Daniel (Ciobotea) al României

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Preafericitul Patriarh Daniel
Patriarhul Daniel
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  București
Titlul   Arhiepiscop al Bucureștilor,
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei,
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarh al României
Formulă de adresare   Preafericirea Sa/ Voastră
Perioada   30 septembrie 2007 - prezent
Predecesor   Teoctist (Arăpașu)
Succesor  
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   6 august 1987
Hirotonire episcopală   4 martie 1990
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”
Arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   22 iulie 1951
Locul nașterii    Dobrești, comuna Bara,
județul Timiș
Data morții  
Locul morții  

Preafericitul Daniel (Ciobotea), pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea (n. 22 iulie 1951, satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș) este actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost ales, ca patriarh, de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007. Pe data de 30 septembrie 2007, PF Daniel a fost înscăunat patriarh al României.

Studii

Daniel Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, comuna Bara (jud. Timiș), ca al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan Ilie Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958–1962), Dobrești, iar gimnaziul în localitatea Lăpușnic (1962–1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967–1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970–1974), unde obține Diploma de licență în teologie (în disciplina Noul Testament). În perioada anilor 1974–1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

La 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Teza a fost pregătită sub îndrumarea profesorilor francezi: Gérard Ziegwald și André Benoit. Devine doctor în teologie al Universității din Strasbourg, cu calificativul maxim. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București, lucrarea purtând titlul: „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală”. Devine Doctor în teologie ortodoxă al Institutului Teologic Universitar din București, de asemenea cu calificativul maxim.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”

Profesor de teologie

Din anul 1980 a fost lector la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986–1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979), Conferința studenților creștini de la Wellesley, S.U.A. (1979) și la Conferința ecumenică de la Cambridge Boston, S.U.A. (1979), ambele cu tema „Credința, știința, viitorul”, Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine de azi de la mănăstirea Valamo – Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică „Iisus Hristos — Viața lumii” de la Niederaltaich – Germania (1982); Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. În octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988 – 1 martie 1990 a fost consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.

În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva ortodocși mireni învățați: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconsky etc. Acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, a instituțiilor și vieții bisericești din România.

Mitropolit al Moldovei

La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea a fost ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 a fost ales, iar la 1 iulie 1990 înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei.

Din anul 1992 a fost Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.

A participat la o serie de întruniri ecumenice peste hotare: a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). A deținut numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă (București); Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (fostă comisie pentru învățământ); Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București); Membru al Comitetului Executiv și Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991–1998); Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997).

Activitatea bisericească

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este și fondatorul a numeroase instituții: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț” (Mănăstirea Neamț), Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” – Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae” – Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio”, Centrul de educație și informare medicală Providența II – 2002, Institutul social-caritativ Diaconia – 2003 etc.

De la alegerea sa ca mitropolit al Moldovei, a inițiat programul „Niciun sat fără biserică”, care prevedea construirea în fiecare sat și cartier unde nu există biserică a unul lăcaș de cult, chiar și în cele în care ortodocșii sunt minoritari. Prea Fericitul Daniel consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică și propriul său preot:

„Construirea de biserici este datoria cea dintâi și cea mai mare. Și aceasta deoarece, oricâte case am face în lumea aceasta, nici una nu are Sfințenia și Lucrarea Bisericii. Un sat creștin fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. De aceea, datoria noastră este de a zidi biserici în fiecare localitate creștină și de a forma preoți care să fie păstori de suflete pentru credincioși. Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i folosește lui dacă câștigă lumea aceasta, dar își pierde sufletul său? Aici este esențialul vieții pe pământ. Dacă nu avem biserică și nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui.[1]
(Daniel Ciobotea)


De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic Sf. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993–1995); Dispensarul policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

ÎPS Mitropolit Daniel a întemeiat și reorganizat mai multe publicații religioase: Vestitorul Ortodoxiei – periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române, Candela Moldovei – buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei; Teologie și Viață – Revistă de gândire și spiritualitate (fosta revistă Mitropolia Moldovei și Sucevei). ÎPS Daniel a organizat, de asemenea, numeroase simpozioane, colocvii, congrese naționale și internaționale, precum și programe culturale, educative și filantropice. La inițiativa Mitropolitului Daniel Ciobotea, a fost înființat postul de Radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei (1998), primul și cel mai de succes post de radio ortodox din țară, precum și a primului post de televiziune ortodox din țară, TrinitasTV (2008).

