Zugravul Constantinos

Cantacuzinii, pictați de zugravul Constantinos în biserica mare de la Hurezi

Zugravul Constantinos (1658-1720) și colaboratorii lui au lăsat la Hurezi unul din cele mai izbutite ansambluri picturale din întreaga artă medievală românească.

În opera sa, impresionează mulțimea și varietatea temelor, cu numeroase personaje în mișcare, cu suprafețe largi ornamentate cu flori (la schitul Sfinții Apostoli aproape jumătate din pereți sunt cu ornamente). Se pune un accent deosebit pe tratarea narativă, se manifestă interes pentru realitate, introducându-se astfel schimbări în iconografia tradițională. Sunt reprezentate scene din viață, hore cu lăutari, personaje în costumele epocii, amănunte rezultate din contemplarea directă a naturii ș.a.

„Puternica tradiție bizantină este dominantă la mănăstirea Hurezi, poate cel mai frumos monument dintre toate în România... aceste fresce sunt printre cele mai remarcabile pe care le-a produs arta românească și, în același timp, ele dovedesc continuitatea artei românești și a artei bizantine, ele arată strălucirea extraordinară ce o dau artelor domnia lui Constantin Brâncoveanu.”

(Bizantinologul francez Charles Diehl)

Informații generale

Zugravul grec Constantinos a împodobit cu fresce biserica Doamnei din București, pridvorul bisericii mari de la mănăstirea Dintr-un Lemn, biserica mare de la Hurezi (1693-1694), biserica domnească din Târgoviște, biserica de la Mogoșoaia.

Alături de el apare ca ajutor un zugrav Ioan, tot grec. Din cercetarea picturilor murale ale lui Constantinos, rezultă că a fost un bun cunoscător al artei postbizantine târzii și al celei românești, al inovațiilor din pictura barocă, bun desenator, colorist și portretist, redând realist chipul omenesc, aducând înnoiri față de distribuirea scenelor și față de tratarea tradițională.

Mănăstirea Hurezi

La mănăstirea Hurezi, Constantinos apare în calitate de șef al zugravilor români mireni și călugări: Ioan, Andrei, Stan, Neagoe, Ioachim, Preda, Iosif, Marin ș.a. care au împodobit măreața ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.

Programul iconografic

La Hurezi, echipa de zugravi a elaborat un program iconografic particular, căutând să scoată în evidență două teme majore: iconografia Sfântului Împărat Constantin, patronul ctitorului, și tabloul votiv, ambele având profunde semnificații istorico-ideologice.

În Istoria ilustrată a vieții împăratului Constantin, care ocupă cea mai mare parte din pereții răsăriteni ai pronaosului, imaginea centrală reprezintă lupta lui Constantin cu Maxențiu la porțile Romei. Ca exponent al politicii antiotomane, Brâncoveanu voia să reamintească, prin această imagine, puterea biruitoare a crucii, care l-a condus în luptă pe împăratul Constantin.

Tot pe pereții pronaosului, care trebuia să devină gropniță domnească, Constantinos și colaboratorii săi au redat un impresionant cortegiu de personaje: neamul Basarabilor, al Cantacuzenilor, membrii familiei lui Brâncoveanu, egumenul Ioan ș.a. În compoziția principală a tabloului votiv se văd Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii și doamna Maria cu cele șapte fete. Deci, era un fel de pledoarie în favoarea ideii de dinastie ereditară. În pridvor, unde s-a zugrăvit scena Judecății de apoi, exista o altă galerie de portrete, a ispravnicilor și meșterilor care au lucrat la Hurezi: ispravnicii Badea, Apostol și Cernica Știrbei, apoi Istrate lemnarul, Vucașin Caragea pietrarul și Manea vătaful zidarilor. Restul programului iconografic respecta, în linii mari, tradiția.

Școala de zugravi

Toate ansamblurile de la Hurezi au fost pictate de zugravi români, dintre care o parte lucraseră și la biserica mare: paraclisul de Preda Marin; bolnița de Preda, Nicolae și Efrem; schitul Sfinții Apostoli de ierodiaconul Iosif și Ioan; schitul Sfântul Ștefan de Ianache, Istrate și Hranite (Stan și Ioachim lucraseră la biserica domnească din Târgoviște, împreună cu Constantinos și Ioan).

În felul acesta, s-a creat la Hurezi, sub îndrumarea lui Constantinos, o școală de zugravi, care a polarizat toate forțele creatoare locale și care a răspândit noul stil brâncovenesc, nu numai în Țara Românească, ci și peste hotarele ei, îndeosebi în Transilvania.

Trebuie menționat că zugravul Constantinos, ca și Antim Ivireanul de altfel, s-a integrat cu totul în atmosfera de viață românească, în mediul cultural-artistic din timpul domniei lui Brâncoveanu (chiar semnată „Constantinos din Țara Românească”) încât poate fi socotit un exponent al artei bisericești românești.

Aproape toți zugravii de la Hurezi au lucrat și la alte mănăstiri zidite sau refăcute în timpul lui Brâncoveanu: Sfântul Nicolae din Făgăraș, bisericile mănăstirilor Surpatele, Govora și Polovragi, naosul bisericii mari de la Cozia, pridvorul mănăstirii Bistrița, biserica schitului Păpușa, biserica mănăstirii Săracinești, biserica Sfântul Dumitru din Craiova ș.a.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.