Iertarea
Iertarea este una dintre virtuţile creştine fundamentale. Ea este una din caracteristicile definitorii ale lui Dumnezeu, care este iertător, dar şi drept, potrivit unei măsuri şi a unei pedagogii care întrec puterea de înţelegere omenească. În Legea Veche existau anumite păcate pentru care erau rânduite jertfe de ispăşire a păcatelor, care aduceau iertarea acestora. De asemenea, o dată la şapte ani era instituit anul iertării în care cei care împrumutaseră bani erau obligaţi să-şi ierte datornicii; oamenii erau în acelaşi timp chemaţi să nu refuze vreun împrumut în preajma acestui an şi să nu-l dea cu părere de rău, ci să-i ajute pe cei lipsiţi pentru a diminua sărăcia din ţară. Tot în acea zi se citea şi Legea în auzul poporului. Botezul lui Ioan era botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Iisus a venit pe pământ având, în calitatea sa de Dumnezeu, puterea de a ierta păcatele, pe care şi-o exercită în câteva cazuri, scandalizând pe mulţi care nu ajunseseră să recunoască în El dumnezeirea adevărată. Iisus, care-i învaţă pe apostoli rugăciunea Tatăl nostru, arată că atunci când ne rugăm, noi trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne ierte greşalele noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri şi, mai mult, ne spune că dacă nu vom ierta acestora, nici Dumnezeu nu ne va ierta nouă greşelile. Mântuitorul ne învaţă ce trebuie să facem când cineva greşeşte faţă de noi. Iisus a transmis puterea de a ierta păcatele apostolilor care au transmis-o la rândul lor preoţilor. Iertarea păcatelor se obţine astăzi prin spovedanie şi împărtăşanie în cadrul Bisericii. Există şi o iertare care este un păcat şi anume iertarea infractorilor de către judecători, care este o scârbă înaintea Domnului.
Cuprins
- 1 Dumnezeu este iertător şi drept
- 2 Jertfele de ispăşire a păcatelor care aduceau iertarea în Legea veche
- 3 Anul iertării
- 4 Iertarea lui Dumnezeu depinde şi de ascultarea poruncilor Lui
- 5 Ioan Botezătorul
- 6 Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea acordată greşiţilor noştri
- 7 Spovedanie şi împărtăşanie pentru iertarea păcatelor
- 8 Sf. Maslu şi iertarea păcatelor
- 9 Iertarea unui păcătos
- 10 Iisus, femeia păcătoasă şi fariseul Simon
- 11 Iertarea infractorilor de către judecători este o scârbă înaintea Domnului
- 12 Bibliografie
Dumnezeu este iertător şi drept
,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!``( Exod34.7, Num14.18)
Moise îi cere lui Dumnezeu să ierte răzvrătirea poporului care dorea să se întoarcă în Egipt şi să nu-i lovească cu ciumă pentru a nu da motiv popoarelor să zică:Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i -o va da: de aceea l -a omorât în pustie!`Dumnezeu îi iartă de acel păcat al răzvrătirii, scutindu-i de acea pedeapsă. Num14.19, 20. Totuşi toţi cei care au văzut minunile făcute în Egipt şi pustie şi totuşi L-au ispitit pe Dumnezeu de 10 ori şi n-au ascultat glasul Său, care au cârtit, de la 20 de ani în sus, sunt anunţaţi că vor muri în pustie, neputând intra în ţara făgăduită (Num14.22-35). Iar iscoadele care făcuseră ca toată adunarea să cârtescă, care înnegriseră ţara sunt lovite de o moarte năpraznică(Num14.36-38).
