Evanghelia după Matei
Evanghelia după Matei (în greaca veche: Κατα Μαθθαίον sau Κατα Ματθαίον) este prima evanghelie din Noul Testament. Conform tradiției, ea a fost scrisă de Apostolul Matei, fost vameș care a devenit unul din cei doisprezece Apostoli, și a dat mărturie despre lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos. Este considerată cea mai veche evanghelie scrisă.
Cuprins
Autorul și scrierea Evangheliei
Autorul evangheliei este sfântul Matei, apostol al Domnului Iisus Hristos. Acesta, originar din Capernaum (Mc 2.1) era vameș (Mc 2.14, Mt 10.3), ocupație urâtă de evrei, atât din cauza incorectitudinii multora dintre vameși dar și din pricina faptului că aceștia se aflau în slujba romanilor. El era fiul lui Alfeu și se numea Levi (Mc 2.14) iar după ce devine apostol al Lui Iisus poartă numele de Matei. Este posibil ca el să fi avut două nume de la început (Levi și Matei) ca și sfântul apostol Pavel (Saul și Pavel) sau poate și-a schimbat numele după convertire ca Simon al lui Iona în Chifa (Petru) (Ioan 1.11). Când trece pe lângă vamă Iisus îi spune „vino după mine!” și acesta se scoală și-l urmează pe Iisus (Mc 2.14). Mântuitorul și ucenicii săi iau masa în casa lui Levi, alături de mulți vameși și păcătoși. Cărturarii și fariseii, când l-au văzut mâncând cu vameșii și păcătoșii au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?”. Iisus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (Mc 2.15-16, Mt 9.9-12, Lc 5.27-32). În evanghelia după Matei Iisus le mai spune să se ducă să învețe ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Mt 9.13).
El este menționat în lista apostolilor de Marcu și Luca pe locul al șaptelea(Mc 3.18, Luca 6.15) iar în proprie epistolă pe locul al optulea (Mt 10.3). În Faptele Apostolilor este amintit, în rândul celorlalți apostoli, cu ocazia alegerii lui Matia (Fapte 1.13). Ca și ceilalți apostoli a primit împuternicirea de a predica evanghelia (Mt 28.19-20, Mc 16.15), s-a împărtășit de harul Duhului Sfânt la Cincizecime și a răspândit învățătura creștină în Ierusalim. Pe timpul persecuției lui Irod Agripa (44 d.Hr), când apostolul Iacov, fratele lui Ioan, este omorât, ceilalți apostoli părăsesc Palestina. Și evanghelistul Matei părăsește Ierusalimul și merge în Etiopia, unde propovăduiește evanghelia. Tradiția adaugă că ar fi răspândit învățătura Mântuitorului și în India. Se crede că el a murit martir. Biserica ortodoxă îl pomenește ca martir în ziua de 16 noiembrie.
Cu toate că documentul este anonim - adică nu există nici o mențiune despre autor în interiorul scrierii -, autoritatea acestei Evanghelii a fost atribuită în mod tradițional Sfântului Matei. Mărturia care ni s-a transmis de la Sfinții Părinți este unanimă în această privință, iar tradiția a fost acceptată de către creștini începând cu secolul al II-lea până în timpurile moderne. În plus, titlul "După Matei" este găsit în primele codice, care datează din secolul al patrulea.[1]
Conform Tradiției, după Cincizecime Sfântul Matei a propovăduit Evanghelia Învierii Domnului în toată Palestina. Apoi "la cererea evreilor convertiți din Ierusalim, Sfântul Apostol Matei și-a scris Evanghelia descriind viața pământească a Mântuitorului înainte de a pleca să propovăduiască Evanghelia în ținuturi îndepărtate." [2]. Acesta a plecat apoi sa-și propovăduiască Evanghelia în Siria, Media, Persia, Parția, înainte de a fi martirizat în Etiopia.
Deoarece a fost consemnată în Palestina, există atât presupuneri și cât și dovezi că Evanghelia lui Matei a fost scrisă inițial în aramaică, cu toate că cea mai recentă versiune care a supraviețuit este în limba greacă. Conform OCA "multe particularități lingvistice și cultural-istorice ale traducerii grecești dau indicație despre aceasta (forma originală în aramaică a Evangheliei, n.n.)."[2] Aceasta a fost probabil scrisă cândva prin anii 60–65 d.Hr., cu toate că unii scolastici mai liberali susțin datarea în anii 80–100 d.Hr.
