Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel
Epistola către Filimon este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel şi una din cărţile Noului Testament. Este cea mai scurtă epistolă cunoscută a lui Pavel, fiind formată doar din 25 de versete. Această scriere, alături de Efeseni şi Coloseni, a fost dusă de Apostolul Tit, un discipol şi însoţitor al lui Pavel.
Cuprins
Autorul
Puţine pagini, observă exegeţii, au un accent de sinceritate atât de pronunţat. Pretutindeni găsim aici „maniera lui Pavel”, fineţea sa, delicateţea sa. Gândurile, sentimentele, expresiile însele, adică tot ceea ce face să recunoşti un autor, vorbesc în favoarea lui Pavel.
Mărturii externe
Este menţionată în toate listele oficiale ale scrierilor Noului Testament, iar Tertulian, Origen, Eusebiu al Cezareii, Fericitul Ieronim şi alţii o aşază printre cărţile unanim admise în canonul sacru. Marcion însuşi o privea drept canonică.
Timpul şi locul scrierii
Când scrie această epistolă, sfântul apostol Pavel se afla „în lanţuri”, adică arestat (vers. 1, 9, 10, 13, 23). Într-o astfel de situaţie, el s-a aflat pentru scurta vreme la Efes, în iarna anului 55-56, pentru doi ani în Cezareea Palestinei (58-60) şi de peste doi ani (61-63) în Roma, capitala Imperiului. Epistola a fost scrisă dintr-una din aceste captivităţi. Dar din care anume? Ea n-a putut fi scrisă din cea efeseană, deoarece Onisim nu s-ar fi oprit la Efes, capitala ţinutului, unde putea fi uşor recunoscut şi arestat şi unde chiar Filimon venea adesea pentru diferite treburi. Epistola n-a putut fi scrisă nici în timpul celor doi ani petrecuţi de apostol în captivitatea din Cezareea Palestinei, căci Onisim n-avea ce căuta într-o localitate în care sclavii erau în număr mic şi ca atare nu putea trece neobservat. Roma era singurul oraş unde nădăjduia să-şi găsească un refugiu, muncind undeva, cu alţi tovarăşi de suferinţă. Apostolul este „bătrân”. În plus, situaţia în care se afla Sfântul Pavel când scrie lui Filimon nu-i cea din Efes, nici cea din Cezareea, unde el nu avea nădejdea unei apropiate eliberări şi nu nutrea gândul unei călătorii spre Frigia. Rezultă că epistola a fost scrisă din Roma, spre sfârşitul primei sale captivităţi în acest oraş, adică sfârşitul anului 62 sau începutul anului 63.
Scopul epistolei
Fără urmă de tăgadă, Pavel adresează această epistolă direct lui Filimon, tovarăşul său de apostolie. Pavel apelează direct la conştiinţa creştină a lui Filimon când îi cere acestuia să îl primească înapoi pe Onisim, un sclav fugar al acestuia. Pavel îi spune că Onisim s-a convertit la creştinism (1:10-11), ceea ce îl face "folositor". Pavel îl imploră pe Filimon să nu îl trateze pe Onisim ca pe un sclav, ci ca şi Pavel, să îl trateze ca pe un frate în Hristos.
În plus, Pavel se oferă să plătească toate datoriile şi drepturile pe care Filimon le are asupra lui Onisim, aşa cum Hristos a luat păcatele omului asupra Lui.
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 297-299, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- Noul Testament, versiunea revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, pag.383, Editura Institutului Biblic, 1995, ISBN 973-9130-08-9,
- English Standard Version Bible, 1971