Dumnezeu ierta păcatul unei femei de a nu fi ţinut o juruinţă dacă bărbatul ei (dacă e căsătorită) sau tatal ei (dacă aceasta se va petrece în tinereţea ei şi în casa tatălui ei, când ea era virgină) nu erau de acord cu aceasta.(Num30.5,8,12)
Saul se roagă de Samuel să-i ierte păcatul (păstrarea celor mai bune animale ale amaleciţilor şi cruţarea lui Agag, împăratul amaleciţilor) dar acesta îl anunţă că Dumnezeu îl leapădă ca împărat pentru că a lepădat cuvântul Domnului (care îi spusese să nimicească toate animalele şi pe toţi amaleciţii, ca pedeapsă pentru faptul că, în trecut, aceştia măcelăriseră mulţi israeliţi într-un moment greu al acestora) şi va da împărăţia altuia mai bun ca el, adăugând că ,,Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să -I pară rău.`(1Sam15.25)
David, care făcuse păcatul de a fi ordonat lăsarea lui Urie fără apărare în mijlocul luptei şi de a fi preacurvit cu Batşeba, soţia acestuia, este iertat de pedeapsa capitală (2Sam 12.13) şi este pedepsit doar cu un război nesfârşit în casa sa începând de atunci, cu faptul că altul se va culca cu soţiile sale în văzul tuturor şi cu moartea copilului.(2Sam 12.8-14) Faraonul Egiptului, îngrozit de lăcustele care nu mai lăsaseră nimic verde în ţara Egiptului, îl roagă pe Moise să-i ierte păcatul şi să se roage la Dumnezeu să depărteze de la el urgia aceasta de moarte, acesta face aşa şi lăcustele sunt îndepărtate de Dumnezeu.(Exod10.17)
Dumnezeu nu-l va ierta pe cel ce-şi spune în inima lui că va avea pacea chiar dacă ar urma pornirile inimii sale şi ar adăuga beţia la sete. (Deut29.20)
Moise se roagă la Dumnezeu să ierte poporul care-şi făcuse un viţel de aur, dar Dumnezeu spune că în ziua răzbunării Sale, îi va pedepsi pentru păcatul lor. Apoi Domnul loveşte cu urgie poporul pentru că făcuse viţelul de aur Exod32.30,34
Avraam se roagă lui Dumnezeu ca, dacă va găsi cel puţin zece oameni buni în Sodoma, să o ierte (Fac18.32) şi nu o nimicească, Dumnezeu este de acord, dar cum acest lucru nu se întâmplă, Sodoma şi Gomora sunt nimicite prin trimiterea focului şi pucioasei din cer (Fac19.24-25).
Iisus îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte pe cei ce l-au răstignit căci aceştia nu ştiau ce fac Lc23.34. Iisus iartă păcatele slăbănogului (Mat9.2,5,6) şi femeii păcătoase(Lc7.48).
Petru îi spune lui Simon vrăjitorul să se roage Domnului să-i fie iertat păcatul de a le fi oferit bani pentru primirea Duhului Sfânt, dacă este cu putinţă. Simon îi roagă pe apostoli să se roage ca blestemul de moarte al lui Petru(FA8.20) să nu se împlinească. Faptele Apostolilor nu arată ce s-a întâmplat.(FA8.22)
Jertfele de ispăşire a păcatelor care aduceau iertarea în Legea veche
Unele păcate (cele fără voie ale adunării lui Israel-4.13, cele făcute de o căpetenie-4.22, cele fără voie făcute de un om de rând- Lev4.27) erau iertate dacă se făceau diverse jertfe de ispăşire (cu un viţel, respectiv ţap sau iadă) (Lev4.20,26,35)
Martorul care va păcătui nespunând ce a văzut sau ce ştie şi va cădea sub vină, sau acela care se va face necurat fără să-şi dea seama, sau acela care va vorbi cu uşurinţă, jurând că are să facă ceva rău sau bine, nebăgând de seamă la început ci doar mai târziu, trebuie să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă ispăşitoare (o oaie sau o capră iar de nu-şi va permite două turturele sau doi pui de porumbel iar dacă nu-şi permite nici acestea a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii.)
