Desfrânarea
Desfrânarea este păcatul sexual în genere, referindu-se la orice fel de relaţie sexuală imorală (orice relaţie sexuală în afara căsătoriei), atât cea tradusă în fapt, cât şi cea din inimă.[1] Desfrânarea este unul din cele şapte păcate capitale[2], iar homosexualitatea este un păcat strigător la cer. Prostituţia e o formă particulară a păcatului curviei sau preacurviei, atât pentru prostituată cât şi pentru client. Dacă nu se pocăiesc şi nu se spovedesc pentru iertarea păcatelor lor, cei imorali sexual nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu. Mijloacele de luptă împotriva desfrânării sunt căsătoria, de preferinţă la vârsta tinereţii[3], munca, activitatea fizică susţinută.
Cuprins
- 1 Relații sexuale pedepsite cu moartea
- 1.1 Unele relații incestuoase
- 1.2 Alte relații sexuale
- 1.2.1 Viol bărbat-fecioară logodită în afara cetății
- 1.2.2 Un viol mai neobişnuit asupra unei fecioare
- 1.2.3 Relaţiile homosexuale
- 1.2.4 Relația bărbat-femeie măritată
- 1.2.5 Relația bărbat-fecioară logodită dacă este reclamată de logodnic
- 1.2.6 Relația bărbat-fecioară dacă este reclamată de proaspătul soț al femeii
- 1.2.7 Relația bărbat-femeie văduvă
- 1.2.8 Relația sexuală în timpul ciclului
- 1.2.9 Păcat sexual însoţit de ucidere
- 1.2.10 Relația bărbat sau femeie-animal
- 2 Relatii sexuale pentru care pedepsele erau mai mici decât moartea
- 3 Curvia și preacurvia, desfrânarea și libertinajul
- 4 Martorii: iertare, milă şi mustrare
- 5 Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate căci a iubit mult (pe Hristos)
- 6 Curvarii, preacurvarii, malahii și sodomiții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu
- 7 Păcatele desfrânării
- 8 A se vedea şi
- 9 Bibliografie
- 10 Note
Relații sexuale pedepsite cu moartea
Unele relații incestuoase
Relația fiu-mamă (naturală sau vitregă)
Leviticul prevedea că dacă un om se culca cu nevasta tatălui său, și descoperea astfel goliciunea tatălui său, acela era blestemat și amândoi urmau să fie pedepsiți cu moartea.[4] Ruben, fiul lui Lea, este unul dintre cei care comit un astfel de păcat: el se culcă cu Bilha, țiitoarea tatălui său, Israel (Iacov).[5] Iacov îl acuză că i-a spurcat patul și îl anunță că și-a pierdut dreptul de întâi-născut[6] ceea ce i-ar fi dat dreptul la o parte dublă de moștenire în raport cu restul moștenitorilor (adică la 2/3 din avere). Apostolul Pavel îi mustră cu asprime pe corinteni pentru curvia de care se făceau vinovați care mergea până acolo încât un corintean trăia cu nevasta tatălui său. Apostolul Pavel și comunitatea de corinteni hotărâse că acel om să fie ,,dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus’’.[7][8]
Relația fiu-fiică (naturală sau vitregă)
Leviticul prevedea că dacă un om se culcă cu sora lui (naturală său vitregă), ei săvârșeau o mișelie, acela era blestemat și amândoi urmau să fie nimiciți sub ochii copiilor poporului lor.[9] Amnon, fiul lui David, este într-atât de chinuit de iubirea față de frumoasă sa soră fecioară, Tamar, încât cade bolnav. Ionadab, fratele lui David, om șiret îl sfătuiește să-l roage pe tatăl său să-i dea voie lui Tamar să-i pregătească personal ceva de mâncare. Amnon face întocmai, dă pe toată lumea afară o cheamă pe Tamar la el în odaie și-i propune să se culce cu el. Aceasta îl roagă să nu o necinstească căci așa ceva nu se face în Israel, fiind o mișelie. Îi spune că ea nu va avea unde să se ducă cu rușinea ei iar el va trece drept un mișel. Apoi îl roagă să meargă cu această cerere la împărat care- spune Tamar- nu se va împotrivi ca ea să fie a lui. Amnon nu a ascultat-o și a silit-o, a necinstit-o culcându-se cu ea. În urma acestui viol, Amnon a început s-o urască mai mult decât o iubise și i-a spus să plece. Tamar îi spune să nu o izgonească și să mărească astfel răul făcut. El însă nu o ascultă și roagă un slujitor să o dea afară și să încuie ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță (care era purtată de fetele împăratului cât erau fecioare); a pus mâna în cap, și a plecat țipând. Absalom află toată povestea, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar și începe să-l urască pe Amnon. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe împărat și pe toți fiii acestuia la el. Împăratul refuză invitația dar la stăruințele acestuia îi lasă pe toți fiii săi să vină la Absalom. Acesta ordonă slujitorilor săi să-l ucidă la semnul său și aceștia îndeplinesc ordinul. Absalom fuge și se duce la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului, unde rămâne timp de trei ani.[10]
