Samaria

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Palestina cu provinciile Galileea, Samaria şi Iudeea
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Muntele Tabor
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Samaria (gr. Samareia) a fost capitala Regatului de Nord din Țara Sfântă. Orașul a fost întemeiat către anul 880 î.Hr. de Omri (1 Regi 16, 24). După numele cetății-capitală, și regiunea înconjurătoare a luat același nume (Luca 17, 11; Ioan 4, 4 ș.u.; Fapte 8, 1-8).

După deportarea poporului întâmplată la anul 722 î.Hr., populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase (2 Regi 17, 3-6, 24).

În timpul captivităţii babilonice a Evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lor, la care continuau să se închine (4 Rg 17, 24-41). Emigranţii au fost convertiţi la mozaism doar parţial, continuând să adore zeităţile proprii. După încetarea captivităţii, evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, în permanentă duşmănie cu iudeii şi confuzie religioasă.

Distrusă în anul 108 î.Hr., cetatea a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta).

Samaria și samarinenii în epoca Noului Testament

În vremea Mântuitorului Iisus Hristos (epoca Noului Testament), samarinenii (samaritenii) erau considerați eretici și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se spurca. Cei care făceau pelerinajul anual la Ierusalim venind din Galileea trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).

Deși inițial apostolii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” (Matei 10, 5) -, după Învierea Domnului ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: ”El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). Faptele Apostolilor relatează propovăduirea apostolului Filip în Samaria în timpul persecuţiei lui Saul - viitorul Apostol Pavel (FA 8, 5-25).

Samarineni din Noul Testament