Îmbrăcămintea
Îmbrăcămintea reprezintă totalitatea articolelor vestimentare purtate de om. Îmbrăcămintea este condiţia omului căzut din rai. Grija pentru îmbrăcăminte (ca şi aceea pentru acumularea de averi sau grija pentru hrană), înseamnă slujirea lui Mamona, demonul posesiunilor materiale şi este aşadar dăunătoare, fiind proprie neamurilor păgâne. ,,Trupul este mai mult decât îmbrăcămintea”, iar omul este îndemnat să caute împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui iar necesarul de haine se va adăuga pe deasupra, învaţă Iisus. Femeile sunt sfătuite să se împodobească cu virtuţile blândeţii şi liniştii şi nu cu haine provocatoare sau cu păr împletit, podoabe de aur sau haine scumpe. Creştinul va face pomeni cu prisosul de haine, aşa cum cerea Ioan Botezătorul. El nu trebuie să se uite părtinitor la cel cu haine scumpe şi la cel cu haine modeste, avantajându-l pe primul dintre ei. Bărbaţii şi femeile nu trebuie să poarte hainele sexului opus. Este interzisă zălogirea hainei văduvei sau a săracului peste noapte. Ruperea hainelor la evrei era în mod tradiţional un semn de mare suferinţă dar şi de smerire în faţa lui Dumnezeu, aşternerea hainelor la picioare era un semn de mare respect. Hainele lui Iisus se încărcaseră cu putere căci ele o vindecă pe femeia cu scurgere de sânge de 12 ani care s-a atins de ele pe la spatele Mântuitorului.
Cuprins
- 1 Păcatul originar şi îmbrăcămintea
- 2 Caracterul uşuratic
- 3 Grija petru îmbrăcăminte înseamnă slujirea lui Mamona
- 4 Contra podoabelor exterioare
- 5 Pomeni cu prisosul de haine
- 6 Împotriva părtinirii
- 7 Apostolii îndurau uneori şi lipsa de haine
- 8 Bărbaţii şi femeile nu trebuie să poarte hainele sexului opus
- 9 Reguli pentru săraci şi văduve
- 10 Interdicţie
- 11 Ruperea hainelor
- 12 Hainele celor sfinţi
- 13 Hainele lungi
- 14 Aşternerea hainelor
- 15 A se vedea şi
- 16 Note
- 17 Bibliografie
Păcatul originar şi îmbrăcămintea
Omul a simţit nevoia să poarte îmbrăcăminte din momentul din care a păcătuit. La început omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.(Fac2.25). Din clipa când au fost amăgiţi de şarpe şi au mâncat amândoi din pomul cunoaşterii Binelui şi Răului, li s-au deschis ochii amândurora, au cunoscut că sunt goi şi au cusut frunze de smochin, făcându-şi acoperăminte (Fac3.7)
Caracterul uşuratic
Caracterul uşuratic şi înclinat spre curvie se vădeşte din îmbrăcăminte:,,Şi iată că i-a alergat înainte o femei îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată”, relatează Solomon (Prov7.10)
Grija petru îmbrăcăminte înseamnă slujirea lui Mamona
Grija pentru îmbrăcăminte, ca şi aceea pentru acumularea de averi sau grija pentru hrană, înseamnă slujirea lui Mamona, demonul intereselor materiale şi este aşadar dăunătoare, fiind proprie neamurilor păgâne. ,,Trupul este mai mult decât îmbrăcămintea”, spune Iisus. El continuă astfel: Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. /29.Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. /30.Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?De aceea, conchide Mântuitorul, având în vedere că Tatăl nostru cel ceresc ştie că avem trebuinţă de ele, spune: 33.Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. 34.Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Matei 6, 24-34)
Contra podoabelor exterioare
Apostolul Petru învaţă că podoaba femeilor trebuie să fie nu cea exterioară constând în ,,împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe”, ci caracterul blând şi liniştit al inimii care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1Pet3.3-6) Bogatul nemilostiv care a ajuns în iad se îmbrăca în porfiră[1] şi în vizon[2] (1) (Lc16.19) Hainele bogaţilor vor fi mâncate de molii (Iac5.2)
Pomeni cu prisosul de haine
