Credința
Credința este una din cele trei virtuți teologice (alături de nădejde și iubire) prin care omul crede în existența Sfintei Treimi (Dumnezeu-Tatăl, Iisus Hristos și Duhul Sfânt), a duhurilor (îngerii și demonii), a lumii ca zidire a lui Dumnezeu, în tainele Bisericii, în învierea morților, în Judecată și în raiul și iadul care urmează după viața pământească.
Cuprins
- 1 Definiția credinței
- 2 Lucrurile în care crede creștinul
- 2.1 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu
- 2.2 Apropierea de Dumnezeu presupune credința în el și în răsplata Sa
- 2.3 Iisus este căpetenia și desăvârșirea credinței
- 2.4 Credința se întemeiază pe învierea lui Hristos
- 2.5 Credința în Iisus Hristos a înlocuit legea veche
- 2.6 O singură credință adevărată
- 2.7 Credința, temeiul evanghelizării
- 3 Credință și vindecare
- 4 Credința, una din cele trei virtuți teologice
- 4.1 Credința fără fapte e moartă, e zadarnică
- 4.2 Credința adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaților față de săraci
- 4.3 Credința lucrează alături de iubire și prin iubire
- 4.4 Virtutea credincioșiei
- 4.5 Credința și cugetul curat
- 4.6 Stăruința în credință
- 4.7 Cuvintele credinței
- 4.8 Credința adevărată se întemeiază pe puterea lui Dumnezeu
- 4.9 Credință și răbdare
- 4.10 Credința curățitoare
- 4.11 Tăria și întărirea în credință
- 4.12 Scutul credinței
- 5 Prin credință ne eliberăm și ne apropiem de Dumnezeu cu încredere
- 6 Prin credință Hristos locuiește în inimile noastre
- 7 Tipuri de credincioși
- 8 Credința înlătură temerile
- 9 Credința e un dar de la Dumnezeu
- 10 Cererile făcute cu credință vor fi împlinite
- 11 Lucruri care ne îndepărtează de la credință
- 12 Dumnezeu păzește pe cei credincioși
- 13 Binefacerile credinței în Hristos —- binecuvântări în viața pământească și mântuire la Judecată
- 14 Bibliografie
- 15 Note
Definiția credinței
Apostolul Pavel scrie evreilor: Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.[1]
Lucrurile în care crede creștinul
Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu
Apostolul Pavel scrie evreilor: Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.[2]
Apropierea de Dumnezeu presupune credința în el și în răsplata Sa
În aceeași scrisoare el arată: Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută.[3]
Iisus este căpetenia și desăvârșirea credinței
Apostolul Pavel învață: Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.[4]
Credința se întemeiază pe învierea lui Hristos
Credința se întemeiază pe învierea lui Hristos, scrie apostolul Pavel corintenilor.[5]
Credința în Iisus Hristos a înlocuit legea veche
Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Iisus Hristos. Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Iisus, spune lămurit apostolul Pavel galatenilor.[6]
Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea, arată același apostol.[7]
O singură credință adevărată
Apostolul Pavel arată că: Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.[8]
Credința, temeiul evanghelizării
Credința este temeiul pe care vorbesc apostolii.[9] sau umblă [10]
Credință și vindecare
Vindecarea depinde atât de credința celui ce trebuie vindecat (uneori a celor apropiați acestuia) cât și de puterea lui Dumnezeu care vindecă propriu-zis, direct sau prin intermediul apostolilor sau preoților.