Relația tată-noră
Leviticul prevedea că dacă un om se culca cu noru-sa însemna că făcuseră o amestecătură de sânge și urmau să fie pedepsiți cu moartea[11]. Iezechiel scoate la iveală nemerniciile care se întâmplau în Israel (crime, idolatrie, nedreptăți, asupriri, desfrânări, etc), amintește printre ele și despre incestul dintre un om și nora sa[12] și vestește urgia Domnului.[13]
Relația bărbat-fată și mama ei
Legea ebraică prevedea că dacă un om lua de nevastă (se culca-n.r) pe fată și pe mama ei, adică cu rudele lui de aproape, el era blestemat și toți trei erau pedepsiți prin arderea în foc pentru nelegiuirea lor.[14]
Alte relații sexuale
Viol bărbat-fecioară logodită în afara cetății
Legea ebraică prevedea că, dacă un om întâlnea în câmp (în afara cetății, vezi întreg pasajul- [15]) o fată logodită și se culca cu ea, atunci doar omul acela urma să fie pedepsit cu moartea, căci fata nu s-a făcut vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, cazul fiind ca al unui om care se aruncă asupra altuia și-l omoară; În aceste condiții fata a putut să strige dar nu a fost nimeni care să-i sară în ajutor.[16]
Un viol mai neobişnuit asupra unei fecioare
Dina, fata lui Iacov și a lui Lea ieșise să vadă pe fetele țării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul țării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit -o. Acesta s-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata și a căutat s-o liniștească. El i-a zis tatălui său să i-o ia de nevastă. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să -i vorbească. Când s-au întors fiii lui Iacov de la pășune, și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mâniat foarte tare; pentru că Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: așa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată. Hamor le spune că Sihem s-a lipit cu toată inima de fata lor și le-a propus să se încuscrească cu ei. Sihem le spune că le va da orice vor cere pentru a căpăta trecere înaintea lor, adăugând că le va da zestre cât de mare, daruri și tot ceea ce vor cere. Fiii lui Iacov au vorbit cu vicleșug spunându-le că se vor încuscri cu ei dacă vor fi de acord să se taie împrejur. Sihem și toți bărbații au fost de acord și au făcut acest lucru. A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetății, care se credea în liniște, și au ucis pe toți bărbații. Au trecut de asemenea prin ascuțișul săbiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară. S-au aruncat asupra celor morți, și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor,le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele, și tot ce se găsea în case. Iacov se plânge celor doi fii ai lui că l-au nenorocit făcându-l urât Cananiților și Feresiților care îl vor bate și-l vor nimici, pe el și casa lui. Iacov îi dezavuează pe cei doi fii ai săi pentru că în mânia lor, au ucis oameni. El adaugă că blestemată este mânia lor, pentru că a fost prea turbată, și furia lor, căci a fost prea sălbatică!” și promite că-i va risipi în Israel.[17]
Cazul Sihem-Dina nu este o simplă înșelare, caz în care legea iudaică prevedea ca bărbatul să fie obligat să se căsătorească cu fata, cu acordul tatălui[18]; căci dacă ar fi fost, ea nu ar fi fost așa neliniștită[19] Acest caz este un viol asupra unei fecioare, calificat drept o ,,mișelie” în Israel care ,,n-ar fi trebuit să se facă niciodată”[20]. În condițiile în care toate celelalte păcate calificate drept mișelii erau pedepsite cu moartea(zoofilia-[21], incest cu sora-[22], curvie reclamată de proaspătul soț-[23], viol în grup și ucidere-[24], caz de preacurvie- [25], furt din ce urma să fie dat spre nimicire, ca jertfă-[26] echivalat cu curvia spirituală), probabil că acest tip de viol era pedepsit în același fel.