Întrebat de mulţimi ce să facă, Ioan Botezătorul îndemna poporul să facă pomeni cu tot prisosul lor de haine și mâncare. (Lc3.11)
Împotriva părtinirii
Credinciosul adevărat nu trebuie să cate cu părtinire la faţa omului. Cine va face deosebire în gând între un om bogat cu inel de aur şi haină strălucitoare şi omul sărac cu haina murdară şi pe primul îl va trata cu respect şi consideraţie, iar pe celălalt cu dispreţ, va păcătui, se va face călcător de lege şi se va face pe sine judecător cu gânduri viclene. Nu Dumnezeu însuşi i-a ales pe cei săraci în ochii lumii pentru ca să fie făcuţi bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei făgăduite celor care-L iubesc? Cei părtinitori îi necinstesc pe cei săraci, uitând că bogaţii sunt aceia care îi asupresc, îi târăsc pe la judecăţi şi batjocoresc numele de creştin al celor credincioşi.(Iac 2.1-7)
Apostolii îndurau uneori şi lipsa de haine
Iisus le spune apostolilor să nu-şi ia la ei două haine (Lc9.3). Apostolul Pavel evocă situaţia prin care uneori treceau apostolii:,,În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine."(2Cor11.27) Ioan Botezătorul nu era un om care se îmbrăca în haine moi, spune Iisus, trimiţând la austeritatea predicatorului (Lc7.25). Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului(Mc3.1)
Bărbaţii şi femeile nu trebuie să poarte hainele sexului opus
Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrac haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău.(Deut22.5)
Reguli pentru săraci şi văduve
Există interdicţia de a zălogi peste noapte haina săracului:12. Iar dacă acela va fi om sărac, să nu te culci, având la tine zălogului; 13. Ci să-i întorci zălogul la asfinţitul soarelui, ca să se culce în haina sa şi să te binecuvânteze; aceasta ţi se va socoti ca o faptă bună înaintea Domnului Dumnezeului tău.(Deut24.12-13, Iov24.9) De asemenea, este interzis a lua haina văduvei ca zălog:17. Să nu judeci strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă, şi văduvei să nu-i iei haina zălog. 18. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în Egipt şi Domnul Dumnezeul tău te-a izbăvit de acolo, de aceea îţi şi poruncesc eu să faci aceasta.(Deut24.17-18)
Interdicţie
În Legea Veche exista interdicţia următoare:Să nu te îmbraci cu haină făcută din două feluri de fire: de lână şi de în.(Deut22.11)
Ruperea hainelor
Ruperea hainelor era la evrei o manifestare de suferinţă dar şi un semn de smerire.(Fac37.29,34, 44.13, Num14.6, 4Regi 18.37, 19.1, 22.11, Isaia 36.12, Ier1.30,36.24,41.5, 2Cron 23.13, 34.27,Mat26.65, Mc14.63) Punerea de cenuşă în cap şi îmbrăcarea în sac erau şi ele semne ale smeririi în faţa lui Dumnezeu.(Dan9.3, Estera 4.1) şi uneori erau acompaniate de ruperea hainelor (Estera 4.1). La auzul cuvintelor lui Iisus, Caiafa este cel care îşi rupe hainele, interpretându-le eronat ca reprezentând o hulă, ele fiind, de fapt, purul adevăr (Mat26.65, Mc14.63). Sesizând formalismul şi ipocrizia unora care-şi rupeau hainele, prorocul Ioil spune: Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.(Ioil2.13)
Hainele celor sfinţi
Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani şi-şi cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus (Lc8.44)
Hainele lungi
Cărturarilor le plăceau hainele lungi (Lc20.46) Samuel purta şi el o haină lungă (1Regi 28.14)
Aşternerea hainelor
Oamenii îşi aşterneau hainele înaintea lui Iisus la intrarea în Ierusalim(Mc11.8)
A se vedea şi
Note
- ↑ Haină purpurie http://dexonline.ro/definitie/porfir%C4%83
- ↑ VIZÓN, vizoni, s. m. Mamifer sălbatic carnivor asemănător cu nurca, dar de talie mai mare, cu blană prețioasă, care trăiește în America de Nord (Lutreola vison). ♦ Blana acestui animal. – Din fr. vison. http://dexonline.ro/definitie/vizon
Bibliografie
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2