Țările române și Biserica georgiană

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în România
OrtodoxiainRomania.gif
General
Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Sinod
Limba română
Specificul spiritual
Recunoașterea autocefaliei
Sfinți
Cronologia sfinților
Sinaxar
Sfinții Închisorilor
Ierarhi
Mucenicii dobrogeni
EvanghelicusEfremTit și Gordian
Cărturarii munteni
MacarieAntimGrigorie Dascălul
Umaniștii moldoveni
VarlaamDosofteiVeniamin Costachi
Mărturisitorii ardeleni
IorestSava BrancoviciIosif Mărturisitorul
Arhipăstorii moderni
ȘagunaMelchisedecIosif cel Milostiv
Monahism
MănăstiriȘcoliSpitale
Începuturile monahismului
Duhovnicii veacului XX
Stareți
Clasici — NicodimPaisieCalinic
Moderni — CleopaPapaciocPârvu
Istorie
Cronologia istorică
Dobrogea antică
Mărturii arheologice
Formarea primelor state
Introducerea limbii române în slujbe
Preoții din vechime
Nașterea uniației în Transilvania‎
România și alte Biserici Ortodoxe
Relațiile cu:
Bisericile greceștiBisericile slave
Biserica georgianăPatriarhiile apostolice
Muntele Athos
Literatură
Primele
ScrieriScrieri în românăTipărituri
Scrieri de temelie
Învățăturile lui Neagoe Basarab (sec. XVI)
Pravila de la Govora (1640)
Mărturisirea Ortodoxă (1642)
Cazania lui Varlaam (1643)
Noul Testament de la Alba Iulia (1648)
Psaltirea în versuri (1673)
Biblia de la București (1688)
Mineiele de la Râmnic (1780)
Altele
Literatura teologică în epoca fanariotă
Artă
ArhitecturăPicturăMuzică
SculpturăBroderieArgintărie
Biserica și statul
Domniile și Biserica
Regulamentul Organic (1831–1832)
Reformele lui Cuza (1859–1866)
Legea organică (1872)
Legea clerului mirean (1893)
Editaţi această casetă

În afară de faptul că Georgia (Iviria sau Gruzia) a dat românilor pe marele mitropolit-cărturar Sfântul Antim Ivireanul, legăturile dintre țările române și Biserica georgiană s-au dezvoltat prin alte colaborări strânse.

Secolul XVII

Primul atelier tipografic în Georgia

În afară de faptul că Georgia a dat românilor pe marele cărturar Antim Ivireanul, mai este de amintit că domnitorul Constantin Brâncoveanu, la rugămintea regelui georgian Vahtang VI (făcută prin patriarhul Hrisant al Ierusalimului), mitropolitul Antim a venit în sprijinul Bisericii și a credincioșilor ortodocși din patria sa, trimițând acolo pe meșterul tipograf Mihail Ștefan (Istvanovici) „cu ucenicii săi”. Acesta a întemeiat primul atelier tipografic în Georgia (până atunci se tipăriseră cărți cu caractere georgiene la Roma și Moscova).

Cu ajutorul regelui Vahtang VI, „Mihail Ștefanesvili” a imprimat la Tbilisi nouă cărți în limba georgiană: Evanghelia, Psaltirea și Apostolul (în 1709), Liturghierul, Ceaslovul și Molitvelnicul (în 1710) ș.a. A început și tipărirea unei Biblii, dar n-a fost terminată.

În 1712, Mihail Ștefan a plecat în Olanda, unde s-au pierdut urmele lui. Ucenicii săi și Gheorghie au continuat activitatea până în 1722, tipărind alte cărți bisericești și laice (între care și poemul lui Șota Rustaveli, „Viteazul în plete de tigru”, unii cercetători gruzini susțin că l-ar fi tipărit însuși Mihail).

Mănăstirea Iviron

Articol principal: Țările române și Muntele Athos.

Mănăstirea georgiană Iviron de la Athos s-a împărtășit, în cursul veacurilor, mai ales în secolul XVII, de numeroase danii din partea domnitorilor români, discutate în articolul Țările române și Muntele Athos.

Mitropolitul Dionisie al Țării Românești (1672) a stat un timp la Iviron, dar de aici i s-a încredințat conducerea mănăstirii Radu Vodă din București, care era închinată Ivirului.

Secolul XVIII

Legăturile interortodoxe, atât de complexe în secolul al XVII-lea, au fost mai puțin însemnate în cursul epocii fanariote. Se pot menționa doar neînsemnate legături romano-gruzine (georgiene). Astfel, între anii 1790-1792, a trăit în Moldova, la Iași, mitropolitul Iona Ghedevanișvili de Ruissa sau Mroveli, căruia generalul Grigorie Alexandrovici Potemkin i-a încredințat egumenia mănăstirii Pângărați, pentru ca să aibă cu ce trăi. El a lăsat câteva însemnări în limba gruzină asupra celor văzute și trăite în Moldova.

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.