Relaţiile homosexuale
A se vedea păcatul homosexualităţii
Relația bărbat-femeie măritată
Porunca a 7-a din Decalog interzice preacurvia.[27][8][28] Leviticul interzice împreunarea cu nevasta semenului, aceasta fiind echivalenta cu o pângărire.[29][8][28] Legea ebraică prevedea că dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, amândoi urmau să fie pedepsiți cu moartea, în felul acesta scoțându-se răul din mijlocul lui Israel.[30][8][28]
Relația bărbat-fecioară logodită dacă este reclamată de logodnic
În plus dacă o fată fecioară este logodită și întâlnește un om în cetate și se culcă cu ea,(cu acordul ei) ei trebuiau aduși la poarta cetății și uciși cu pietre, fata pentru că n-a țipat în cetate (care însemna consimțirea la faptă) și omul pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său (căci logodna era ca și o căsătorie la evrei). În felul acesta se scotea răul din mijlocul poporului.[31][8][28] În Deuteronom exista un blestem care consta în faptul de a avea o logodnică cu care se va culca altul.[32]
Relația bărbat-fecioară dacă este reclamată de proaspătul soț al femeii
Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.[33] Dacă era vorba de fata unui preot care s-a necinstit curvind, ea necinstea și pe tatăl ei și pedeapsa era arderea în foc.[34]
Relația bărbat-femeie văduvă
Socrul Iuda află că Tamar, nora lui, rămasă văduvă (după moartea soțiilor ei, frații Er și Onan) curvise și rămăsese însărcinată și spune să fie scoasă afară și arsă[35], neștiind că chiar el era cel cu care se culcase. Căci aceasta se îmbrăcase ca o prostituată (acoperindu-și fața) și se culcase cu el, vrând să-l pedepsească pentru faptul că nu i-l dăduse de soț pe Şela (ultimul fiu al său și fratele celor doi soți ai săi)(așa cum prevedea legea ebraică pentru frații care locuiau în aceeași casă, pentru ridicarea de urmași). Iuda făcuse aceasta pentru că îi era frică ca nu cumva și ultimul său fiu să moară, așa cum muriseră și primii doi.[36]
Relația sexuală în timpul ciclului
Leviticul interzicea apropierea de o femeie în timpul necurăției ei pentru descoperirea goliciunii acesteia și prevedea nimicirea din mijlocul poporului a celor care întrețineau raporturi sexuale în această perioadă.[37]
Păcat sexual însoţit de ucidere
Cartea Judecătorilor relatează cum în vremea în care nu era împărat în Israel și fiecare făcea ce-i plăcea[38]un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca țiitoare o femeie tânără din Beetlemul lui Iuda. Țiitoarea nu i-a fost însă credincioasă și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Beetlemul lui Iuda unde a rămas timp de 4 luni. Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. El a fost primit de tatăl fetei care l-a găzduit timp de cinci zile.[39] Apoi a plecat împreună cu măgarii, sluga și țiitoarea lui și a ajuns la Ghibea dar aici nu s-a găsit nimeni care să-l primească peste noapte. Totuși un bătrân care se întorcea seara de la munca câmpului, care era din muntele lui Efraim, dar locuia pentru o vreme în Ghibea, a văzut pe călător în piața cetății și l-a rugat să vină să stea la el peste noapte. Pe când se veseleau, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa bătrânului, au bătut la poartă și au cerut acestuia să scoată afară pe musafirul său pentru a se împreuna cu el.