Omul
Omul este o creaţie a lui Dumnezeu, fiind făcut „după chipul şi după asemănarea Noastră” (Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt şi Iisus). Dumnezeu l-a făcut pe primul om, pe Adam, din pământ iar apoi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit astfel un suflet viu.[1] El a fost făcut ca stăpân al tuturor vieţuitoarelor. Omul a fost înzestrat de la început cu libertate (liber-arbitru). Pentru că a nesocotit porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi s-a lăsat amăgit de şarpe, Eva este pedepsită prin lăsarea durerilor naşterii şi prin eterna supunere faţă de bărbat iar Adam prin blestemarea pământului care va naşte spini şi pălămidă şi din care îşi va scoate cu trudă hrana prin muncă. Va exista o eternă luptă între diavol şi Hristos care îl va birui pe acesta zdrobindu-i capul. Omul se va întoarce în pământul din care a fost făcut. Sufletul omului se va întoarce la Dumnezeu care îl va judeca atât după moarte (judecata particulară) cât şi la sfârşitul veacurilor (judecata finală), urmând ca el să fie trimis în rai sau în iad.
Trupul
Trupul uman este templul Duhului Sfânt.[2]
Limbajul trupului
Închiderea ochilor înseamnă gânduri necinstite iar muşcarea buzelor e un semn de recunoaştere a săvârşirii unui rău: „Cine închide ochii plănuieşte lucruri necinstite, cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul”.[3]
Iată unele semne ale minciunii descrise de Solomon: „Omul de nimic[4], omul nelegiuit,[5] umblă cu neadevărul în gură[6], /clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele”.[7]
Ochii şi pleoapele trebuie să caute drept în faţă: „Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta”.[8]
Ochiul
Bucatele intră în om din afară, ducându-se în pântece şi apoi în hazna, de aceea ele nu pot spurca pe om. Spre deosebire de ele, ochiul rău (pizmaş) este printre acele lucruri (păcate) care, ieşind din inima omului, îl spurcă pe om, arată Iisus. Căci din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi astfel ele spurcă pe om.[9]
Ochiul este lumina trupului omului, spune Iisus. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Deci –continuă Iisus- să luăm seama ca lumina care este în om, să nu fie întuneric. Dacă trupul omului este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când l-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.[10]
Oasele
Un „duh mâhnit usucă oasele”[11], pizma este „putrezirea oaselor”[12], „o femeie cinstită este cununa bărbatului ei dar cea care face ruşine bărbatului ei e ca putregaiul în oasele lui”[13], referirea fiind la femeia curvă. Dimpotrivă, „o inimă liniştită este viaţa trupului”[14] iar inima veselă este un bun leac.[15] O veste bună întăreşte oasele[16], cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.[17] Teama de Dumnezeu şi abaterea de la rău aduc „sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale”.[18]
Sufletul
Sufletul este suflarea de viaţă pe care i-a suflat-o Dumnezeu în nări lui Adam şi prin el neamului omenesc. El este situat în inima omului şi este cel care înfăptuieşte atât virtuţile cât şi păcatele.
Note
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
- English Standard Version Bible, 1971.
- Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.