Manase
Manase, fiu al lui Ezechia și al Heftibiei, a fost rege al Iudei timp de 55 de ani. În prima parte a domniei sale a fost autor a numeroase crime, foarte idolatru, vrăjitor și ținând la curtea sa vrăjitori. Ajuns la strâmtoare în mâinile asirienilor, s-a rugat îndelung și s-a smerit adânc și Dumnezeu l-a salvat și l-a întors la Ierusalim. Cunoscând că Domnul este Dumnezeu, el a dărâmat toți idolii pe care-i făcuse și a poruncit lui Iuda să slujească adevăratului Dumnezeu. El reprezintă un exemplu radical de pocăință, alături de alte cazuri precum Zaheu (mai-marele vameșilor), răufăcătorul de pe cruce, fiul risipitor, David sau Maria Egipteanca.
Cuprins
[ascunde]Numeroase crime
Manase este autorul a numeroase crime, el a vărsat mult sânge nevinovat, „până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul”. (2 Regi 21.16)
Idolatrie
El a făcut urăciuni înaintea Domnului, devenind închinător la idoli. Astfel el a zidit din nou înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astaartei(cum făcuse și Ahab, împăratul lui Israel) și s-a închinat și a slujit întregii oștiri a cerului, cărora le-a zidit altare în Casa Domnului, în cele două curți ale acesteia (2 Regi 21.2-5); și-a trecut fiul (fiii) prin foc (2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6).
Vrăjitorie
Manase a ținut la curtea sa oamenii care chemau duhurile, practicau vrăjitoria și preziceau viitorul, el însuși îndeletnicindu-se cu descântecele, ghicirea și vrăjitoria. (2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6)
Smerire adâncă
Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit atunci lui Manase și poporului său însă ei nu au vrut să asculte. (2 Cron 33.9-10) Atunci Domnul a trimis pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri de aramă și l-au dus în Babilon. Fiind la strâmtoare, s-a rugat cu multe rugăciuni Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților lui și Dumnezeu s-a lăsat înduplecat, l-a salvat și l-a dus înapoi în Ierusalim, în împărăția lui. Cunoscând astfel că Domnul este Dumnezeu, el a construit un zid foarte înalt în jurul dealului, a înlăturat din casa Domnului toți dumnezeii străini și idolul Astaartei, a dărâmat toate altarele zidite pe muntele Casei Domnului și în Ierusalim, a așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească adevăratului Dumnezeu. (2 Cron 33.11-20)
Moartea
El a adormit în grădina casei, împreună cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Locul lui a fost luat de fiul său, Amon. (2 Reg.21.18)
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
- English Standard Version Bible, 1971.
- Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, Editura Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, pag 83-93
- Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 106, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4