[40] Stăpânul casei iese la el și le zice să nu facă un lucru așa rău, să nu săvârșească această mișelie și le oferă fata sa fecioară și țiitoarea levitului pentru a face ce vor cu ele. Dar oamenii aceia nu au vrut să asculte. Atunci omul și-a luat țiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea, și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. Aceasta cade din picioare pe pragul casei și moare.[41] Văzând că e moartă, levitul o taie în 12 bucăți și trimite mădularele în tot ținutul lui Israel. Toți cei ce au văzut mădularele femeii spun că nu s-a mai întâmplat și nu s-a văzut așa ceva de la suirea copiilor lui Israel din Egipt până în ziua aceea.[42] Copiii lui Israel se pregătesc de luptă, levitul spune că locuitorii din Ghibea vroiau să-l omoare și că au siluit-o până la moarte pe țiitoarea lui, săvârșind o nelegiuire și o mișelie în Israel.[43] Locuitorilor din Ghibea li se cere să scoată afară pe acei oameni stricați pentru a fi omorâți și a curăți astfel răul din mijlocul lui Israel, dar aceștia refuză. Drept urmare are loc un război în care beniamiții sunt înfrânți și cetatea este trecută prin ascuțișul sabiei, de la oamenii din cetăți până la dobitoace și tot ce au găsit și este pus foc tuturor cetăților ieșite în cale. În plus, locuitorii din Iabesul din Galaad sunt trecuți prin ascuțișul sabiei (cu excepția fecioarelor) pentru că nu au vrut să participe la război, împotriva jurământului făcut prin care se angajau ca oricine nu va lupta să fie pedepsit cu moartea. Seminția lui Beniamin este distrusă aproape în întregime.[44]
Relația bărbat sau femeie-animal
Legea ebraică prevedea că relația sexuală dintre o femeie și un animal este o pângărire și o mare mișelie și urma să fie pedepsită cu moartea femeii și a animalului. Aceeași pedeapsă se aplica și în cazul în care era vorba de un bărbat.[45] Oricine se pângărea cu un animal oarecare era căzut sub blestem.[46]
Relatii sexuale pentru care pedepsele erau mai mici decât moartea
Unele relații sexuale incestuoase
Relația fiu-mătușă (din partea tatălui sau a mamei) sau relația fiică-unchi
Leviticul arată că este interzisă relația fiu-mătușă sau fiică-unchi. A descoperi goliciunea sorei tatălui este interzis pentru că mătușa este rudă de aproape cu tatăl persoanei; cei care vor încălca această interdicție își vor lua pedeapsa păcatului lor, aceasta constând în faptul că vor muri fără copii.[47]
Relația fiică-tată
Leviticul interzicea relația fiică-tată (natural său vitreg).[48] Cartea Facerii istorisește cum după ce Sodoma și Gomora fuseseră nimicite de Dumnezeu pentru păcatul lor și Lot rămăsese fără soție, fata cea mai mare a lui Lot îi propune celei mici să-l îmbete pe tatăl lor și să se culce cu el pentru a putea păstra sămânța prin acesta; căci nu mai era niciun bărbat în ținutul Țoar. Ele fac întocmai cum își propuseseră. Lot, beat fiind, nu bagă de seamă ceea ce se întâmplă cu el în două nopți consecutive și fetele rămân însărcinate. Cea mai mare naște un fiu, căruia îi pune numele Moab, acesta fiind tatăl moabiților, iar cea mică naște și ea un fiu, căruia îi pune numele de Ben-Ammi, acesta fiind tatăl amoniților.[49]
Relația bunic-fiică
Leviticul interzice relația bunic-nepoată; prin descoperirea goliciunii nepoatei, care este ruda de aproape, bunicul își descoperă propria goliciune, aceasta fiind o nelegiuire.[50]
