Munca

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Munca este o activitate specific umană prin care sunt create bunuri și servicii și prin care omul își asigură cele necesare vieții.[1]

Munca, condiția omului

Munca lui Adam dinainte de căderea din rai consta în lucrarea și păzirea grădinii raiului.[2] Munca pământească este o consecință a neascultării lui Adam și Eva care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.[3] Totuși, munca e comoara de preț a omului, arată Solomon.[4] Omul trebuie să lucreze de dimineața până seara, precum spune psalmistul[5], și fără a-și lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să știe care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune Ecclesiastul.[6] Cine trăiește fără să muncească și umblă după nimicuri, trăiește în neorânduială, căci viața fără muncă e o viață în neorânduială, arată apostolul Pavel.[7] Tot el spune: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.[8] Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând evanghelia și muncind zi și noapte pentru a nu fi o povară nimănui.[9]

Motivația muncii

Solomon arată că cine muncește pentru el muncește, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru[10]Ecclesiastul spune că toată truda omului este pentru gura lui.[11] Munca și iscusința la lucru își au temeiul în pizmă, arată Ecclesiastul[12] căci ne alegem meseria în funcție de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziție socială, ușurința muncii etc).

Binefacerile muncii

Iar dacă munca aduce un oarecare câștig, un belșug de pâine[13], hărnicia în muncă duce spre belșug.[14] Dumnezeu apreciază munca cinstită[15] și va binecuvânta munca celui milos, care este darnic și împrumută fără întristare.[16]

Atitudinea față de muncă

Munca obosește pe cel nesăbuit.[17] Creștinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.[18] Binecuvântat este cel cu frică de Dumnezeu și care umblă pe căile Lui căci acela se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul[19], iar munca cu motivație afectivă puternică trece pe nesimțite, așa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit șapte ani pentru a primi de soție pe frumoasa și mândra la chip Rahela și i s-au părut vreo câteva zile.[20]

Situații speciale

Plata pentru muncă este ceva datorat.[21] Cel care îl lovește pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire.[22] Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care întârzie[23] sau oprește plata lucrătorilor[24] sau asuprește prin muncă grea[25] se încarcă cu păcate strigătoare la cer.[26]

Surprizele muncii și atitudinea înțeleaptă

Munca fără sfârșit și plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de bogății este zadarnică dacă nu are cui să o lase.[27] Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moștenirea bogăției strânse cu trudă, durere, grijă și supărare de părinte[28](25). Alteori, un om muncește cu trudă și înțelepciune, și lasă averea unuia care nu se știe dacă e înțelept sau nesăbuit.[29] Alteori, cineva muncește cu înțelepciune, pricepere și izbândă și o face cu durere, trudă, necaz și insomnie și lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.[30] sau îi dă celui păcătos grija să strângă și s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.[31] Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viață și a te veseli împreună cu nevasta pe care o iubești, aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.[32] Dar și aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui[33], sau nu îngăduie și se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogății și slavă în așa fel încât nu-i lipsește nimic din ce-și dorește sufletul său dar îi curmă viața, lăsând altcuiva averea.[34] Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viață lungă și copii mulți, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătățile agonisite.[35]

Păzirea Sabatelor la vechii evrei

Respectarea Sabatelor

Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creștinului.[36] Ziua Sabatului trebuie ținută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii și dobitoacele), căci în ziua a șaptea Dumnezeu s-a odihnit și, de aceea, a binecuvântat-o și a sfințit-o. Respectarea Sabatului este un „semn veșnic” de recunoaștere a autorității lui Dumnezeu cel sfințitor, al „legământului necurmat” dintre credincioși și Dumnezeu.[37] Iezechia,[38] Iosia,[39] David,[40] Solomon[41] au ținut cu sfințenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea.[42] Zilele de odihnă la vechii evrei erau: ziua întâi și ziua a 7-a din Sărbătoarea Paștilor (azimilor)[43], Cincizecimea[44], Ziua întâi și ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilor[45], Anul Nou[46], ziua împăcării.[47] Uneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi faptele egoiste și flecăriile[48], iar alteori prin idolatrie[49] sau chiar crime.[50]

Activități interzise în zi de Sabat

Existau unele activități, legate de muncă, interzise cu desăvârșire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat.[51] Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului[52], sau cererea plății unei datorii în zi de Sabat[53], prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al șaptelea[54], interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă[55], sau introdusă pe porțile Ierusalimului.[56]

