Păcatul nesocotirii părinților

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Nesocotirea părinţilor este un păcat care încalcă porunca a 5-a a Decalogului, care ne cere să ne cinstim părinţii. Acest păcat poate îmbrăca forme mai uşoare de la neascultarea sfaturilor, îndemnurilor şi mustrărilor, trecând prin furt şi putând ajunge până la forme extreme ca blestem, violenţă fizică sau alungare din casă. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt: citirea Sfintei Scripturi, mersul regulat la biserică, sporirea în înţelepciune, blândeţe, răbdare, pace.

Purtarea copiilor faţă de părinţi

Moise profetul, icoană rusească, secolul al XVIII-lea

Porunca a 5-a a Decalogului exprimă porunca cinstirii părinţilor. Această cinstire se va face pentru ca zilele noastre să fie lungite de Dumnezeu şi pentru a fi fericiţi.[1]Iisus îi învinuieşte pe farisei că au desfiinţat această poruncă, înlocuind-o, în mod insidios, cu o datină care spune că dacă ,,cine va zice tatălui sau mamei sale: ,,ori cu ce te-aş ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa “[2]

Cel care încalcă această poruncă, nesocotind pe tatăl său şi pe mama sa este un fiu blestemat în mijlocul poporului.[3]Copilul care-şi fură părinţii, zicând că nu e păcat, se face tovarăş cu nimicitorul, adică cu Cel Rău[4]Cel care-şi tratează cu violenţă tatăl şi îşi izgoneşte din casă mama este un fiu ,,care aduce ruşine şi ocară”.[5]Copilul ce-şi loveşte sau îşi blestemă părinţii trebuia pedepsit cu moartea.[6]

Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor[7]şi ţin cont de mustrările lor[8], în timp ce cei nechibzuiţi le ignoră [9]Primii îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi[10]în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi[11]Există însă cazuri în care părinţii îşi pot îndemna la păcat copiii, cum s-a întâmplat cu Irodiada, care a îndemnat-o pe fiica ei să-i ceară lui Irod capul lui Ioan Botezătorul, ca răsplată pentru dansul ei[12]De aceea ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul” adică o ascultare care să nu contrazică credinţa creştină.[13]În cazul în care învăţăturile părinţilor contrazic învăţătura creştină ele trebuie abandonate:Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Prov19.27)-.Învăţătura lui Iisus poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii familiei naturale.[14]Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (aşa cum a făcut fiica Irodiadei care a ascultat-o pe mama sa, făcând astfel un păcat greu) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau abuziv[15]) arată Mântuitorul.

Purtarea părinţilor faţă de copii

Părinţii iubitori îşi pedepsesc copiii cu nuiaua îndată, pentru a dezlipi de ei nesăbuinţa, pentru a-i învăţa înţelepciunea, scoţându-le astfel sufletele din locuinţa morţilor. Dacă vor face astfel, copiii le vor aduce părinţilor odihnă şi desfătare sufletească mai târziu.[16] Părinţii buni îi învaţă, îi sfătuiesc şi îi mângâie pe copii, aşa precum spune Pavel că face cu cei cărora le predică evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu (pe care îi considera copiii lui spirituali)[17]căci rodul pântecelui reprezintă o răsplată dată de Domnul[18]Dragostea de mamă este ilustrată emoţionant în scena judecăţii celor două femei curve de către împăratul Solomon.[19]Tatăl iubitor este întruchipat de tatăl fiului risipitor care îşi iartă fiul de păcatul de a-şi fi irosit averea cu prostituatele şi se bucură de pocăinţa acestuia.[20] Părinţii ştiu să dea daruri bune copiilor lor.[21]

Părintele care nu poartă grijă de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de credinţă, fiind mai rău decât un necredincios.[22]Părinţii au datoria de a nu-şi ,, întărâta la mânie copiii pentru că aceştia ,,să nu-şi piardă nădejdea”, ci să-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnului[23]Femeia va fi mântuită prin naşterea de copii, dacă aceştia stăruiesc în credinţă, dragoste şi sfinţenie.[24]

Părinţii au datoria de a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.[25] Solomon spune că averea şi casa le moştenim de la părinţi.[26]Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fii, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(adică 2/3din total), celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treime[27]În lipsa fiilor naturali, moştenitor putea fi un fiu adoptat, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit de Eliezer din Damasc.[28]În cazul absenţei fiilor legitimi, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei[29], apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de tată (dacă nu există nici fii, nici fiice şi nici fraţi).[30]Moştenitorii de drept pot fi dezmoşteniţi, cum s-a întâmplat cu Ruben, care a fost astfel pedepsit pentru că a îndrăznit să se culce cu Bilha, ţiitoarea tatălui său.[31]sau îşi pot pierde singuri acest drept, cum s-a întâmplat cu Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacob, în schimbul unei ciorbe de linte.[32]Orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, trebuie să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.[33]Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.[34]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. English Standard Version Bible, 1971
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4

Note

  1. Exod20.12, Lev 19.3, Deut.5.16, Mt 15 1-9, 19.19, Mc 7.1-12, Lc18.20, Efes.6.2-3
  2. Mc 7.1-12.`Mt15.1-9
  3. Deut 27.16
  4. Prov 28.24
  5. Prov19.26
  6. Exod 21.15,.17, Lev 20.9 Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11
  7. Prov1.8, 4.1, 6.20,13.1 23.22
  8. Prov5.12, 6.23, 10.17, 12.1, 13.1, 13.7-8, 15.10, 15
  9. Prov15.5,20
  10. Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3
  11. Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7
  12. Mt 14.5-12
  13. Efes 6.2
  14. Lc 12:51-53
  15. 1Regi, cap2
  16. Prov13.24, Prov 19.18 Prov 22.15., Prov 23.13-14, Prov 29.15-17
  17. 1Tes2.11-12
  18. Ps127.1-5
  19. 1Împ 3.16-28
  20. Lc15.11-32
  21. Mat 7.9-11 Lc11.11-13, Ps102.13
  22. 1Tim5.8
  23. Col 3.21, Efes 6.2
  24. 1Tim2.14-15
  25. 2Cor 12:14
  26. Prov19.14
  27. Fac25.24-26, Deut 21.16,17, Isaia 38.1, 2Imp20
  28. Fac15.1-5
  29. Num36
  30. Num 27.1-11
  31. Fac 49.1-4
  32. Fac25.29-43
  33. Num 27.1-11
  34. Iov42.15