Dacă cineva păcătuia făcând, fără să ştie, ceva împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuiesc făcute, şi se va face vinovat, purtându-şi astfel vina, trebuia să aducă o jertfă pentru vină un berbec fără cusur şi era iertat.`(Lev5.10,13,16,18)
Pentru unele infracţiuni similare furtului- Lev6.2, făptaşul trebuia să-l dea înapoi întreg, să adauge a cincea parte din preţul lui şi aducă o jertfă de vină un berbec fără cusur şi era iertat Lev 6.7)
Dacă un bărbat se culca cu o roabă logodită cu un alt bărbat, acela trebuia să fie pedepsit, dar nu cu moartea pentru că ea nu era slobodă, ci prin aducerea unei jertfe pentru vină şi el era iertat. (Lev19.22)
În cazul unei morţi cu autor necunoscut, legea veche prevedea ca bătrânii şi judecătorii să aducă drept jertfă o viţică care nu mai fusese pusă la jug iar bătrânii să-şi spele mâinile pe viţică sub asistenţa preoţilor, mărturisind că nu au vărsat sângele acela şi că nu au văzut e nimeni vărsându-l şi rugând pe Dumnezeu să nu-l pună în socoteala lor.(Deut21.8)
Odată cu venirea lui Iisus nu a mai fost nevoie de jertfe pentru păcat. Căci ,,acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.(Evrei 10.18)
Anul iertării
O dată la şapte ani, în anul iertării, orice om care a împrumutat pe altul trebuia să-i ierte datoria (Deut15.1,2,9) În anul iertării, la Sărbătoarea Corturilor, Moise le-a dat poruncă preoţilor de a citi cuvintele Legii în faţa tuturor Deut31.10
Iertarea lui Dumnezeu depinde şi de ascultarea poruncilor Lui
O cetate cuprinsă de idolatrie trebuia nimicită cu desăvârşire şi nimic din ce era blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire nu trebuia să se lipească de mâna vreunui israelit pentru ca Dumnezeu să se îndure, să ierte şi să înmulţească poporul după cum jurase părinţilor lui(Deut13.17)
Ioan Botezătorul
Ioan propovăduia botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor(Mc1.4)
Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea acordată greşiţilor noştri
În Rugăciunea Tatăl Nostru noi cerem iertarea greşelilor noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri Mat6.12, Lc11.4 Iertarea celorlalţi duce la iertarea noastră de către Dumnezeu şi lipsa iertării celorlalţi duce la lipsa iertării de către Dumnezeu a păcatelor noastre, precum spune însuşi Mântuitorul (Mat6.14-15, Mc11.25-26, Lc6.37) Iosif i-a iertat pe fraţii săi (Fac50.17).Iisus ne spune că în cazul în care cineva a greşit faţă de noi să-l mustrăm întâi între patru ochi, apoi dacă nu ascultă să mai luăm unul sau doi inşi ca mărturia să fie susţinută de doi sau trei martori, dacă nu ascultă nici în această situaţie trebuie să-l spunem Bisericii, iar dacă nu ascultă nici de Biserică să ne fie ca un păgân şi un vameş(Mat18.15-17).Iisus ne spune că, dacă cineva a greşit faţă de noi, să-l mustrăm iar apoi, dacă aceluia îi pare rău, să-l iertăm chiar dacă se va întâmpla de 7 ori pe zi.(Lc17.3-4)Întrebat de Petru dacă aproapele trebuie iertat de până la şapte ori, Iisus spune că trebuie iertat de şaptezeci de ori câte şapte, ceea ce Părinţii Bisericii spun că semnifică de un număr infinit de ori.(Mat18.21-22)
Spovedanie şi împărtăşanie pentru iertarea păcatelor
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.(1Ioan1.9) Vinul de împărtăşanie este sângele lui Hristos, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor Mt26.26-29. Apostolii primesc puterea de a ierta păcatele Lc24.47, Ioan 20.23
Sf. Maslu şi iertarea păcatelor
Apostolul Iacov spune: 14Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce -l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. 15Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.(Iac5.15)
Iertarea unui păcătos
Pavel le spune corintenilor că a venit vremea să fie iertători şi să mângâie pe un păcătos pentru ca acesta să nu fie doborât de întristare şi să-şi arate dragostea faţă de el. Iar această iertare trebuie să survină pentru ca Satana să nu aibă vreun câştig de la ei(2Cor2.7,10)
Iisus, femeia păcătoasă şi fariseul Simon
Iisus îi spune lui Simon, fariseul că păcatele femeii păcătoase care sunt multe sunt iertate fiindcă a iubit mult (pe Hristos) în schimb aceluia care i se iartă puţin, iubeşte puţin. Iisus făcea referire la Simon care făcuse un păcat mic, acela că neglijase unele îndatoriri ale gazdelor în raport cu oaspeţii lor (aceea de a-I da apă pentru spălarea picioarelor, aceea de a-L săruta şi aceea de a-I unge părul cu mir) (Lc7.42,47,48,49)
Iertarea infractorilor de către judecători este o scârbă înaintea Domnului
Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului., avertizează Solomon. (Prov17.15) Dumnezeu nu va ierta pe cel ce omoară pe cel nevinovat şi cel drept (Exod23.7)
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pp. 1795, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, pag 191-196, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4