Teofan al II-lea al Moldovei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Din Letopisețul lui Grigore Ureche se poate afla că, la 23 septembrie 1564, Alexandru Lăpușneanu a pus mitropolit la Suceava pe Teofan al II-lea († 1597/1598), ucenicul lui Macarie. Acesta a avut trei perioade de păstorire înainte de a se retrage în Sfântul Munte unde a fost cinstit de călugării athoniți.

Confuzia dintre Teofan I și Teofan al II-lea

Deși mulți istorici au socotit că acesta este fostul mitropolit Teofan I, reașezat acum în scaun, totuși este vorba de doi mitropoliți cu același nume. Teofan II își avea metania la mănăstirea Râșca, a cărei zidire a început-o Petru Rareș la îndemnul episcopului Macarie al Romanului, prin 1542, fiind apoi zugrăvită sub Ștefan Rareș.

Se pare că Teofan a fost egumen la Râșca, pentru că o însemnare pe un Tetraevanghel slavon arată că a fost dăruit de el bisericii de la Râșca „zidită de mine”. Înseamnă că Teofan a supravegheat lucrările de construcție la Râsca, așa cum făcuse Grigorie Roșca la Probota. Așa s-ar explica și afirmația lui Grigore Ureche că „era ucenicul lui Macarie” episcopul, care era legat sufletește de Râșca, fiind și îngropat aici.

Perioada I de păstorire

Ajungând în scaunul domnesc Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574), Biserica a trecut din nou prin situații grele, căci mulți slujitori ai Bisericii au avut de suferit în timpul lui. Mitropolitul Teofan s-a refugiat de teama lui în Transilvania, fapt pentru care Ioan Vodă cerea bistrițenilor să-l prindă.

Perioada II de păstorire

Pe la începutul anului 1578, Petru Șchiopul a readus în scaun pe mitropolitul Teofan II, care este întâlnit în câteva acte de danie ale acestui domn, mai ales în cele pentru mănăstirea Galata de lângă Iași, ctitoria sa.

În timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582), se pare că mitropolitul Teofan al II-lea, cu episcopul Gheorghe Movilă de la Rădăuți și cu unii mari boieri au complotat împotriva acestui domn, fapt pentru care au fost siliți să pribegească în Polonia. Evenimentul este menționat într-o însemnare pe Tetraevanghelul pomenit mai sus.

În perioada absenței sale, treburile Mitropoliei au fost conduse, în calitate de locțiitor, de episcopul Nicanor al Romanului, căci într-un act din anul 1579 se spune despre acesta că în timpul lui Iancu Sasul a luat, în mod abuziv, niște locuri ale mănăstirii Secu, fiindcă „în acea vreme el a fost mitropolit și era stăpân atunci să facă cum i-a fost voia...”.

Perioada III de păstorire

Mitropolitul Teofan al II-lea și-a reluat scaunul în luna septembrie 1582, când Petru Șchiopul a ajuns domn pentru a doua oară. Și de data aceasta, este menționat în mai multe acte de danie ale acestui domnitor. La 15 mai 1584, însuși Teofan dăruia mănăstirii Galata „niște chilii, pe care le-am făcut eu lângă mănăstire”, un loc de prisacă și o poiană.

Perioada din Sfântul Munte

În 1588, Teofan s-a retras din scaun și s-a așezat la mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos. Această mănăstire a fost ajutată cu bani de Alexandru Lăpușneanu și familia sa, în vederea refacerii bisericii, trapezei, chiliilor, precum și a picturii. Se pare că mitropolitul Teofan a fost acela care a resfinţit-o, în urma lucrărilor de restaurare din anul 1568. Retras la Dohiariu, poate imediat după ce și-a înaintat „paretisis”-ul (demisia) din scaunul mitropolitan, a viețuit acolo până la moartea sa, în 1597/1598.

Pentru neprețuitul ajutor acordat mănăstirii Dohiariu, călugării l-au îngropat cu multă cinste în partea de nord (stânga) a primului nartex al bisericii mari. Doamna Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă (1595-1606), a dat călugărilor de aici banii necesari pentru așezarea unei pietre funerare de marmură, în perete, deasupra mormântului. Piatra are o frumoasă inscripție în greacă, cu stihuri antice. Pe peretele din dreptul mormântului s-a zugrăvit, mai târziu, chipul mitropolitului Teofan, în veșminte arhierești, având o față ascetică, lungă, cu barbă albă, ochii mari și pătrunzători.

În felul acesta, și-a sfârșit viața, departe de Moldova, osârduitorul mitropolit Teofan al II-lea, după o viață atât de zbuciumată, închinată Bisericii și țării sale.

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
Casetă de succesiune:
Teofan al II-lea al Moldovei
Precedat de:
Grigorie II de la Neamț și Anastasie
Mitropolit al Moldovei
1564–1572, 1578–1579, 1582–1588
Urmat de:
Anastasie și Gheorghe Movilă