Bârfa

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Bârfe, sculptură, Germania
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Bârfa este un păcat al limbii care constă în a vorbi de rău, a ponegri, a defăima unele persoane, care, de obicei, nu participă la discuţie. Bârfa răneşte adânc oamenii, care sunt sfătuiţi să nu ia în seamă toate vorbele, fiindcă şi ei au căzut în acest păcat. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile blândeţii, prieteniei, iubirii, munca, activitatea fizică, citirea Sfintei Scripturi, mersul regulat la biserică.

Caracterizare generală

În Exod există interdicţia de a umbla cu bârfeli.[1] Bârfele rănesc adânc inima omului, fiind ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.[2]Într-un grup, persoanele clevetitoare întreţin cearta aşa cum lemnele întreţin focul, arată Solomon.[3] Proorocul Ieremia arată că orice prieten umblă cu bârfeli.[4] Ecclesiastul îl sfătuieşte pe om să nu ia în seamă toate vorbele care se spun, ca nu cumva să audă chiar pe sluga lui vorbindu-l de rău, căci inima sa ştie de câte ori a vorbit şi el de rău pe alţii.[5]Nici măcar pe slujitor nu trebuie să-l clevetim pentru a nu-l face să păcătuiască, blestemându-ne.[6] Bârfitorul dă pe faţă lucruri ascunse[7] ceea ce trebuie evitat cu orice preţ: ,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia.[8] Cine răspândeşte bârfelile este un nesăbuit, arată Solomon.[9] Vrăjmaşii îl vorbesc de rău pe psalmist.[10]Romanii îi spun lui Pavel că nu au primit vreo scrisoare şi nici n-a venit nimeni care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre el.[11] Iisus a fost cel defăimat.[12]

Pedepse pentru bârfitori

Precum vântul de miazănoapte aduce ploaia, limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită, avertizează acelaşi Solomon.[13]Cine va defăima pe cei smeriţi şi inocenţi îşi va primi răsplata, arată Mântuitorul.[14] Defăimarea de către Moab a poporului ales a fost aspru pedepsită.[15] Blestemat este acela care vorbeşte de rău un surd, stă scris în Eclesiast.[16]

Duhurile rele sunt bârfitoare

Cel Rău îl vorbeşte de rău pe Iov. Prima oara cel Rău îl acuză de credinţă interesată şi spune că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu în faţă dacă Se va atinge de bogăţiile sale.[17] La a doua venire Cel Rău îl defăimează, îl bârfeşte din nou pe Iov, spunând că omul dă tot ce are pentru viaţa lui şi că e convins că dacă Dumnezeu Se va atinge de carnea şi oasele lui, acesta Îl va blestema în faţă.[18] Apostolul Pavel îi spune lui Tit să fie un exemplu de cumpătare, de fapte bune, de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă pentru ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată spune nimic rău despre slujitorii Domnului.[19]

Bârfa între apostoli

Apostolul Pavel arată că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.[20]Păcatul clevetelii trebuie lepădat cu totul de creştin.[21] Apostolul Petru arată că trebuie să lepădăm toată răutatea, prefăcătoria, vicleşugul, pizma şi clevetirea şi ca nişte prunci de curând născuţi să dorim laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creştem spre mântuire.[22] Apostolul Pavel le spune apostolilor să nu le iasă niciun cuvânt stricat pe gură, ci unul bun, pentru zidire pentru a nu întrista pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care au fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării, îi îndeamnă să lepede orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate din mijlocul lor, fiind buni unii cu alţii, miloşi, şi iertându-se unii pe alţii aşa cum i-a iertat şi Dumnezeu pe ei în Hristos.[23] Sfântul apostol Pavel se teme să nu găsească cumva şi bârfe alături de alte păcate la revenirea în comunităţile apostolice.[24]Apostolul Ioan aminteşte de Diotref care vroia să deţină întâietatea între fraţi, era foarte clevetitor, nu îi primea pe fraţi, îi împiedica pe cei ce vroiau să-i primească şi-i dădea afară din Biserică.[25] Apostolii nu au voie să vorbească de rău pe nimeni, arată apostolul Pavel.[26]Când sunt vorbiţi de rău, apostolii trebuie să se roage, arată acelaşi apostol.[27]

Cei ce vorbesc de rău calea Domnului

Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judecă Legea, nu este împlinitor al Legii, ci judecător. Dar Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă.[28] În Efes, unii împietriţi şi necredincioşi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului. Acest lucru l-a determinat pe Pavel să despartă pe ucenici de aceştia şi să înveţe în fiecare zi pe norod nu în sinagogă cum făcuse timp de trei luni, ci într-o şcoală a unui particular.[29] Femeile în vârstă nu trebuie să fie bârfitoare sau dedate la vin pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.[30]

Defăimătorii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu

Defăimătorii vor fi nimiciţi de Dumnezeu.[31] Defăimătorii sunt printre aceia care nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.[32]

Dumnezeu apără pe creştin de limbile clevetitoare

David arată într-un psalm al său că va locui în cortul Său şi pe muntele Lui cel sfânt doar cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă; acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.[33]Creştinul este ocrotit de limbile clevetitoare de însuşi Dumnezeu.[34]

Limba stricată

Solomon arată că limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.[35] Pe buzele omului stricat este ca un foc aprins.[36] Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.[37] Înţelepciunea ne fereşte de omul care ţine cuvântări stricate, arată Solomon.[38] şi apostolul Pavel îi scrie lui Timotei să se ferească de sofiştii stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig.[39]Apostolul Pavel scrie lămurit:,,Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.”[40]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. English Standard Version Bible, 1971
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4

Note

  1. Lev19.16
  2. Prov18.8, 26.22
  3. Prov26.20
  4. Ier9.4
  5. Ecl7.21-22
  6. Prov30.10
  7. Prov11.13, 20.19
  8. Prov25.9 ,11.13
  9. Prov10.18
  10. Ps41.6
  11. FA28.21
  12. Mc9.11-13
  13. Prov25.23
  14. Mat18.10
  15. Sofonie 2.8
  16. Lev19.14
  17. Iov1.8-12
  18. Iov2.4-6
  19. Tit2.6-8
  20. Tit2.3
  21. Efes4.31,Col3.8, 1Pet2.1, Ps15.3, Ps50.19-20
  22. 1Pet2.1
  23. Efes4.31
  24. 2Cor12.20
  25. 3Ioan1.10
  26. Tit3.1-2
  27. 1Cor4.11-13
  28. Iac4.11-12
  29. FA19.9
  30. Tit2.3-5
  31. Ps101.5
  32. 1Cor6.9-10
  33. Ps15.3
  34. Ps31.20
  35. Prov15.4
  36. Prov16.27
  37. Prov19.1
  38. Prov2.10-12
  39. 1Tim6.5
  40. Efes4.29