Alte relaţii sexuale
Relația bărbat necăsătorit-femeie nelogodită- caz de seducere
Legea ebraică prevedea ca în cazul în care un om seducea (seduce-engl) o fată nelogodită, el urma să-i plătească zestrea și să o ia de nevastă. Dacă tatăl se opunea, bărbatul urma să plătească în argint prețul zestrei cuvenite fetelor fecioare.[51]
Relația bărbat-femeie roabă logodită
Deuteronomul prevedea că în cazul în care un om se culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat și ea nu era răscumpărată de tot sau slobozită, urmau să fie pedepsiți amândoi, dar nu cu moartea, pentru că ea nu era slobodă. Bărbatul urma să aducă Domnului pentru vina lui, la ușa cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină. Preotul urma să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l -a făcut, cu berbecele adus ca jertfă pentru vină; și păcatul pe care l -a făcut, îi era iertat.[52]
Viol bărbat-fecioară nelogodită prinși în fapt
Deuteronomul prevedea că dacă un om întâlnea o fată fecioară nelogodită, o apuca cu sila și se culca cu ea și se întâmpla să fie prinși, acela urma să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; și, pentru că a necinstit-o, urma s-o ia de nevastă, el neputând-o goni toată viața lui.[53]
50 sicli de argint=50X3,23=161,5 dinari(1dinar are 4,5gr.argint, siclul=14,54 gr.argint, așadar 1 siclu este 3,23 dinari).1 dinar fiind plata unei zile de muncă în vremea Mântuitorului[54], rezultă că 50 sicli reprezintă 161 zile de muncă. Dacă excludem duminicile, pedeapsa este echivalentă cu 161+161/7=161+23=184 zile, deci jumătate de an de muncă. Dacă luăm în considerare că făptașul ar trebui să presteze câte 2 ore suplimentare pe zi de muncă pentru răscumpărarea păcatului, aceasta ar fi echivalent cu 2 ani de muncă suplimentară la un program de 8 ore. Ca sumă absolută, la un salariu occidental mediu de 1500$/lună, deci aprox 50$/zi, amenda este de 9200$, iar aplicat la un salariu mediu din România de 12 milioane, amenda este echivalentă cu 72 de milioane lei.
Curvia și preacurvia, desfrânarea și libertinajul
Preacurvia
Porunca a 7-a din Decalog interzice preacurvia[55][8][28][56]., care contravine și poruncii iubirii aproapelui.[57][8][28] Preacurviile și curviile sunt printre acele lucruri care spurcă pe om.[58][8][28][56].Preacurvia înseamnă pângărire.[59][8][28] Iov mărturisește că nu este vinovat de preacurvie.[60] Preacurvia femeii era pedepsită cu moartea ambilor parteneri, dacă era reclamată.[61][8][28] și probată fie direct, fie prin mărturia martorilor.[62][8][28]
Iosif este acuzat de tentativă de viol
Iosif refuză avansurile insistente ale nevestei stăpânului său, Potifar, dregătorul lui Faraon și căpetenia străjerilor. Furioasă că este refuzată, nevasta lui Potifar îl acuză pe Iosif de tentativă de viol iar acesta ajunge în temniță.[63]
David o vede scăldându-se pe frumoasa Batșeba
