Mitrofan al Buzăului

PS Mitrofan al Buzăului

Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	Buzău
Titlul	Episcop
Formulă de adresare	Preasfinția Voastră
Perioada	1691 - 1702
Predecesor
Succesor	Damaschin
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot
Hirotonire episcopală	1682, la Huși
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)	Episcop al Hușilor (1682-1686)
Alte funcții
Date personale
Data nașterii	secolul XVII
Locul nașterii	Moldova
Data morții	1702
Locul morții	Buzău

Mitrofan al Buzăului a fost un episcop de la sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII și unul dintre cei mai renumiți cărturari români ai vremii sale.

Episcopul Mitrofan a continuat munca mitropoliților Ungrovlahiei, Ștefan și Teodosie prin tipărituri slavo-române, care reprezintă faza de tranziție spre deplina românizare a slujbelor bisericești. El poate fi socotit ca un precursor al introducerii definitive a limbii române în biserică, desăvârșită câțiva ani mai târziu de mitropolitul Antim Ivireanul, ucenicul său.

„Mitrofan a fost unul din cei mai de seamă ierarhi cărturari din trecutul nostru, nefiind egalat - la Buzău decât de episcopul Chesarie, cu un secol și mai bine mai târziu.”

(Pr. Mircea Păcurariu)

Viața

Înainte de arhierie

Mitrofan s-a născut în Moldova. A intrat în cinul monahal la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei a deprins meșteșugul tiparului, ajungând meşter tipograf și lucrând la Iași, sub îndrumarea acestuia. Numele său apare menționat în tipăriturile „Psaltirea slavo-română” (1680), „Molitvelnicul de-nțeles” (1681) și „Viața și petrecerea sfinților” (1682).

Tot în acea perioadă, la solicitarea patriarhului Dositei al Ierusalimului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „Întâmpinare în contra primatului papei” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „Dialog contra ereziilor”.

Episcop de Huși

Spre sfârşitul aceluiași an (1682) a fost ales episcop al Hușilor, păstorind credincioșii din acea eparhie până în vara anului 1686. În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi moaştele Sf. Ioan cel Nou ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic.

În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, Șerban Cantacuzino, mare iubitor de cultură și protector al Sfintei Biserici, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit Biblia de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare.

Tot aici a mai tipărit „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur” (1691) traduse în românește de frații Radu și Șerban Greceanu precum și câteva cărți grecești.

Episcop de Buzău

La 10 iunie 1691 a fost ales episcop al Buzăului, fiind propus și susținut de Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu. Acolo a înfiinţat prima tipografie din acest oraș, formând un grup de meșteri tipografi şi gravori.

Episcopul, ca ucenic al marelui cărturar Dosoftei, era unul din cei care au sprijinit românizarea slujbelor bisericești. Dar acest lucru era greu de înfăptuit dintr-odată, pe de o parte, pentru că munca de traducere era grea și plină de răspundere, iar pe de altă parte, pentru că tradiția slavonă era încă destul de puternică. De aceea, episcopul Mitrofan a urmat pilda mitropolitului Teodosie și a înaintașului acestuia, Ștefan, de a traduce în românește numai îndrumările tipiconale, sinaxarele, paremiile, Apostolul și Evanghelia, precum și unele ectenii, lăsând cântările și rugăciunile în slavonește.

Dintre cărțile tipărite de el la Episcopia Buzăului s-au păstrat:

• Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă, prima traducere în românește (1691)
• Cele 12 Mineie (1698), tipărite pentru prima oară în țările române. Aveau tipicul, paremiile și sinaxariul în română și restul în slavonă.
• Evhologhionul (1699-1701)
• Octoihul (1700)
• Triodul (1700)
• Penticostarul (1701)
• Liturghierul (1702)

Preasfinția Sa Mitrofan a trecut la cele veșnice în anul 1702. El este și ctitor al schitului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea).

Școala de tipografie

Între numeroșii tipografi și gravori care s-au format în jurul său poate fi amintit Antim Ivireanul însuși, care i-a urmat la conducerea tipografiei domnești din București, apoi: Ioanichie (loan) Bacov (Băcăuanul), Chiriac Moldoveanul, și mulți alții.

Bibliografie

• Cocora, Gabriel, Un mare tipograf român în circuitul european în secolul 17: episcopul Mitrofan al Buzăului, în Tipar și cărturari, Editura Litera, 1977.
• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.