înspre datoria sa ca om, făptura iubită de Dumnezeu. Mai apoi, Pr. Păcurariu avea discernământul să ia poziții contrare majorității doar în situațiile care promiteau o răsplată în înțelegerea credinței și a neamului, nu de dragul controversei sau afirmării unicității personale. Dacă N. Iorga este un standard de neatins pentru istoricii laici patriotici, Pr. Păcurariu se afișează mai smerit ca un exemplu de dreaptă judecată ziditor pentru orice creștin.

Despre Ioan Ianolide

Smerenia de o eleganță înaltă a lui Ianolide poate foarte ușor să păcălească cititorul înspre a-l considera pe autor doar un cronicar al temnițelor comuniste. Fiind mereu cucerit de trăirile fraților săi din închisori, Ianolide rareori vorbește despre sine, preferând să portretizeze lumea ce-l înconjoară, pe care o iubește, și pentru care i se frânge inima. Pe de o parte, din postura de Eusebiu al închisorilor, Ianolide deja dăruiește o bogăție de neprețuit neamului nostru și Bisericii lui Hristos. Pe de altă parte, precum și Eusebiu avea o înțelegere adânc duhovnicească a succesiunii apostolice, așa și Ianolide dezvăluie o înțelegere adânc duhovnicească a firii umane. Așadar, din postura destinului tragic care doar prin pronie cerească a supraviețuit și a menținut o frumusețe sufletească rară, Ianolide se deschide cu atât mai mult, oferind înțelepciunea și cunoașterea adâncurilor inimii umane și a lui Dumnezeu.

Despre liste

Îmi place să contribui în special la liste căci:

• Condensează informație.
• Furnizează puncte de plecare, fiind doar un ajutor sau o unealtă, nu ceva gata-digerat. Cu alte cuvinte, ajută pe cei interesați să învețe, nu învață direct în izolare.
• Implicit contextualizează informația, făcând-o mai lesne de asimilat, căci grupează elemente similare după un anumit criteriu care definește rolul listei.
• Oferă implicit o structură a informației, un lucru necesar pentru însușire și buna-întrebuințare a cunoștințelor noi.
• Nu există deja pe alte site-uri sau în alte traduceri.

Despre digitizare

Având în vedere că modul de consumare a informațiilor s-a schimbat categoric în ultimele decenii, este benefic să fie transpusă și informația serioasă din mediul fizic în mediul digital, pentru a fi mai lesne accesibilă. Aceasta nu valorifică scrierile fizice ci valorifică mediul digital a cărui valoare depinde în principal de scrierile pe care le oferă. Momentan, această valoare este redusă, internetul oferind în mare parte scrieri superficiale și de sorginte heterodoxă. Consumarea orbește de informații heterodoxe poate afecta discernământul oricărui creștin, deci este o problemă pastorală important de adresat.

Recent am început să folosesc inteligență artificială să mă ajute cu digitizarea și sunt foarte mulțumit. Folosesc acest serviciu: https://bard.google.com/chat. Este gratuit dar necesită cont cu Google. Transcrie foarte bine poze la pagini de cărți, chiar corectând ortografia veche.

Despre traduceri

Sunt în general împotriva traducerilor din engleză căci preiau informație deja digerată din culturi diferite și gândite într-un anume mod, parțial străin dezvoltării noastre culturale. Ar trebui, în schimb, interpretate textele și retranspuse într-o gândire autohtonă; în niciun caz traduse idee cu idee sau, mai rău, cuvânt cu cuvânt. Traducerile din scriitori din țări ortodoxe au mult mai mult sens, căci avem o afinitate culturală mai puternică.

Despre Wikipedia

Părerea mea este că are sens să fie copiate paginile de pe Wikipedia, căci aici mediul de contribuții pare mai aproape de ortodoxie. Spre exemplu, pe Wikipedia se cer surse laice. Dacă ar fi să ne limităm la ce pot susține academicienii, nu am putea nici să afirmăm Învierea Domnului Hristos. Drept urmare, Wikipedia este inerent incompatibilă cu ortodoxia, având un sistem epistemologic cu totul diferit, disprețuind sursa principală a adevărului ortodox: Sfânta Tradiție.

Despre OrthodoxWiki

Fiind un site unde oricine poate contribui, inclusiv eu, există un element anti-ierarhic în această idee. În loc ca lumea să se informeze din site-uri de încredere precum Basilica sau Doxologia, oamenii ajung pe acest site unde poate exista informație care nu este conform gândirii ortodoxe. Drept urmare, nu susțin duplicarea a ceea ce este deja pe site-uri de încredere, și consider acest site în sine o idee periculoasă care trebuie tratată cu grijă.