Activități obișnuite în zi de Sabat

De Sabat se citea din prooroci și din legea lui Moise.[57] Iisus învăța norodul în sinagogă în zi de Sabat.[58] Iisus a anunțat împlinirea proorociei din Isaia în zi de Sabat.[59] Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzația neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului.[60] Apostolul Pavel vorbea unor femei adunate în zi de Sabat.[61] El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.[62]

Iisus și Sabatul

Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit[63], iar vindecarea oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată[64], o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputință[65], un bolnav de dropică[66], un om paralitic[67] și un orb din naștere.[68] Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală și inumană a oricărei activități drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului (în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracțiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reamintește că și David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar preoților, și că preoții calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), și totuși sunt nevinovați[69], dar și faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe farisei să nu mai judece după aparențe, ci după dreptate, și să-și dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, și nu invers.[70]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
  3. English Standard Version Bible, 1971.
  4. Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București.
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

Note

  1. Prov 16.26, Ec l6.7
  2. Fac 3.15
  3. Fac 3.17-19, 5.29
  4. Prov 12.27
  5. Ps 104.23
  6. Ecl 11.4-6
  7. 2Tes 3.6-12
  8. 2Tes 3.10
  9. 2Tes 3.8, 1Cor 4.12, FA 20.34, 2Cor 3.12
  10. Prov 16.26,
  11. Ecl 6.7
  12. Ecl 4.4
  13. Prov 14.23, 12.11, 28.19
  14. Prov 10.4, 12.24, 13.4, 21.5, 12.9
  15. Fac 31.38-42, Ier 31.15-17
  16. Deut 15.10
  17. Ec l4.5
  18. Col 3.23
  19. Ps 128.1-2
  20. Fac 29.18-20
  21. Iov 7.2, Ec l4.9, Lc 10.7 Rom 4.4, 1Tim 5.18
  22. Exod 21.19
  23. Lev 19.13, Deut 24.15
  24. Ier 22.13, Ma l3.5, Iac 5.4
  25. Exod 1.13, Exod 2.23, 5.8, 6.6-7, Pl. Ier 1.3, 3Reg 12.4
  26. Deut 24.15, Iac 5.4, Exod 2.23
  27. Ec l4.8-9
  28. Ecl 5.14-17
  29. Ecl 2.18-19
  30. Ecl 2.21
  31. Ecl 2.26
  32. Ecl 2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22
  33. Ecl 2.24-25
  34. Ecl 6.2, 2.26
  35. Ecl 6.1-9
  36. Exod 12.16, 20.8-11, 23.16, 31.13-17, Lev 19.3,30, 23.3,38, 26.2, Deut 5.12-15, Lc 23.56, Ezec 20.12, 20, Evrei 4.9, Ier 17.20-25
  37. Exod 31.13-17
  38. 2Cron 30.1-27, 31.3
  39. 2Imp 23.21-25
  40. 1Cron 23.27-32
  41. 2Cron 8.11-13, 2.3-4
  42. Exod 31.15,35.2, Lev 23.30, Num 15.32-36
  43. Lev 23.7-8, Exod12.16, Deut 16.8, Num28.18
  44. Num 28.26, Lev 23.21
  45. Lev 23.35-36, 39, Num 29.12, 35, Lev 23.23-25
  46. Num 29.1
  47. Num 29.7, Lev 16.31, 23.28-32
  48. Is 58.13-14
  49. Ezec 20.16, 18, 24, 23.37-49
  50. Is 1.10-16, Ezec 23.45-47
  51. Exod 35.3
  52. Neemia 10.31, 13.15-19
  53. Neemia 10.31
  54. Neemia 10.31
  55. Ier 17.22
  56. Ier 17.27
  57. FA 13.27, 15.21
  58. Mc 1.21-28, Lc 4.31-32
  59. Luc 4.16-30
  60. Ioan 5.16-18
  61. FA 16.12-15
  62. FA 18.4
  63. Mat 12.12
  64. Mat 12.9-16, Mc 3.1-6, Lc 6.6-11
  65. Lc 13.10-17
  66. Lc 14.1-6
  67. Ioan 5.1-17
  68. Ioan cap 9
  69. Mat 12.1-8, Mc 2.23-28
  70. Ioan 7.22-24