Educația teandrică

Confruntați cu schimbările secolului XX, atât Sf. Nicolae Velimirovici cât și ucenicul său Sf. Iustin Popovici au fost preocupați de teoria pedagogică din perspectiva Ortodoxiei. Educația teandrică este un model propus de Iustin Popovici ca o alternativă la teoria pedagogică secular-umanistă ce se răspândea din Apus.

„Ce chip, sau al cărui chip formează școlile contemporane? Care dintre școli știe că omul este zidit după chipul lui Dumnezeu Fără-de-Început? Iar El S-a arătat pe pământ și S-a descoperit omului; și acum știm că adevărata formare constă în a reface în urmașii lui Adam chipul lui Hristos pierdut prin cădere.”

(Sf. Nicolae Velimirovici)

Țelul educației

Introducere

Existența educației descoperă faptul că omul este o ființă incompletă și nedesăvârșită, așa cum s-a observat și continuă să se observe din experiența neamului omenesc. Toate filosofiile, toate religiile, științele și multele civilizații dau mărturie asupra acestui lucru.

Omul este o ființă care trebuie desăvârșită și împlinită. De aceea, scopul principal al educației este acela de a-l desăvârși și împlini pe om. De îndată, însă, se ridică următoarea întrebare inevitabilă: cu ce anume poate fi desăvârșit și împlinit omul?

Hristos ca țel

Hristos este omul ideal pe Care educația omenească Îl caută ca pe un adevărat țel, sens și ideal al său. Cu El și din El noi știm ceea ce formează omul adevărat. În El avem prototipul după care fiecare ființă umană se poate transforma într-un om cu adevărat bun, drept, desăvârșit și împlinit. Acest lucru este posibil fără greutăți mari și de nebiruit, fiindcă, în fiecare nevoință, El Își oferă dumnezeieștile Sale puteri pentru ca omul să poată dobândi toată bunătatea Sa.

Ai sentimentul că noi ne aflăm deja pe calea principală a filosofiei divino-umane a educației. Dați atenție cu seriozitate și obiectivitate structurii interne a acestei educații. Planul, materialele, programa, sufletul și duhul sunt toate după Evanghelie – ele sunt toate divino-umane. Valorile sunt dumnezeiești și metodele sunt focalizate pe Evanghelii. Dumnezeu ocupă întotdeauna locul cel dintâi, omul pe cel de-al doilea. Omul trăiește și gândește, simte și lucrează pentru Dumnezeu. Aceasta înseamnă că omul este iluminat de către Dumnezeu.

Aici, într-adevăr, nu se pune problema vreunui anume Dumnezeu abstract, supraceresc, al lui Platon sau Kant, ci a unui Dumnezeu de o realitate pământească concretă, a unui Dumnezeu care S-a făcut om și insuflă în toate categoriile omenești tot ceea ce este dumnezeiesc, nemuritor și veșnic. Prin urmare, doar El între oameni, și anume Dumnezeu-omul Hristos, a avut dreptul de a fi căutat drept model al desăvârșirii dumnezeiești („Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” - Matei 5, 48) și a așeza dumnezeiasca desăvârșire drept țel al vieții și al tuturor strădaniilor omenești. Făcând acest lucru, El le oferă oamenilor în același timp toate mijloacele necesare și întreaga putere necesară cu care să poată realiza acest țel al dobândirii dumnezeieștii desăvârșiri.

Metodele educației

Virtuțile evanghelice

Care sunt mijloacele desăvârșirii? Sfintele virtuți îndreptate către Evanghelii: credința și dragostea, postul și rugăciunea, smerenia și umilința, compasiunea]] și bunătatea, nădejdea și răbdarea, adevărul și dreptatea. Punerea în practică a acestor virtuți creează un om sfânt, adică un om desăvârșit și împlinit. Un astfel de om cunoaște sensul adevărat al lumii și al vieții, iar el trăiește cu întreaga sa ființă îndreptat spre realizarea scopului său dat în câmpul activității omenești. Format prin sfintele virtuți, un astfel de om dobândește neîncetat în existența sa toate puterile nemuritoare ale veșnicului Dumnezeu-om. Astfel, deja din această viață se simte nemuritor și veșnic; de aceea el vede în orice om o ființă nemuritoare și veșnică.

Virtuțile evanghelice sunt purtătoarele luminii dumnezeiești; fiecare dintre ele insuflă în om o rază de lumină. Drept consecință a acestui lucru, sfântul iradiază, iluminează și îndreptează. El poartă în sine „Lumina lumii”; această lumină iluminează întreaga lume așa încât și el să-i poată vedea sensul și valoarea sa veșnică. Lumina lumii este în același timp „lumina vieții”. Ea iluminează calea ce conduce la nemurire și la viața veșnică. În lumea noastră omenească, lumina și viața sunt sinonime, așa cum sunt întunericul și moartea. Sfinții Bisericii Ortodoxe a lui Dumnezeu sunt o dovadă a ceea ce s-a spus mai înainte.

Educația și sfințenia

Educația și practica vieții nu reprezintă nimic altceva decât prelungirea și iradierea sfințeniei. Sfântul emite lumină și datorită acestui lucru el iluminează și educă. Educația presupune sfințenia în întreaga sa ființă.