Mitropolitului Daniel Ciobotea i se datorează și aducerea moaștelor unor sfinți și a unor relicve sfinte la Iași și în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea Xiropotamu din Muntele Athos, Grecia (1992); moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras, Grecia (1996); moaștele Sf. Gheorghe de la Livadia, Grecia (2000); Brâul Maicii Domnului de la Volos, Grecia (2001); moaștele Sf. Ioan Casian de la Marsilia, Franța (2002); moaștele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic, Grecia (2003); fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria, Grecia (2004); fragmentul din moaștele Sfântului Apostol Pavel păstrat la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria, Grecia (2005); moaștele Sf. Nectarie din Eghina, Grecia (2006).

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

După înscăunarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a continuat lucrarea bisericească pe tot cuprinsul Patriarhiei Române și mai ales în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor și al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei al căror chiriarh este.

Astfel, la sfârșitul anului 2007 a fost adoptat noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, a cărui revizuire începuse încă din anii '90.

A fost lansat și în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor proiectul „Niciun sat fără biserică și casă parohială” care vizează construirea de biserici în toate satele care nu dispun de un lăcaș de cult, precum și în cartierele urbane aflate în această situație.

Întrucât difuzarea mărturiei de credință ortodoxe era una din prioritățile misionare ale Patriarhului Daniel, anunțate încă de la înscăunarea sa, în anul 2008 a fost creat Centrul de Presă „Basilica” al Patriarhiei Române, cuprinzând postul de radio Trinitas, postul de televiziune TrinitasTV, Ziarul Lumina, primul cotidian cu profil creștin din România, întemeiat în 2005 (câteșitrei transferate la București), Agenția de știri Basilica a Patriarhiei Române (creată în anul 2008) și Biroul de Presă al Patriarhiei. De asemenea, a fost creată Editura Basilica (2008).

În prelungirea programului pus în practică în vremea când era mitropolit al Moldovei, organizarea de programe filantropice, de asistență socială și religioasă este o altă prioritate a patriarhatului Preafericitului Daniel. Asociațiile, fundațiile, așezămintele aflate în administrarea Sectorului social-filantropic al Patriarhiei Române și-au continuat și diversificat considerabil activitățile, lucrând atât singure cât și în parteneriat cu instituții ale Statului român sau cu diferite asociații și organizații naționale și internaționale o serie de programe filantropice sau de asistență socială cum ar fi: programe de îngrijire și integrare socială a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor infectate cu virusul HIV, programe de protejare și asistare a victimelor violenței în familie, de ajutorare a persoanelor dependente de droguri, centre sociale pentru persoanele vârstnice, copii, persoane fără adăpost, clinici și centre de diagnostic și tratament, farmacii sociale etc. [2]

Prin grija sa au fost aduse la București moaștele Sf. Ioan Gură de Aur (2007), ale Sf. Apostol Pavel (din Veria, Grecia – 2008), ale Sf. Sofronie, patriarhul Ierusalimului (2008), ale Sf. Ier. Vasile cel Mare (2009). De asemenea, a restabilit începând cu anul 2008, în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor, tradiția pelerinajelor și procesiunilor de Florii. Tot pentru stimularea vieții religioase a credincioșilor, Preafericirea Sa a dispus reorganizarea Serviciului de pelerinaje al Patriarhiei Române, cu extinderea activităților acestuia și a programelor propuse.

Totodată, Preafericirea Sa s-a îngrijit de restaurarea și înfrumusețarea Catedralei Patriarhale, a paraclisului și a Reședinței patriarhale. A pus piatra de temelie pentru viitoarea Catedrală Patriarhală, cu hramurile Sf. Andrei și Înălțarea Domnului. A dispus organizarea studiilor preliminare concursului de arhitectură pentru atribuirea proiectului de construcție a noii Catedrale.

Din anul 2007, Patriarhul Daniel este profesor de Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Activitatea științifică

Prea Fericirea Sa a participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale.

În ceea ce privește activitatea științifică și publicistică a Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, acesta a publicat mai multe lucrări de teologie, istoria artei, mai multe volume de comunicări, articole, predici, precum și peste 500 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colective din străinătate.