David preacurvește cu frumoasa Batșeba, nevasta lui Urie Hetitul, pe care, sculându-se într-o după-amiază spre seară, o vede scăldându-se, de pe acoperișul casei lui. La vestea că femeia rămăsese însărcinată, El poruncește ca Urie să fie lăsat să moară, ordonând comandantului său de oști, Ioab, să-l pună în cel mai greu loc al luptei și să-l părăsească acolo. Deși Ioab nu ascultă ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. David o ia de nevastă pe Batșeba după trecerea perioadei de jale. Mustrat de Natan care-i spune o poveste cu tâlc- un bogat nemilos fură oaia mult îndrăgită a unui sărac, gătind-o unui călător, în loc să sacrifice una din multele sale oi-, David se căiește. Dumnezeu îi iartă păcatul, dar îl pedepsește prin moartea fiului, prin faptul că sabia nu se va mai îndepărta niciodată de casa lui și prin lăsarea soțiilor lui la discreția unora care le vor necinsti în văzul tuturor, pentru că a dat vrăjmașilor prilej să-l hulească pe Dumnezeu.[64][8][28]
Când soțul este apucat de un duh de gelozie
Femeia suspectată de soț de infidelitate va trebui să se supună unui ritual special- băutul apelor amare aducătoare de blestem- în biserică. Dacă bănuielile soțului apucat de duhul geloziei sunt justificate, atunci soției i se va umfla pântecele și i se va usca coapsa, iar dacă nu sunt justificate, apele băute nu vor avea nici un efect.[65][28] Dumnezeu va fi aspru cu acei destrăbălați și stricați cărora le scapără ochii de preacurvie, care momesc sufletele nestatornice și pe cei ce de-abia au scăpat de rătăcire.[66][8][28] Creștinul înțelept evită compania preacurvarilor, în special a acelora care se consideră creștini.[67] Fariseii sunt acuzați de preacurvie și ipocrizie de Isus.[68]
Femeia curvă și femeia adulteră
Legea incriminează curvia și interzice prostituția. Cel născut din curvie nu avea voie să între în adunarea Domnului până la a 10-a generație.[69] Câștigul unei curve nu putea să fie adus ca dar în casa Domnului căci reprezenta o urâciune.[70][28] Curvele obișnuiau să-și țină acoperită fața.[71] Părinții trebuie să aibă grijă ca fetele să nu ajungă prostituate sau curve, iar băieții să nu ajungă sodomiți sau curvari.[72] Curva este o groapă adâncă[73], în care dacă cineva cade, își risipește averea[74][28][8], putând să rămână doar cu o bucată de pâine.[75][8][28] Căci este pedeapsa Domnului ca cineva să fie lăsat în gura curvelor.[76] Femeia preacurvară (adulteră) este ispititoare căci, îmbrăcată ca o curvă [77], și cu pleoape ademenitoare[78][28][8], cea cu inima șireată [79] îl seduce pe bărbat cu cuvinte amăgitoare,[80][28][8] mințind fără rușine.[81] Veșnic neastâmpărată și bună de gură,[82] ea are mereu inițiativa: stă la pândă,[83] iese înaintea bărbatului[84], îl îmbrățișează, îl sărută[85] și îi face invitații erotice.[86] Iar după ce păcatul a fost săvârșit, este extrem de ipocrită.[87][28][8]
Bărbatul preacurvar
Bărbatul păcălit se duce în patul acesteia precum dă buzna pasărea în laț și boul la măcelărie[88], riscând, dincolo de rănile inerente bătăii dintre bărbați[89], ca niște străini să se sature de averea sau chiar de munca lui (plata răscumpărării păcatului).[90] Asta dacă a scăpat cu viață de gelozia bărbatului înșelat, care se poate dovedi neînduplecat nici chiar de cel mai mare dar.[91] Prins în nelegiuirile lui, apucat de legăturile păcatului lui, el va muri din neînfrânare și prea multă nesăbuință.[92] Cine cade în această fântână strâmtă,[93] cine se lasă ucis de o astfel de „sabie cu două tăișuri”[94] își pierde viața singur. (Moartea la care se referă aceste fragmente este una spirituală-n.r)[95][8][28] Cu siguranță, el nu va rămâne nepedepsit.[96][28]
