Smerenia
Smerenia este o virtute morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul David, Fecioara Maria, apostolul Pavel şi modelul suprem, Iisus). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi.
Cuprins
- 1 Smerenia în Biblie
- 1.1 Smerenia în Biblie (rezumat)
- 1.1.1 Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte
- 1.1.2 Smerenia împotriva egoismului
- 1.1.3 Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare
- 1.1.4 Smerenia copiilor
- 1.1.5 Smerenia înţeleaptă
- 1.1.6 Beneficiile smereniei
- 1.1.7 Modele de smerire
- 1.1.8 Alte modele de smerenie
- 1.1.9 Smerenia, podoaba tuturor
- 1.1 Smerenia în Biblie (rezumat)
- 2 Bibliografie
- 2.1 Smerenia în fragmente biblice
- 2.1.1 Smerenia altruistă
- 2.1.2 Fariseii
- 2.1.3 Un comportament smerit şi înţelept
- 2.1.4 Rugăciunea smerită îndreaptă omul
- 2.1.5 Preschimbarea trupului smereniei în trup de slavă
- 2.1.6 Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor
- 2.1.7 Pavel e mulţumit
- 2.1.8 Smerenia ca podoabă
- 2.1.9 Smerenia cu post a psalmistului
- 2.1.10 Dumnezeu înviorează duhurile smerite
- 2.1.11 Dumnezeu mângâie pe cei smeriţi
- 2.1.12 Cei smeriţi capătă har, înţelepciune, cinste şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, bogăţie, slavă, viaţă veşnică, mântuire
- 2.2 Modele de smeriri
- 2.1 Smerenia în fragmente biblice
- 3 Surse
Smerenia în Biblie
Smerenia în Biblie (rezumat)
Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte
Iisus mustră aspru pe cărturari şi farisei, denunţând ipocrizia, răutatea, nepăsarea, şi alergarea la slava deşartă a acestora. Iisus îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume Hristos şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită. (Matei 23,1-12).
Smerenia împotriva egoismului
Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine (Filipeni 2,3-4).
Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare
Văzând că unii se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune pilda vameşului şi fariseului, arătându-le că o rugăciune smerită îndreaptă omul mai mult decât rugăciunea omului corect, dar mândru, care se îndreptăţeşte pe sine. (Luca 18,9-14).
Smerenia copiilor
Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în împărăţia cerurilor, Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor (Matei 18,1-7).
Smerenia înţeleaptă
Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază (Matei 23,12).
Beneficiile smereniei
Dumnezeu îi spune profetului Isaia că este "cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă" (Isaia 57,15). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi” (II Corinteni 7,6). Cei smeriţi capătă har (Prov 3,34, Iacov 4,6), înţelepciune (Prov 11,2), cinste (Prov 29,23) şi cunoaşterea căii Domnului (Psalmi 25.9 http://www.biblegateway.com/passage/?search=Psalmi%2025.9&version=RMNN) şi, în scurtă vreme,(după judecată) bogăţie (bogăţia spirituală a raiului) (Prov 22,4), slavă (Prov 15,33, 18,12, 22,4), viaţă veşnică (Prov 22,4), mântuire (Psalmi 17,27, Prov 16,19).
Modele de smerire
Smerirea lui Nabucodonosor
Un pilduitor exemplu de smerire silită dă Nabucodonosor al II-lea, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi minunile puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un vis care îl înspăimântă şi-l umple de groază. El cheamă pe vrăjitorii, cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul Daniel. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt păcatelor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă milă de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie (Daniel 5,20)>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria bogăţie şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel 4,1-37).
Smerirea lui Ahab
După ce se face complice la un omor săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), Ahab, regele lui Israel este criticat aspru de proorocul Ilie, care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi hoţ, se smereşte şi Dumnezeu amână abaterea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său (III Regi cap. 21).
Smerirea adâncă a lui Manase
Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, Manase, împărat criminal, idolatru şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce jertfe de mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său ( II Paralipomena 33, 1-19).
Alte modele de smerenie
Pentru că vede smerenia lui Iosia, împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul avea să fie pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia (IV Regi 22,8-11-19-20, II Paralipomena 34,33).
Ezdra, venit din Babilon, cărturar iscusit în Legea lui Moise, având mâna bună a lui Dumnezeu peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile (I Ezdra 7,1-10). El vesteşte un post de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită (I Ezdra 8,18-21). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări (canaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiţi, egipteni, amorei) (I Ezdra 9,1-5).
Psalmistul David îşi smerise sufletul cu post şi rugăciune pe când unii oameni erau bolnavi iar aceştia se ridicaseră apoi că martori mincinoşi împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu (Psalmi 34,12-13).
Fecioara Maria spune că duhul i se bucură în Dumnezeu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui Hristos) şi astfel neamurile o vor chema fericită (Luca 1,48).
Apostolul Pavel e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug (Filipeni 4,12).
Proorocul Zaharia arată că Mesia avea să vină în Ierusalim "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia 9,9-10).
Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la El care este blând şi smerit cu inima.(Matei 11,29). Apostolul Pavel arată că Domnul ,,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce." (Filipeni 2,8) Căci El, în smerenia Lui a permis ca judecata să-I fie luată (Fapte 8,33).