Vindecarea depinde de credința celui vindecat. Astfel Iisus a vindecat un lepros care s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.[11]
După Iisus s-au luat doi orbi care strigau după el zicând: Ai milă de noi, fiul lui David! Acesta i-a întrebat dacă ei cred că poate face acest lucru. Ei au zis că da și atunci Iisus i-a vindecat.[12]
Cerșetorului orb Bartimeu care implora stăruitor mila lui Iisus strigând: Iisuse, fiul lui David, ai milă de mine este și el vindecat.[13]
O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei Lui, zicându-și: Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui. Iisus S-a întors, a văzut-o, și i-a zis: Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit. Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.[14]
Pavel a tămăduit un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată și care ședea jos și-l asculta pe Pavel când vorbea, grație credinței de care acesta dădea dovadă.[15]
Uneori vindecarea depinde de credința celor apropiați celui care trebuie vindecat. Iisus vindecă slăbănogul purtat de 4 inși și băgat în casă pe sus, scoțând acoperișul, pe baza credinței lui și a celor care-l ajutau.[16]
Iisus îl tămăduiește pe robul unui sutaș pe baza marii credințe a acestuia reflectată în faptul că acesta credea că Iisus îl poate vindeca pe robul său de la distanță, cu un simplu cuvânt.[17]
Sfânta Scriptură arată că în unele cazuri vindecarea depinde și de credința celui prin care se face vindecarea (apostoli). Apostolii nu pot scoate dracii dintr-un lunatic fiindcă aveau prea puțină credință, căci acel soi de draci nu ieșea decât cu post și rugăciune.[18]
Întotdeauna puterea de vindecare vine de la Dumnezeu. Când femeia cu scurgere de sânge se atinge de Mântuitor, Acesta simte cum o putere se scurge din el[19] În altă parte se spune: Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere, care-i vindeca pe toți.[20]
Credința, una din cele trei virtuți teologice
Credința este este una din cele trei virtuți teologice, alături de nădejde și de cea mai mare din virtuți, dragostea.[21] Credința stă alături de celelalte virtuți precum spune Apostolul Pavel[22] și Apostolul Ioan.[23]
Credința fără fapte e moartă, e zadarnică
Credința adevărată este însoțită întotdeauna de fapte, spune Apostolul Iacov. Credința fără fapte este o credință zadarnică, moartă, așa cum trupul fără suflet e mort, continuă apostolul. E ca și cum cineva zice unor oameni flămânzi și goi să se sature și să se încălzească dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, arată tot el. Credința fără fapte nu poate mântui, ea e proprie și diavolilor, avertizează apostolul: Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred... și se înfioară! Omul este socotit neprihănit și prin fapte, nu numai prin credință, încheie el.[24]
Credința adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaților față de săraci
Credința adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaților față de săraci. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: Tu șezi în locul acesta bun! Și apoi ziceți săracului: Tu stai colo în picioare! Sau: Șezi jos la picioarele mele! Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?, întreabă retoric apostolul. Apoi adaugă: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? Așadar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege, concluzionează el.[25]()
Credința distorsionată a unor farisei se transmite îndoit la prozeliții acestora.[26]
Credința lucrează alături de iubire și prin iubire
Credința, oricât de puternică ar fi, fără iubire, este zadarnică.[27] Pace fraților, și dragoste împreună cu credința, din partea lui Dumnezeu Tatăl, și din partea Domnului Iisus Hristos!, urează apostolul Pavel efesenilor.[28] El îi scrie lui Timotei: Și harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Iisus.[29] Apostolul Pavel scrie tesalonicenilor: Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif nădejdea mântuirii.[30] Prin dragoste și credincioșie omul ispășește nelegiuirea, și prin frica de Domnul se abate de la rău, arată Solomon.[31]
Credința lucrează prin dragoste, învață apostolul Pavel.[32]. Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută, scrie apostolul Pavel lui Timotei.[33]
Virtutea credincioșiei
Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie, scrie psalmistul.[34] Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? întreabă retoric Solomon.[35] Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută, scrie frumos psalmistul[36] Învață-mă să am înțelegere și pricepere, căci cred în poruncile Tale, scrie același psalmist.[37] Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale, scrie Solomon.[38] Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucruri ascunse, dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat, arată același Solomon.[39] Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni, adaugă înțeleptul împărat.[40] În adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie, scrie Solomon.[41] Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat, și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate, arată același Solomon.[42]
Credința și cugetul curat
Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: Să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credință.[43] În altă parte apostolul neamurilor scrie: Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârşav: ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. Trebuiesc cercetați întâi, și numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.[44] El scrie evreilor: să ne apropiem (de Hristos) cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău, și cu trupul spălat cu o apă curată.[45]
Stăruința în credință
Apostolul Pavel spune că femeia va fi mântuită prin nașterea de copii, dacă aceștia stăruiesc cu smerenie în credință, în dragoste și în sfințenie[46] Întărind sufletele ucenicilor, El (Pavel) îi îndemna să stăruie în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.[47]
Cuvintele credinței
Învățăturile credinței sunt o hrană spirituală: Dacă vei pune în mintea fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Iisus, fiindcă te hrănești cu cuvintele credinței și ale bunei învățături, pe care ai urmat-o până acum.[48]
Credința adevărată se întemeiază pe puterea lui Dumnezeu
Credința adevărată se întemeiază nu pe înțelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu, arată apostolul Pavel.[49]
Credință și răbdare
Încercarea credinței lucrează răbdare precum arată apostolul Pavel: Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.[50]
Credința curățitoare
Credința curățește inimile precum stă scris în Faptele Apostolilor.[51]
Tăria și întărirea în credință
Apostolul Pavel îndeamnă pe toți să vegheze, să fie tari în credință și să se întărească.[52], să se întărească în Domnul și în puterea tăriei Lui.[53] să rămână și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei, pe care ați auzit –o.[54] Credința trebuie a fi mereu sporită, arată apostolul Pavel.[55]
Scutul credinței