Martorii: iertare, milă şi mustrare
Întâi de toate fapta de natură sexuală trebuia să fie reclamată. Iosif, logodnicul Mariei, refuză să depună plângere împotriva Fecioarei Maria care era însărcinată, ceea ce ar fi putut duce la condamnarea ei la moarte, potrivit legii ebraice[97]; mai mult chiar, fiindcă era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine în faţa lumii, s-a gândit s-o lase pe ascuns.[98]. Aşadar Iosif vrea să evite chiar şi expunerea ei publică. În cartea Cartea Deuteronomului se arată că orice acuzaţie (deci şi cele de natură sexuală) împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.[99]Aceeaşi carte prevedea că, în caz de mărturie falsă, autorii urmau sa îndure aceeaşi pedeapsă cu aceea pentru care au depus mărturie falsă, pentru a sluji de exemplu celorlalţi[100]Pe de altă parte dacă cineva păcătuia trebuia să fie mustrat de trei ori (o dată de cel împotriva căruia a păcătuit, a doua oară tot de acela dar însoţit de unu sau doi inşi pentru ca mărturia primului să fie sprijinită de doi sau trei martori şi a treia oară de Biserică- [101]) În cazul femeii prinsă în preacurvie, multe din etapele premergătoare judecăţii fuseseră îndeplinite. Lumea aflase despre ce e vorba, existau martori care o prinseseră în flagrant, dar nu fusese mustrată. Iisus nu le interzice să aplice legea[102], ci invită martorii să-şi conştientizeze păcatele şi să fie iertători, miloşi (aşa precum speră să fie Dumnezeu cu ei, căci în rugăciunea Tatăl Nostru noi ne rugăm să ne fie iertate păcatele aşa cum şi noi iertăm greşiţilor noştri, iar Iisus ne spune în altă parte că trebuie să iertăm aproapelui până la de şaptezeci de ori câte şapte.[103] şi să renunţe la acuzaţii pentru ca aceasta să fie întâi mustrată.[104]. Mustrarea lui Iisus echivalează cu mustrarea Bisericii, căci Iisus era şi este capul Bisericii.[105]
Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate căci a iubit mult (pe Hristos)
Femeia păcătoasă (prostituată) este iertată de multele ei păcate de Iisus, credinţa sa mântuind-o fiindcă l-a iubit mult pe Iisus. Acest lucru a fost dovedit de faptul i-a stropit picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei, că i-a sărutat picioarele şi i le-a uns cu mir. Spre deosebire de aceasta, fariseul Simon, care îl invitase pe Iisus în casa sa să mănânce, nu-I dăduse apă pentru spălarea picioarelor[106], nu-I dăduse sărutare când intrase[107], nu-I unsese capul cu untdelemn[108], aşa cum cerea eticheta ospitalităţii, făcând dovada unei iubiri mici, mărunte faţă de Hristos. [109]
Curvarii, preacurvarii, malahii și sodomiții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu
Solomon învață că cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte care-și pierde viața (sufletul) prin fapta sa.[110][8][28] Apostolul Pavel scrie că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu și include în această categorie și pe curvari (sexually immoral- ESV, NIVUK, NIV, ) preacurvari (adulterers-ESV, NIVUK, NIV, ASV), malahi (impure- ESV, NIVUK, NIV, unclean-ASV) și sodomiți.[111][8][28][56] Apostolul Ioan în Apocalipsa sa arată că și cei scârboși (v detestable-ESV, vile-NIV, NIVUK, abominable-ASV) și cei imorali sexual (alături de alte categorii) vor rămâne în afara împărăției cerurilor, având parte de iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.[112][8][28]