Autenticitate
Argumente externe
Prima mărturie în sprijinul apartenenței primei evanghelii sfântului apostol Matei este aceea a lui Papia, episcop de Ierapole din Frigia (155). Acesta consemnează tradiția orală despre viața și activitatea Mântuitorului într-o scriere păstrată fragmentar de Eusebiu de Cezareea (340). Papia spune: „Matei a scris cuvintele Domnului în limba ebraică, pe care le traducea fiecare cum putea”. Sfântu Irineu, episcopul Lyonului, din Galia (202), ucenic al Sfântului Policarp din Smirna (156), mărturisește că ,,Matei petrecând între evrei a scris o evanghelie în limba sa proprie”(Adv. Haeresis, III,1). Eusebiu din Cezareea, la rândul său, afirmă: „Matei, care a predicat mai întâi evreilor, le-a înmânat acestora, când era să plece și la alții, în scris, în limba lor maternă, Evanghelia care-i poartă numele” (Hist, eccles. III,24 și 31). Ea se găsește în lista Fragmentului Muratori și este amintită de Sfinții Părinți:Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigore de Nazianz. Fericitul Ieronim (420) scrie;;Matei, care se numea Levi și devenind din vameș apostol, a compus pe timpul când petrecea în Iudeea, cel dintâi, evanghelia lui Hristos cu litere ebraice, pentru cei care crezuseră, cei din circumciziune”(Hieronim, Der viris illustribus) Evanghelia este recunoscută ca autentică și de sinoadele particulare din Laodiceea (36), canonul 60 Hipo (393) și confirmată de sinodul ecumenic Trulan (692) și sinodul al VII-lea (787).
Argumente interne
Din cuprinsul evangheliei reiese că autorul este un iudeu care cunoaște foarte bine Vechiul Testament, istoria, datinile și mentalitatea evreilor din Palestina. Pe de altă parte în evanghelie sunt multe amănunte pe care nu le putea cunoaște decât un apostol al lui Iisus.
Limba
Limba originară a evangheliei după Matei este cea aramaică, limba vorbită de evrei după întoarcerea lor din robia babilonică. Mai târziu, înainte de anul 70 d.Hr, evanghelia a fost rescrisă în limba greacă de însuși sfântul apostol și evanghelist Matei. Versiunea aramaică nu s-a păstrat însă versiunea grecească ne-a parvenit sub forma a peste 50 de codici.
Locul
Evanghelia a fost scrisă în Ierusalim, pe la anul 43-44, înainte ca apostolul să părăsească Țara Sfântă. Ea a fost adresată, în primul rând, iudeo-creștinilor din Palestina.
Stilul
Matei este scriitorul echilibrului și armoniei, al înțelepciunii bine așezate, al construcției solide și al stilului sobru. Predica de pe Munte, Marea Cuvântare Eshatologică, Rechizitoriul lui Iisus asupra fariseilor sunt modele de compoziție elaborată, din a cărei structură nu lipsesc anumite jocuri controlate din simbolica numerelor, cum ar fi, de pildă, cifra șapte: șapte cereri în Rugăciunea Domnească, șapte parabole, șapte mustrări asupra fariseilor, trei grupe a câte de două ori șapte (14) în genealogia lui Iisus. Gândire ordonată, expresie fluidă, suflu epic și plasticitate descriptivă, iată calitățile care-i conferă Evangheliei după Matei un anume primat în preferințele cititorilor. (Valeriu Anania)
Scopul
Scopul evanghelistului a fost să dovedească cititorilor că Domnul Hristos este Mesia cel prezis de profeții Vechiului Testament și că în persoana Sa s-au îndeplinit toate vechile profeții. Proorocia luiIsaia despre nașterea din fecioară a a unui Fiu căruia i se va pune numele Emanuil care tălmăcit înseamnă „Dumnezeu e cu noi” (Isaia 7.14, Mt 1.22-23), proorocia lui Osea cum că Dumnezeu își cheamă Fiul din Egipt, ceea ce se întâmplă când un înger îi spune lui Iosif să fugă în Egipt pentru că Irod căuta pruncul să-L omoare (Osea 11.1, Mt 2.13-15), că Iisus va fi chemat Nazirinean (Mt 2.23), ca Iisus va intra ca un împărat în Ierusalim blând și călare pe un măgăruș care era mânzul unei măgărițe (Zah 9.9, Isa 62.11, Mt 21.5), că cei treizeci de arginți pe care i-a luat Iuda de la preoții cei mai de seamă și aruncați apoi au fost folosiți pentru cumpărarea țarinei olarului. (Zah 11.12-13, Mt 27.9)
Conținut
Cartea ar putea fi împărțită în patru secțiuni distincte structural: două secțiuni introductive; apoi secțiunea principală, care la rândul ei poate fi împărțită în alte cinci secțiuni, fiecare cu o componentă narativă urmată de un discurs lung al lui Iisus; și la sfârșit, secțiunea Patimi și Înviere.
