Arhelau

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Muntele Tabor
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


Arhelau (22 î.Hr. - 18) a fost etnarh[1] în Iudeea, Samaria și Idumeea între 3/4 î.Hr. și 6 d.Hr. Era fiul regelui Irod cel Mare, cu Maltachia, și fratele mai mare al lui Irod Antipa.

Viața

Arhelau s-a născut în anul 22 î.Hr. și a murit în anul 18 d.Hr.; era fiul regelui Irod cel Mare cu Maltachia, și frate mai mare al lui Irod Antipa.

Irod cel Mare a lăsat pe Arhelau moștenitor al regatului său, cu condiția să fie confirmat de împăratul roman, sub al cărui protectorat Irod a reușit să unifice provinciile Țării Sfinte. La moartea lui Irod cel Mare (anul 3 sau 4 î.Hr.), Arhelau a trebuit să meargă la Roma ca împăratul Augustus să confirme testamentul tatălui său. Înainte însă a face această călătorie, poporul s-a răzvrătit împotriva lui în Ierusalim în timpul sărbătorii Paștilor evreilor din anul 4 sau 5 î.Hr.[2] Soldații lui Arhelau au înăbușit în sânge revolta, 3000 de oameni fiind uciși în fața Templului din Ierusalim. După aceasta, Arhelau s-a îmbarcat la Cezareea Palestinei și a plecat la Roma ca să ceară favorurile împăratului Augustus. Dar revolta de la Ierusalim nu fusese complet stinsă, și trupele romane au trebuit să pacifice țara în perioada în care Arhelau și fratele său Irod Antipa se aflau la Roma, fiecare încercând să obțină coroana regatului pentru el. Dar împăratul Augustus a decis să împartă regatul lui Irod cel Mare între fiii acestuia. Arhelau a primit Iudeea (cu capitala la Ierusalim), Samaria și Idumeea, și titlul de etnarh, cu promisiunea că va fi făcut rege dacă se va arăta vrednic. Irod Antipa a primit Galileea și Pereea (teritorii dincolo de Iordan), și titlul de tetrarh. Un alt fiu al lui Irod cel Mare, Irod Filip (pe care evangheliile în numesc doar Filip), a primit Bataneea, ţinutul muntos al Trahonitidei și Auranitidia (parte din Idumeea)[3], cu titlul de tetrarh.

Arhelau deținea partea cea mai importantă a regatului[4], dar domnia sa a fost marcată de tiranie și revolte, așa încât împăratul Augustus în anul 6 d.Hr. l-a exilat la Viena (în Galia[5]), unde moare către anul 15 d.Hr.

După depunerea lui Arhelau în anul 6 d.Hr., provinciile peste care domnea el au fost transformate în provincie romană sub numele de Iudeea și sub guvernarea proconsulului Siriei și cu un prefect sau procurator la Ierusalim.

Arhelau în Noul Testament

În Noul Testament, Arhelau este menționat în mod direct doar în capitolul al 2-lea al Evangheliei după Matei.

După Evanghelistul Matei (Matei 2), Dreptul Iosif cu Maica Domnului și cu pruncul Iisus au fugit în Egipt din cauza lui Irod cel Mare, care căuta viața Pruncului (Matei 2, 13-14). Când a fost vremea să se întoarcă în Țara Sfântă, după moartea lui Irod, dreptului Iosif și Maicii Domnului le-a fost teamă să vină în Iudeea, din cauza renumelui lui Arhelau, și altfel s-au stabilit în Galileea, la Nazaret (Matei 2, 22-23).

Unii comentatori ai Evangheliilor consideră că „omul de neam mare” din parabola talanților, povestită în Evanghelia după Luca (capitolul 19), ar putea avea la bază exemplul concret al călătoriei lui Arhelau la Roma, știut fiind că Iisus parabolele lui Iisus sunt construite pe situații familiare ascultătorilor:

12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.
14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.

Note

  1. Etnarh - conducător al poporului, dar nu rege. - a se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Ethnarch
  2. Tot poporul venea, din toată Țara Sfântă la Ierusalim în timpul sărbătorii Paștilor evreiești - a se vedea articolul Templul din Ierusalim.
  3. Iosif Flaviu, Antichități iudaice, Cartea XVII, XI, 4.
  4. După Iosif Flaviu, regatul primit îi aducea lui Arhelau un venit de 400 de talanți (după plata tributului către împărat).
  5. Viena (Vienne, în franceză) este un oraș antic din Galia romană, situat în Franța, și care nu trebuie confundat cu Viena, capitala de azi a Austriei - a se vedea http://www.cosmovisions.com/monuVienna.htm

Surse

Legături externe