Iosia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Iosia (640-609) a fost fiul lui Amon și al lui Iedida, a domnit peste Iuda 31 de ani (de la vârsta de 8 ani) în secolul al 7-lea î.Hr. Iosia „s-a întors la Domnul din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, așa cum nu mai făcuse niciun împărat până la el și cum nu avea să mai facă vreunul după el” (4 Regi 23.25)[1] A nimicit idolatria și vrăjitoria și a restabilit credința adevărată în Dumnezeu chiar pe baza Cărții Legii pe care au găsit-o oamenii lui în Casa Domnului. Domnia sa este evocată în Cartea a patra a regilor cap. 22-23.30 și Cartea a II-a a Cronicilor, cap. 34-35.

Restabilirea credinței

În al 8-lea an al domniei sale, pe când era încă tânăr (avea atunci 16 ani), a început să caute pe Dumnezeul tatălui său, David (2 Cron 34.3). A distrus toți idolii la care se închina poporul și a junghiat pe preoții înălțimilor (4 Regi 23.20), potrivit legii lui Moise (Exod 22.20). A stârpit pe toți cei care chemau duhurile și pe cei ce spuneau viitorul (Exod 23.24), potrivit prevederilor legii lui Moise (Exod 22.18, Lev 20.27)

Găsirea cărții Legii

În al 18-lea an al domniei, marele preot Hilchia îl anunța pe logofătul împăratului, Șafan că a găsit cartea Legii în Casa Domnului și i-o înmânează. Aceasta o citește și înaintea împăratului, care își sfâșie hainele și se smerește. El trimite soli către proorocița Hulda (nevasta lui Șalum) care prevestește nenorociri amarnice dar care, din pricina smereniei împăratului, căruia i s-a mișcat inima și a plâns și s-a smerit, sunt amânate până după moartea sa (22.3-20); 2 Cron 34.14 Iosia a citit apoi cuvintele cărții în casa Domnului înaintea poporului și s-a angajat să le respecte iar poporul a intrat și el în legământ.(2 Cron 34.29-33)

Moartea

A murit la Meghido, ucis de faraonul Neco, care se suise împotriva asirienilor și căruia i-a ieșit în față (23.29). Deși Neco trimite soli care-i transmit că nu are nimic cu el, ci că a pornit un război împotriva asirienilor, și-l avertizează că Dumnezeu i-a spus să se grăbească și îl roagă să nu se împotrivească lui Dumnezeu, acesta nu-l ascultă, își schimbă hainele, hotărât să lupte împotriva lui. Iosia este rănit rău de arcași și moare (2 Cron 35.20-24).

Cântec de jale

Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia și toți cântăreții și cântărețele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua când a fost scrisă Cartea a II-a a Cronicilor și au ajuns o datină în Israel, cântările fiind scrise în „Cântecele de jale” (2 Cron 25-27).

Descoperire arheologică

În 1979 arheologul israelian Gabriel Barkay a făcut o descoperire foarte importantă în afara zidurilor Ierusalimului, în valea Ben-Hinom. El a găsit două suluri micuțe de argint care conțineau inscripții în interior și aveau gravate rugăciuni de protecție în interiorul foiței de argint. Ambele rugăciuni se încheie cu cuvintele marelui preot din Numeri 6.24-26. În continuare este dată o nouă traducere din prima amuletă, traducere realizată de Barkay și de echipa sa de cercetători:,,căci YHWH este...(și) stânca noastră. Fie ca YHWH să te binecuvânte(ze) și (fie ca El) să te păzească. (Fie ca) YHWH să facă (fața Lui) să strălucească...". Aceste amulete erau purtate în timpul vieții de oamenii locului, indicând că ei căutau binecuvântarea și protecția Domnului și nu a zeităților păgâne. Amuletele au fost datate ca fiind din secolul al VII-lea, deci posibil să fi fost în perioada domniei lui Iosia.[2]

Note

  1. Similar, Iezechia reprezintă excelența absolută în ceea ce privește încrederea sau nădejdea în Domnul (4 Regi 18.5), iar Solomon excelența absolută în ceea ce privește înțelepciunea și priceperea. (3 Regi 3.12)
  2. J.K. Hoffmeier-Arheologia Bibliei, pag 112, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2