Răbdarea

Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea

Iov şi prietenii săi-I. Y. Repin, sec al XIX-lea, The State Russian Museum, St. Petersburg

Răbdarea este o virtute care constă în puterea de a îndura greutăţile şi neplăcerile vieţii, de a aştepta în linişte evenimentele vieţii şi intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Ea este roada Duhului, podoaba sufletului, mediul prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă. Pierderea răbdării poate duce la revolta faţă de Dumnezeu. Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale credinţei, aduc răbdare. Nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei. Creştinul trebuie să fie răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca Iov , răbdător ca prigoniţii apostoli, sau ca Hristos care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate. Creştinul trebuie să fie conştient că prin credinţă şi răbdare moştenim făgăduinţele căci ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.

Răbdarea, podoaba Duhului

Sfântul apostol Pavel ne arată că răbdarea este o roadă a Duhului alături de alte virtuţi în timp ce păcatele sunt fapte ale firii pământeşti. Ea este o podoabă a sufletului. Răbdarea este mediul prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă însutită, aşa cum vedem în pilda semănătorului cu sămânţa căzută pe pământ bun care-l simbolizează pe cel ce aude Cuvântul şi îl ţine într-o inimă bună şi curată. Dacă omul îşi pierde răbdarea, el poate vorbi chiar împotriva lui Dumnezeu, cum face poporul evreu, care îşi pierde răbdarea pe drum, şi se văicăreşte de ,,mâncarea proastă”(mana), de care se scârbise, şi de condiţiile vitrege prin care trece, motiv pentru care Dumnezeu chiar îi pedepseşte cu moartea pe mulţi dintre ei, trimiţându-le nişte şerpi veninoşi.

Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale credinţei, aduc răbdare

Apostolul Iacov le spune fraţilor săi să privească ca pe o mare bucurie când trec prin diferite încercări, ca unii care ştiu că încercarea credinţei lor lucrează răbdare iar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea pentru ca să fie desăvârşiţi, întregi şi să nu ducă lipsă de nimic. Apostolul Pavel spune şi el că ,,ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare/răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.” , iar în altă parte spune:,, bucuraţi-vă în nădejde, fiţi răbdători în necaz, stăruiţi în rugăciune”

Ispita, întotdeauna după puterile noastre, poate fi răbdată

Apostolul Pavel ne asigură că,, Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”

Nădejdea lucrurilor nevăzute necesită răbdare prin natura ei

Apostolul Neamurilor ne arată că nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei.

Modele de răbdare

Creştinul trebuie să fie îndelung-răbdător ca plugarul, care aşteaptă roada scumpă a pământului, până primeşte ploaie timpurie şi târzie, răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca Iov, răbdător ca prigoniţii apostoli, sau să aibă răbdarea sfinţilor, sau să se asemene cu Hristos care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate. Creştinul adevărat va lua aminte la infinita răbdare, bunătate şi îngăduinţă a lui Dumnezeu, care, uneori, întârzie făgăduinţa pedepsirii celor răi pentru că vrea ca toţi să se pocăiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, aşa cum ne încredinţează apostolii Pavel şi Petru. Dumnezeu este răbdător o vreme cu păcătoşii în timpul vieţii acestora pentru că vrea să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea pedepsindu-i, ca parte a planului Său. Astfel Dumnezeu a ridicat pe Faraon împotriva poporului evreu pentru a-Şi arăta puterea şi a face vestit Numele Său în tot pământul, scrie apostolul Pavel romanilor. Proorocul Isaia ne arată că Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu nimiceşte poporul lui Israel pentru dragostea şi slava Sa, pentru a nu fi hulit numele Său. Apostolul neamurilor ne învaţă că cei tari în credinţă sunt datori să rabde slăbiciunile celor slabi. Apostolul Pavel le cere creştinilor să rabde mai bine paguba decât să se judece la cei nelegiuiţi. Solomon ne învaţă că prin răbdare se înduplecă un voivod. Bătrânii sunt îndemnaţi să fie ,,treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare”.

Răbdarea până la sfârşit aduce mântuirea

Apostolul Pavel scrie evreilor că trebuie să fie conştienţi că prin credinţă şi răbdare moştenim făgăduinţele , căci, aşa cum spune însuşi Iisus, ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
3. English Standard Version Bible, 1971
4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4