Păcatele desfrânării
După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu păcatele desfrânării.
A se vedea şi
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- English Standard Version Bible, 1971
- Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
- Encarta 2006, ediția electronică
Note
- ↑ Mat5.28
- ↑ Sf. Grigorie cel Mare ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. Ciprian, sec al III-lea (De mort., IV), Ioan Casian, sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
- ↑ Ps126.4
- ↑ Lev20.11, 18.7, Deut22.30, Deut27.20
- ↑ Fac35.22
- ↑ Fac 49.1-4
- ↑ 1Cor5.1-5
- ↑ 8,00 8,01 8,02 8,03 8,04 8,05 8,06 8,07 8,08 8,09 8,10 8,11 8,12 8,13 8,14 8,15 8,16 8,17 8,18 8,19 8,20 8,21 Concordanță biblică tematică, vezi bibliografia, secțiunea adulter, pag 6
- ↑ Lev20.17, Lev18.9, Lev18.11, Deut27.22
- ↑ 2Sam13.1-39
- ↑ Lev18.15, Lev20.12
- ↑ Ezec22.11
- ↑ Ezec, cap 22
- ↑ Lev20.14, Deut27.23, Lev18.17
- ↑ Deut22.22-27
- ↑ Deut22.25-27
- ↑ Fac49.6-7
- ↑ Exod22.16
- ↑ Fac34.3
- ↑ Fac34.7
- ↑ Lev18.23
- ↑ Lev20.17
- ↑ Deut22.21
- ↑ Jud20.6
- ↑ Ieremia29.23
- ↑ Iosua 7.15
- ↑ Exod 20.14, Deut5.18
- ↑ 28,00 28,01 28,02 28,03 28,04 28,05 28,06 28,07 28,08 28,09 28,10 28,11 28,12 28,13 28,14 28,15 28,16 28,17 28,18 28,19 28,20 28,21 28,22 28,23 Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanță biblică, secțiunea adulter, pag 1776
- ↑ Lev18.20
- ↑ Lev 20.10, Deut 22.22
- ↑ Deut22.23-24
- ↑ Deut28.30
- ↑ Deut22.13-21
- ↑ Lev21.9
- ↑ Fac38.24
- ↑ Fac38
- ↑ Lev18.19, Lev20.18
- ↑ Jud19.1, 21.25
- ↑ Jud19.1-10
- ↑ Jud19.22
- ↑ Jud19.10-28
- ↑ Jud19.29-30
- ↑ Jud20.1-11
- ↑ Jud.20.11-21
- ↑ Lev18.23 Lev20.15-16
- ↑ Deut27.21
- ↑ Lev18.12,14, Lev20.19-20
- ↑ Lev18.7,17
- ↑ Fac 19.30-38
- ↑ Lev18.10, Lev18.17
- ↑ Exod22.16
- ↑ Deut 19.20-22
- ↑ Deut22.28-29
- ↑ Mt20.13, Lc10.35
- ↑ Exod20.14, Deut5.18, Mat19.18, Mc10.19, Lc18.20, Iac2.9-11
- ↑ 56,0 56,1 56,2 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, vezi bibliografia, pag 389-390 Eroare la citare: Invalid
<ref>
tag; name "Anania_2" defined multiple times with different content - ↑ Lev19.18, Mt19.19, Mc12.31, Lc10.27, Rom13.9, Gal5.14, Iac2.8
- ↑ Mt15.19, Mc7.18-22, Ps106.39
- ↑ Lev18.20, Evrei13.4, Mal2.15
- ↑ Iov 31.9-12
- ↑ Ioan, 8.1-11
- ↑ Lev20.10, Deut22.22, 5.22, Num5.13
- ↑ Fac39
- ↑ 2Sam11-12.14
- ↑ Num5.11-31
- ↑ 2Pet, cap2
- ↑ Ps50.18, 1Cor5.9-11
- ↑ Rom2.22
- ↑ Deut23.2
- ↑ Deut23.18
- ↑ Fac38.15
- ↑ Deut23.17, Evrei12.16
- ↑ Prov22.14
- ↑ Prov29.3,6.26
- ↑ Prov6.26
- ↑ Prov22.14
- ↑ Prov7.10
- ↑ Prov6.24-25
- ↑ Prov7.10
- ↑ Prov5.3,7.4,6.24-25,7.21
- ↑ Prov 7.13
- ↑ Prov7.11
- ↑ Prov7.12,7.10, 23.27
- ↑ Prov7.15
- ↑ Prov7.13
- ↑ Prov7.16-20
- ↑ Prov30.20
- ↑ Prov7.22-23
- ↑ Prov6.33-35
- ↑ Prov5.9-14
- ↑ Prov6.34-35
- ↑ Prov5.22-23
- ↑ Prov23.27
- ↑ Prov5.4
- ↑ Prov6.30-32
- ↑ Prov 6.27-29
- ↑ Deut22.22-24
- ↑ Mt1.18-19
- ↑ Deut19.15
- ↑ Deut19.15-21
- ↑ Mt18.15-17
- ↑ Lev20.10, Deut22.22
- ↑ Mat 6.12-15, Mc11.25-26, Lc11.1-4, Lc6.37, Mat18.21-35
- ↑ Ioan 8.3-11
- ↑ Efes5.23
- ↑ Fac18.4
- ↑ Fac27.26-27, 29.13, 33.4, 50.1, Exod 4.27, 18.7
- ↑ Amos 6.6
- ↑ Lc7.36-50
- ↑ Prov6.32
- ↑ 1Cor6.9-10, Efes5.3-5
- ↑ Apoc.21.8, 22.15