Sfintele Taine
| Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
| Sfintele Taine | |
| Botezul – Mirungerea Sf. Împărtășanie – Spovedania Căsătoria – Preoția Sf. Maslu | |
| Starea omului | |
| Păcatul – Patima – Virtutea Raiul – Iadul | |
| Păcate | |
| Păcate strigătoare la cer | |
| Păcate capitale | |
| Alte păcate | |
| Păcatele limbii | |
| Virtuți | |
| Virtuțile teologice | |
| Virtuțile morale Înțelepciunea – Smerenia | |
| Etapele vieții duhovnicești | |
| Despătimirea (Curățirea) Contemplația Îndumnezeirea | |
| Isihasm | |
| Trezvia – Pocăința Isihia – Discernământul Mintea | |
| Asceza | |
| Fecioria – Ascultarea Statornicia – Postul Sărăcia – Monahismul | |
| Rugăciunea | |
| Închinarea – Cinstirea Pravila de rugăciune Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci | |
| Sfinții Părinți | |
| Părinții apostolici Părinții pustiei Părinții capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
| Editați această casetă | |
Sfintele Taine sunt acele lucrări deosebite ale harului divin prin care omul intră în Biserică și se sfințește. Biserica Ortodoxă consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de însuși Domnul nostru Iisus Hristos, ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El ucenicilor săi.
Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, și prin Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie. Această lucrare a harului nu este una mecanică, ci este lucrarea dinamică a harului în Biserica cea vie. Concret lucrarea aceasta tainică a harului este însoțită de slujbe și semne vizibile, stabilite în timp de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ele se numesc taine pentru că ceea ce credem este diferit de ceea ce vedem, adică a harul lucrează în mod nevăzut pentru credința Bisericii, prin niște semne văzute.
Cuprins
Etimologie
Termenul sacrament vine din latinescul sacramentum, care înseamnă „un lucru sau act sfințit”, i.e. „ceva sfânt” (sacru), „a sfinți”; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului mysterion, care înseamă „taină” (provenind din slavonă în limba română).
În secolele XIX–XX teologii români au folosit în paralel cuvintele „taină”, „misteriu” și „sacrament”, pentru ca în a doua jumătate a secolului al XX-lea teologia ortodoxă românească să opteze definitiv pentru „taină” și „sfinte taine”. „Sacrament” a rămas astfel un termen utilizat de teologia catolică, iar neologismul „misteriu” a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă românească.
Tainele
Sub influența teologiei de școală (scolastice), se vorbește în general de șapte Sfinte Taine:
Acest număr de șapte taine „oficiale” s-a încetățenit în teologia occidentală în secolul al XVII-lea. Sfinții Părinți însă nu au dat un număr fix: deși unii au vorbit de șapte (număr simbolic al perfecțiunii), sfântul Ioan Damaschin a vorbit de două; Dionisie Areopagitul a vorbit de șase; Ioasaf, mitropolit de Efes (sec. XV) a vorbit de zece.
Printre lucrările Bisericii considerate la diferite momente ca „sfinte taine” s-ar mai număra:
- slujba înmormântării
- călugăria (tunderea în monahism)
- binecuvântarea mare a apelor la Epifanie
- ungerea unui monarh.
Redescoperirea istorică și teologică a unui sens mai puțin scolastic al Sfintelor Taine, a făcut pe unii teologi ortodocși să facă o distincție între taine și sacramente, considerând că sacramentele ar fi cele șapte cunoscute, iar tainele ar fi mai multe, și anume oriunde este o lucrare liturgică a harului prin Biserică dată omului spre înaintare în viața creștină.
Împărțiri
Într-un sens mai larg, întreaga viață a creștinului poate fi înțeleasă ca o unică taină, ca și un sacrament în întregul ei. Diferitele aspecte ale acestuia sunt exprimate prin diferite acte, unele înfăptuite o singură dată în viață (Botezul, Căsătoria, altele poate chiar zilnic (Spovedania, Împărtășania).
Surse
- en:Holy_Mysteries
- en: The Sacraments – The Orthodox Faith de Pr. Thomas Hopko
- en: Orthodox Church de PS Kallistos Ware