Lucrări

  • „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...” 12 Scrisori pastorale de Crăciun și de Paști, Trinitas, Iași, 1996.
  • Călătorind cu Dumnezeu — înțelesul și folosul pelerinajului, Trinitas, Iași, 2000.
  • Confessing the Truth in Love. Orthodox Perceptions of Life, Mission, and Unity, Trinitas, Iași, 2001.
  • Luptător jertfelnic și ctitor darnic — lucrarea harului în viața Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Trinitas, Iași, 2004.
  • Făclii de Înviere — Înțelesuri ale Sfintelor Paști, Trinitas, Iași, 2005.
  • Recunoștință și reînnoire, Trinitas, Iași, 2005.
  • Daruri de Crăciun — înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului, Trinitas, Iași, 2005.
  • Dăruire și dăinuire. Raze și chipuri de lumină din istoria și spiritualitatea românilor, Trinitas, Iași, 2005.
  • Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice în spiritualitatea liturgică și filocalică, Trinitas, Iași, 2007.
  • Brâncuși. Sculptor creștin ortodox, Trinitas, Iași, 2007.
  • Foame și sete după Dumnezeu, Basilica, București, 2008.
  • Teologie și spiritualitate, Basilica, București, 2009 (teza de doctorat susținută la Institutul Teologic Universitar din București).
  • La joie de la fidélité, Cerf, Paris, 2009.
  • Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Basilica, București, 2009.
  • Libertate pentru comuniune. Lucrarea Bisericii în societate — anul 2009, Basilica, București, 2010.

Dintre articolele publicate în periodice amintim:

  • „Chemarea preoțească” (1973);
  • „Elemente ale religiei geto-dacilor favorabile procesului de încreștinare a strămoșilor” (1976);
  • „Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei adormiți în Domnul” (1976);
  • „Timpul și valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie” (1977);
  • „Temeiurile dogmatice ale bucuriei creștine” (1977);
  • „Creștinii din Occident în căutarea Ortodoxiei” (1978);
  • „Dorul pentru Biserica nedespărțită sau apelul tainic și irezistibil al Sfintei Treimi” (1982);
  • „Mărturia ortodoxă în Mișcarea Ecumenică” (1989) etc.


Distincții

De-a lungul timpului a primit numeroase distincții și titluri, dintre care amintim: Premiul „Emanuel Heufeder” (Germania, 1998); Medalia Comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” și Ordinul „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce acordat de Președinția României (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundația Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universității Dunărea de Jos (Galați, 2003); Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2007).

De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut – S.U.A. (2003); Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (2006).

Controverse

Ierarhul Daniel (Ciobotea), ca și alți înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe Române, a fost suspectat că ar fi colaborat cu fosta Securitate, mai ales ca unul ce a făcut studii în străinătate înainte de 1989, în perioada comunistă. Suspiciunea venea din informația că toți cei care făceau studii în străinătate erau obligați să semneze un angajament de colaborare (chiar dacă nu-l onorau apoi). La data de 16 octombrie 2007, Patriarhul Daniel a primit decizie de necolaborare cu Securitatea ca poliție politică din partea Colegiului CNSAS, în dosarului lui neexistând decât un document al SIE în care se menționează că i s-a ars dosarul pe data de 23 decembrie 1989. [3]

Note

  1. Catholica - Programul Arhiepiscopiei Iașilor „Nici un sat fără biserică”
  2. Informații mai detaliate despre programele filantropice și de asistență socială ale Patriarhiei române sunt disponibile pe site-ul Patriarhiei Române.
  3. Ziarul Ziua, 17 octombrie 2007

Legături externe

Surse


Casetă de succesiune:
Daniel (Ciobotea) al României
Precedat de:
Teoctist Arăpașu
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
2007–
Urmat de:



Întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române
Mitropoliți-Primat Nifon Rusailă | Calinic Miclescu | Iosif Gheorghian (prima dată) | Ghenadie Petrescu | Iosif Gheorghian (din nou) |
Atanasie Mironescu | Conon Arămescu-Donici | Miron Cristea
Patriarhi Miron (Cristea) | Nicodim (Munteanu) | Iustinian (Marina) | Iustin (Moisescu) | Teoctist (Arăpașu) | Daniel (Ciobotea)