Smerenia, podoaba tuturor
Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli (Coloseni l3,12, Romani 12,16, Efeseni 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi (Miheia 6,8, I Tesaloniceni 2,3), bărbaţi sau femei (I Petru 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau săraci.(Iacov 1,10).
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- English Standard Version Bible, 1971
- Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
Smerenia în fragmente biblice
Smerenia altruistă
3.Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. 4.Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. (Flp2.3-4)
Fariseii
Iisus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită:
- 1.Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
- 2.Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
- 3.Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
- 4.Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
- 5.Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
- 6.Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
- 7.Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
- 8.Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
- 9.Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
- 10.Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
- 11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
- 12.Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. (Mt23.12)
Un comportament smerit şi înţelept
- 7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
- 8.Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
- 9.Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
- 10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
- 11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 14,7-11)
Rugăciunea smerită îndreaptă omul
- 9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
- 10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
- 11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
- 12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
- 13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
- 14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.(Luca 18, 9-14)
Preschimbarea trupului smereniei în trup de slavă
- 17. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi.
- 18. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.
- 19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
- 20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
- 21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate(Filipeni 3, 17-21).
Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor
- 1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
- 2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
- 3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
- 4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.
- 5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
- 6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
- 7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
- 8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
- 9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
- 10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
- 11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
- 12. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
- 13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.
- 14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.(Mat18.4)
Pavel e mulţumit
11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. 12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. 13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.(Flp4.12)
Smerenia ca podoabă
8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!(Miheia 6.8)
- 1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,
- 2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului.
- 3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.(Sofonie2.3)
- 12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,
- 13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.
- 14. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.(Col3.12)
- 7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
- 8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi.
- 9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
- 10. Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug;
- 11. Să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze;
- 12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele.
- 13. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
- 14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi.
- 15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
- 16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
- 17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele.(1Pet3.8)
- 5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
- 6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.(1Pet5.5-6)
Smerenia cu post a psalmistului
- 10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
- 11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
- 12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
- 13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
- 14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
- 15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
- 16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
- 17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.(Ps34.12)
Dumnezeu înviorează duhurile smerite
- 14. Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu.
- 15. Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
- 16. Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat.
- 17. Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
- 18. Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia.(Is57.14-18)
Dumnezeu mângâie pe cei smeriţi
- 4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
- 5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
- 6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.(2Cor7.6)
Cei smeriţi capătă har, înţelepciune, cinste şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, bogăţie, slavă, viaţă veşnică, mântuire
- Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.(Prov3.34)
- 4Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
- 5Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
- 6Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.``(Iac4.6)
Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.(Prov11.2)
Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. (Prov12.9)-
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. (Prov15.33)
Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. (Prov16.19)-
Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.(Prov18.12) -
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. (Prov22.4)-
Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Prov29.23)
- 21. Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
- 22. Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui;
- 23. Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău, 24. Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele,
- 25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint.
- 26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu.
- 27. Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.
- 28. Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale,
- 29. Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.
- 30. El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate".(Iov22.29)
- Elifaz
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.(Ps18.27)
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.(Ps25.9)
Modele de smeriri
Smerirea lui Nebucadneţar
- 1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.
- 2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.
- 3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.
- 4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.
- 5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul:
- 6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat şi spune-mi tâlcuirea lui!
- 7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
- 8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la capătul pământului.
- 9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se hrăneau toate vieţuitoarele.
- 10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;
- 11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul lui!
- 12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului.
- 13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă peste el!
- 14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
- 15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".
- 16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi!
- 17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se vedea până la capătul pământului,
- 18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,
- 19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.
- 20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă, în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului să fie părtaş până ce vor trece peste el şapte ani,
- 21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele,
- 22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte.
- 23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea.
- 24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască".
- 25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
- 26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,
- 27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
- 28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine.
- 29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
- 30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
- 31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam.
- 32. Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?"
- 33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.
- 34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"(Daniel 4.34)
Smerirea lui Ahab
- 1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
- 2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea".
- 3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!"
- 4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
- 5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?"
- 6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei".
- 7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!"
- 8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
- 9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
- 10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară".
- 11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
- 12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului.
- 13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
- 14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".
- 15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!"
- 16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.
- 17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
- 18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
- 19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!",
- 20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
- 21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
- 22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat".
- 23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
- 24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
- 25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa.
- 26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel".
- 27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.
- 28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul:
- 29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"(3Regi21.29)
Smerirea adâncă a lui Manase
- 1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim.
- 2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.
- 3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit;
- 4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
- 5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului.
- 6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
- 7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
- 8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".
- 9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.
- 10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.
- 11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
- 12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
- 13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
- 14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
- 15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
- 16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.
- 17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său.
- 18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.
- 19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.(2Cron33.12,19)
Fecioara Maria, roaba smerită a lui Dumnezeu
- 39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
- 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
- 41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
- 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
- 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
- 44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
- 45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
- 46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
- 47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
- 48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
- 50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
- 51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
- 52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
- 53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
- 54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
- 55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.(Lc39.48)
Iisus, model suprem de smerenie
9. Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.
10. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim şi arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la Eufrat până la marginile pământului. (Zaharia 9, 9-10)
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 28-30)
5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. (Filipeni 2, 5-11).
Bogatul să se laude cu smerirea lui
- 9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
- 10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
- 11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.(Iac1.10)
Smerenia este starea de umilinţă. O persoană umilă, în general, este o persoană nepretenţioasă şi modestă: cineva care nu gândeşte că el sau ea este mai important decât ceilalţi.