- 1.Genealogia, nașterea și copilăria lui Iisus (Mt 1-2).
- Cuvântările și activitatea lui Ioan Botezătorul pregătitoare la misiunea publică a lui Hristos (Mt. 3; 4:11).
- Cuvântările și activitatea lui Hristos în Galileea (Mt 4:12-26:1).
- Predica de pe munte, privind moralitatea (Mt 5-7)
- Discursul misionar, privind misiunea pe care Iisus le-a încredințat-o celor Doisprezece Apostoli ai săi. (Mt. 10–11:1).
- Discursul în parabole, care învață despre Împărăția Cerurilor (Mt. 13).
- Discursul "Poruncile Bisericești", privind relațiile dintre Creștini (Mt. 18–19:1).
- Discursul Eshatologic, care include Discursul de pe Muntele Măslinilor și despre Judecata de Apoi, privind Parusia și sfârșitul veacurilor (Mt. 24–25).
- Patimile, moartea și Învierea lui Iisus, Porunca Botezului (Mt. 28:16–20).
Teologie
Scopul acestei cărți este de a arăta că Iisus din Nazaret este Mesia, Răscumpărătorul promis — el este "cel despre care a scris Moise și profeții în lege" — și că în El se împlinesc aceste vechi profeții. Această evanghelie este plină de aluzii la pasaje din Vechiul Testament pe care le interpretează ca fiind prorociri și prevestiri ale vieții și misiunii lui Iisus. Această carte conține nu mai puțin de 65 de referințe la Vechiul Testament, 43 din acestea fiind citate directe, depășind astfel covârșitor pe cele aflate în celelalte Evanghelii. Principala caracteristică a acestei Evanghelii poate fi exprimată prin motto-ul "nu am venit să stric, ci să împlinesc" (Mt. 5:17). Apostolul Matei a propovăduit printre oamenii care așteptau venirea lui Mesia. Evanghelia sa se arată ca o mărturie vie că Iisus Hristos este Mesia prorocit de profeți, si că nu se putea să fie altfel (Mt. 11:3).
Cuvântările și faptele Mântuitorului sunt prezentate de către evanghelist în trei secțiuni, constituind trei aspecte ale lui Mesia: ca Profet și dătător al legii (Mt. 5-7), ca Împărat al lumii văzute și nevăzute (Ch. 8-25), și în fine ca și Mare Arhiereu ce s-a adus pe sine Jertfă pentru păcatele omenirii (Mt. 26-27).
Conținutul teologic al Evangheliei, în afara termenilor hristologici, include și învățături despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Biserică, pe care Domnul le explică prin parabole despre pregătirea interioară pentru a intra în Împărăție (Mt. 5-7), despre demnitatea slujitorilor Bisericii în lume (Mt. 10-11), despre semnele Împărăției și despre creșterea acesteia în sufletele oamenilor (Mt. 13), despre smerenia și simplitatea moștenitorilor Împărăției (Mt. 18:1-35; 19:13-30; 20:1-16; 25-27; 23:1-28), și despre revelațiile eshatologice ale Împărăției la cea de-a Doua Venire a lui Hristos în cadrul vieții spirituale zilnice ale Bisericii (Mt. 24-25).
Împărăția Cerurilor și Biserica sunt strâns legate între ele în experiența spirituală a Creștinătății: Biserica este întruchiparea istorică a Împărăției Cerurilor în lume, iar Împărăția Cerurilor este Biserica lui Hristos în perfecțiunea sa eshatologică (Mt. 16:18-19; 28:18-20).
Uz liturgic
În general, textul evangheliei Sfântului Matei este folosit mai mult decât celelalte evanghelii în slujbele liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta se datorează probabil faptului că a fost cea mai comună evanghelie în timpul Bisericii primare. Conține versiuni ale Fericirilor și Tatăl Nostru care se folosesc și astăzi.
Aceasta este singura evanghelie care conține îndemnul de după înviere al Domnului către apostolii săi "să învețe toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Mt. 28:19). Ea conține cea mai lungă și detaliată înregistrare a învățăturilor lui Hristos din Predica de pe Munte (Mt. 5-7).
Note
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 48-80, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
- Noul Testament comentat, pag1-2, versiune revizuită, redactată și comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediția doua revizuită și îmbunătățită,Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7
- Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
Surse
- (ro) Textul Evangheliei după Matei (în BibliaOrtodoxa.ro)
- (en) Gospel of St. Matthew - "Evanghelia după Matei" în Catholic Encyclopedia
Legături externe
- Evanghelia după Matei - Introducere de IPS Bartolomeu Anania, în: "Biblia comentata - Noul Testament", București, 1993, pag. 1-2.
- Evanghelia după Matei - prezentare pe crestinortodox.ro