În lupta împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac noi trebuie să luăm toată armătura lui Dumnezeu pentru a ne putea împotrivi acestora și pentru a rămâne în picioare. Astfel trebuie să avem mijlocul încins cu adevărul, să fim îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, să avem picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii și, pe deasupra tuturor acestora, să luăm scutul credinței, cu care vom putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. În plus trebuie să luăm și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.[56]
Apostolul Pavel scrie: Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.[57]
Apostolul Iuda scrie și el: Prea iubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.[58]
Prin credință ne eliberăm și ne apropiem de Dumnezeu cu încredere
Apostolul Pavel scrie: În El avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere.[59]
Prin credință Hristos locuiește în inimile noastre
Apostolul Pavel scrie că îl roagă pe Hristos ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință.[60]
Tipuri de credincioși
Solii credincioși aduc alinare, tămăduire,[61] înviorează sufletul stăpânului, fiind ca răcoarea zăpezii în vremea secerișului.[62]
Nevasta ideală este una credincioasă: harnică, gospodină, miloasă, optimistă, inspiră încredere, se teme de Dumnezeu și este înțeleaptă.[63]
Apostolul Pavel îndeamnă: Aduceți-vă aminte de mai marii voștri (conducătorii spirituali), care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința![64]
Îngerul este martorul credincios din cer.[65]
Înainte de patimi, Iisus le spune ucenicilor să nu li se tulbure inima, să aibă credința în Dumnezeu și să aibă credință și în El. Apoi le spune că în casa Tatălui său sunt multe locuri și că el se duce să le pregătească un loc și că se va întoarce (a doua venire) și îi va lua cu El.[66]
Credința înlătură temerile
Credința înlătură teama de moarte
La un moment dat Iisus umbla pe mare iar ucenicii când l-au văzut s-au înspăimântat zicând că e o nălucă și au țipat de frică. Iisus le spune să îndrăznească și să nu se teamă. Petru îi spune că dacă El e să-I poruncească să vină la el pe ape. Iisus îl cheamă, Petru vine pe mare dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă! Îndată, Iisus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?[67]
Pe când dormea Iisus la cârmă, s-a stârnit o mare furtună. Ucenicii l-au deșteptat spunându-i: Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim? Iisus a certat vântul și a poruncit mării să se liniștească apoi i-a certat pe ucenici pentru că au fost așa fricoși din pricina necredinței.[68]
Credința presupune doar frica de Dumnezeu
Apostolul Pavel spune că ramurile (oamenii poporului ales) au fost tăiate din pricina necredinței lor, în timp ce tu (neamurile) stau în picioare prin credință. Ele sunt sfătuite: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te![69]
Credința e un dar de la Dumnezeu
Apostolul Pavel arată că unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune, altuia despre cunoștință, altuia îi este dată credința, altuia darul tămăduirilor prin același Duh.[70] În altă parte același apostol arată că aceasta (credința) nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.[71] Apostolul neamurilor spune în Epistola către Romani: eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.[72] Duhul, prin care apostolii fac minuni, a fost primit prin auzirea credinței.[73]
Cererile făcute cu credință vor fi împlinite
Întrebat de către ucenici de ce nu au putut scoate dracul dintr-un lunatic, el le spune că din pricina puținei lor credințe. Apoi le spune că dacă ar avea credință cât un grăunte de muștar, ar zice muntelui să se mute de colo-colo și așa s-ar întâmpla. Apoi le spune că acel soi de draci nu ieșea decât cu rugăciune și cu post.[74]
Întrebat cum a făcut ca smochinul să se usuce, Iisus le zice că dacă vor avea credință și nu se vor îndoi, vor face și ca un munte să se arunce în mare la cuvântul lor și apoi adaugă: Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.[75]
Apostolul Iacov spune că dacă cuiva îi lipsește înțelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu și îi va fi dată. El adaugă apoi: Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, turburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale.[76]
Lucruri care ne îndepărtează de la credință
Iubirea de arginți a rătăcit pe mulți de la credință…
Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare, avertizează apostolul Pavel. Căci iubirea de bani - continuă el - este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.[77]
Așa-zisa știință a rătăcit de la credință pe unii
Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: Timotee, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei, pe nedrept numite astfel pe care au mărturisit-o unii și au rătăcit cu privire la credință. Harul să fie cu voi! Amin.[78]
Nepăsarea față de grijile materiale ale familiei înseamnă lepădare de credință
Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios, avertizează apostolul Pavel.[79]
Vrăjitoria împotriva credinței
Un vrăjitor, un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la credință pe dregătorul înțelept Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de Duh Sfânt s-a uitat țintă la el și a zis Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele până la o vreme. Îndată a căzut peste el ceață și întunerec, și căuta bâjbâind niște oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, și a rămas uimit de învățătura Domnului.[80]
Dumnezeu păzește pe cei credincioși
Psalmistul scrie: Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși, și pedepsește aspru pe cei mândri.[81] Căci Domnul iubește dreptatea, și nu părăsește pe credincioșii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânța celor răi este nimicită, adaugă același psalmist.[82] El adaugă: Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!, adaugă psalmistul.[83] Urâți răul, cei ce iubiți pe Domnul! El păzește sufletele credincioșilor Lui, și-i izbăvește din mâna celor răi, asigură psalmistul.[84] Dumnezeu spune: Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.[85] (Dumnezeu) ocrotește cărările neprihănirii, și păzește calea credincioșilor Lui, arată Solomon.[86]
Binefacerile credinței în Hristos —- binecuvântări în viața pământească și mântuire la Judecată
Solomon scrie: Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.[87] Iisus îi spune lui Pavel că îl va trimite: ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întunerec la lumină, și de sub puterea Satanei la Dumnezeu; și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.[88]
Voi îmbrăca în mântuire pe preoții lui, și credincioșii lui vor scoate strigăte de bucurie., spune Dumnezeu în Cartea Psalmilor.[89]
Cuvântul credinței pe care-l propovăduiesc apostolii este aproape de credincios, fiind în gura lui și în inima lui: Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.[90]
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
- English Standard Version Bible, 1971.
- Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București.
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.
Note
- ↑ Evrei 11.1
- ↑ Evrei 11.3
- ↑ Evrei 11.6
- ↑ Evrei 12.2
- ↑ 1Cor 15.14-17
- ↑ Gal 3.22-25, Flp3.9
- ↑ Rom 3.31
- ↑ Efes 4.5-6
- ↑ 2Cor 4.13
- ↑ 2Cor 5.7
- ↑ Mat 8.1-3
- ↑ Mat 9.27-31
- ↑ Mc 10.52
- ↑ Mt 9.20-22
- ↑ FA 14.9
- ↑ Mc 2.5, Mt 9.2
- ↑ Mat 8.10-13
- ↑ Mt 17.20-21
- ↑ Mc 5.30
- ↑ Lc 6.19
- ↑ 1Cor 13.13
- ↑ 1Tim 6.11, 2Tim 2.22, 2Tim 3.10, Tit 2.2, Evrei 6.12
- ↑ Apoc 2.19
- ↑ Iac 2.14-26
- ↑ Iac 2.1-9
- ↑ Mt 23.15
- ↑ 1Cor 13.2
- ↑ Efes 6.23
- ↑ 1Tim 1.14
- ↑ 1Tes 5.8
- ↑ Prov 16.6
- ↑ Gal 5.6
- ↑ 1Tim 1.5
- ↑ Ps 37.3
- ↑ Prov 20.6
- ↑ Ps 85.10
- ↑ Ps 119.66
- ↑ Prov 3.3
- ↑ Prov 11.13
- ↑ Prov 14.5
- ↑ Prov 14.22
- ↑ Prov 20.28
- ↑ 1Tim 1.19
- ↑ 1Tim 3.9
- ↑ Evrei 10.22
- ↑ 1Tim 2.15
- ↑ FA 14.22
- ↑ 1Tim 4.6
- ↑ 1Cor 2.5, Col 2.12
- ↑ Iac 1.3
- ↑ FA 15.9
- ↑ 1Cor 16.13
- ↑ Efes 6.10
- ↑ Co l1.23
- ↑ 2Cor 8.7,10.15
- ↑ Efes 6.16
- ↑ 1Tim 6.12
- ↑ Iuda 1.3
- ↑ Efes 3.12
- ↑ Efes 3.17
- ↑ Prov 13.17
- ↑ Prov 25.13
- ↑ Prov 31.10-31
- ↑ Evrei 13.7
- ↑ Ps 89.37
- ↑ Ioan 14.1
- ↑ Mat 14.31
- ↑ Mc 4.40
- ↑ Rom 11.20
- ↑ 1Cor 12.9
- ↑ Efes 2.8, Rom 1.17
- ↑ Rom 12.3
- ↑ Ga l3.5
- ↑ Mt 17.20, Mc 11.23
- ↑ Mt 21.22
- ↑ Iac 1.6
- ↑ 1Tim 6.9-10
- ↑ 1Tim 6.21
- ↑ 1Tim 5.8
- ↑ FA 13.6-12
- ↑ Ps 31.23
- ↑ Ps 37.28
- ↑ Ps 50.5
- ↑ Ps 97.10
- ↑ Ps 101.6
- ↑ Prov 2.8
- ↑ Prov 28.20
- ↑ FA 26.18
- ↑ Ps 132.16
- ↑ Rom 10.4.-13