Adevărata educație ne-o oferă, de fapt, sfântul. Fără sfinți nu există adevărați dascăli și educatori. Nici nu există adevărată educație fără sfințenie. Fără de lumină nu există iluminare. Sfințenia este sfințenie prin intermediul dumnezeieștii lumini. Adevărata educație și adevărata iluminare nu sunt nimic altceva decât o iradiere a sfințeniei; doar sfinții sunt cu adevărat iluminați. Sfințenia trăiește și respiră prin lumină, strălucind și învățând în același timp. Există, prin urmare, o identitate comună sfințeniei și iluminării. Cu adevărat, deci, educația înseamnă iluminare – prin sfințirea în Duhul Sfânt care este vehicolul și creatorul sfințeniei și al luminii cunoștinței. Sfinții, întrucât ei sunt sfințiți și iluminați de Duhul Sfânt, sunt și adevărați dascăli și educatori.

Viețile Sfinților ca dispozitive pedagogice

Ce altceva sunt Viețile Sfinților decât singura știință pedagogică ortodoxă, fiindcă în ele, într-un număr nesfârșit de căi evanghelice, care sunt pe deplin folosite prin experiența multor secole de creștinism, se arată felul în care personalitatea umană desăvârșită, omul complet, ideal, este format și modelat, și se arată de asemenea modul în care, cu ajutorul Sfintelor Taine și al sfintelor virtuți în cadrul Bisericii lui Hristos, el crește până la „starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos”. Iar aceasta este cu adevărat idealul pedagogic al Evangheliei, singurul ideal pedagogic demn de o ființă făcută după chipul lui Dumnezeu, așa cum este omul, și care este afirmat de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, iar mai apoi împlinit în Sfinții Apostoli și în ceilalți sfinți ai lui Dumnezeu. În același timp, fără Dumnezeu-omul Hristos și în afara Sa, cu orice alt ideal pedagogic, omul rămâne pentru totdeauna o ființă incompletă, o biată ființă nenorocită care merită toate lacrimile din lume.

Dacă vreți, Viețile Sfinților sunt un fel de Enciclopedie Ortodoxă. În ele poate fi aflat tot ceea ce este necesar pentru sufletul care înfometează și însetează după credincioșia veșnică și adevărul veșnic în această viață, și care înfometează și însetează după nemurirea divină și viața veșnică. Dacă credința este cea de care ai nevoie, acolo o vei afla din abundență, iar tu îți vei hrăni sufletul cu hrană care nu-l va mai înfometa niciodată. Dacă ai nevoie de dragoste, adevăr, credincioșie, nădejde, umilință, smerenie, pocăință, rugăciune sau oricare altă virtute sau nevoință, în ele, în Viețile Sfinților, vei afla un număr infinit de sfinți dascăli pentru orice fel de nevoință ascetică și vei dobândi ajutor haric pentru orice fel de virtute.

Principiile

Principalele trăsături și caracteristici ale educației teandrice pot fi formulate astfel:

1. Omul este o ființă care poate fi desăvârșită și împlinită în chipul cel mai înalt și real prin Dumnezeu-omul Hristos și întru El.
2. Desăvârșirea omului prin Hristos se face cu ajutorul faptelor bune evanghelice.
3. Omul educat și iluminat vede în orice om pe fratele său nemuritor și veșnic.
4. Orice lucrare și acțiune umană – filosofie, știință, geografie, artă, educație, cultură, arte aplicate și altele – își dobândește veșnica sa valoare atunci când este sfințită și își primește adevăratul sens de la Dumnezeu-omul Hristos.
5. Adevărata iluminare și educație este realizată printr-o viață sfântă după Evanghelia lui Hristos.
6. Sfinții sunt luminătorii și educatorii desăvârșiți; cu cât un om este mai sfânt, cu atât devine un educator și luminător mai bun.
7. Școala este cea de-a doua jumătate a inimii Dumnezeu-omului Hristos; cea dintâi este Biserica.
8. În centrul tuturor centrelor și al tuturor ideilor și ostenelilor stă Dumnezeu-omul Hristos și obștea sa teandrică, Biserica.

Este vorba de a accepta educația teandrică și de a o pune în practică în totalitatea ei în toate școlile, de la cea mai mare până la cea mai mică, și în toate instituțiile educaționale naționale. Educația teandrică radiază și iluminează cu singura Lumină adevărată în întreaga lume, și anume cu Dumnezeu-omul Hristos. Întunericul nu poate stinge sau ascunde această Lumină, nici măcar întunericul Europei. Doar această lumină poate alunga tot întunericul din om, societate, din oameni și din stat. Aceasta, singura Lumină adevărată, luminează pe orice om în adâncul ființei sale și îi descoperă fiecăruia dintre noi propria sa nemurire, propriul său frate veșnic și dumnezeiesc. Ea ne învață că numai atunci pot fi rezolvate și înțelese ușor problemele omului, ale societății, ale națiunii și ale umanității, când ele sunt cercetate prin Dumnezeu-omul Hristos.

Surse

• Iustin Popovici. Credința Ortodoxă și Viața în Hristos, Editura Bunavestire, Galați, 2002.