Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
Matei – Marcu – Luca – Ioan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I Corinteni – II Corinteni

Galateni – Efeseni
Filipeni – Coloseni
I Tesaloniceni – II Tesaloniceni
I Timotei – II Timotei
Tit – Filimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru – II Petru
I Ioan - II Ioan – III Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus Hristos – Fecioara Maria – Dreptul Iosif
Ioachim și Ana – Ioan Botezătorul
Cei 12 apostoli: Petru – Ioan – Iacov (fiul lui Zevedei)
Matei – Filip – Toma
Iacov (fiul lui Alfeu) – Iuda – Simon
Matia – Bartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim – Iosif din Arimateea
Pavel – Gamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel Mare – Arhelau
Irod Antipa – Irodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din Betania – Marta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: Betleem – Nazaret
Muntele Tabor – Betania – Samaria – Ierihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: Antiohia – Damasc – Efes – Iconium
Editați această casetă

Epistola I către Timotei este una din cele trei epistole pastorale (alături de epistola a doua către Timotei şi epistola către Tit) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. El îl avertizează pe Timotei împotriva sofiştilor amatori de basme iudaice şi genealogii, asupra ereticilor refractari, asupra sofiştilor înclinaţi spre basme profane şi băbeşti, asupra celor înclinaţi spre controverse şi certuri de cuvinte, asupra flecăriilor profane şi a împotrivirilor aşa-zisei ştiinţe. Apostolul Pavel adresează sfaturi cu privire la comportamentul drept al bărbaţilor, femeilor, robilor, trasează condiţiile necesare pentru preoţie şi diaconie, descrie atitudinea potrivită faţă de vârstnici, tineri, autorităţile statului şi faţă de văduve. El avertizează şi asupra unei grave nepăsări - aceea faţă de propria familie. Epistola se încheie cu o pledoarie pentru mulţumirea cu un minimum de hrană şi îmbrăcăminte, avertizând asupra pericolelor iubirii de arginţi, însoţite şi cu sfaturi adresate bogaţilor spre fapte bune şi milă, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.

Sofiştii şi credinţa adevărată

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei să rămână în Efes ca să poruncească "să nu înveţe o altă învăţătură, nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă." „Basmele” despre care vorbește aici apostolul erau legende rabinice, care amplificau si alegorizau faptele patriarhilor din Vechiul Testament. Cât despre „genealogii”, după unii erau privitoare la îngeri, după alţii la patriarhii din Cartea Facerii. ”Era obiceiul la iudei, spune Sfântul Ioan Hrisostom, ca unii să-şi cheltuiască vremea cu lucruri de nimic, ca de pildă numărarea moşilor şi a strămoşilor, pentru ca astfel să obţină slavă în istorie”. Unii creştini efeseni proveniţi dintre iudei îşi căutau originile până la Avraam, Isaac şi la ceilalţi patriarhi, se spune în Ambrosiaster[citare / referință critică necesară]. Este lesne de înţeles că asemenea „cercetări” erau menite să impresioneze pe ceilalţi creştini proveniţi dintre neamuri, care nu puteau să probeze o astfel de ascendenţă prin genealogiile lor. Apostolul Pavel arată clar că:,,ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică“ El continuă spunând:,,unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire. .” Legea este bună dacă ea este întrebuinţată în chip potrivit[1] ,,ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legii; ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni, pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva învăţăturii sănătoase. (I Tim 1,3-10)

Pavel

Apostolul Pavel îi mulţumeşte lui Iisus Hristos care l-a întărit, că l-a socotit vrednic de încredere şi l-a pus în slujba Lui, măcar că era înainte un hulitor, un prigonitor şi un batjocoritor[2] Dar el a căpătat îndurare pentru că lucra din neştiinţă, în necredinţă. Referirea era la minunea de pe drumul Damascului, prin care Hristos i s-a revelat direct şi fostul Saul devine vas ales al Domnului care ,,să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9,1-18) Apostolul continuă spunând: ,,Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică. ” (I Timotei 1, 14-16), spre viaţa veşnică.

Excluderea din comunitate a doi eretici

Unii au pierdut cugetul curat şi au căzut din credinţă. (textual şi-au văzut credinţa naufragiind; au făcut din credinţa lor o epavă) ,,Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.”, scrie apostolul.[3] Imeneu şi Alexandru par să fie identici cu cei amintiţi şi în 2 Tim. 2 17 şi 4, 14, despre care apostolul spune că i-au făcut mult rău. Amândoi vor fi fost efeseni de obârşie. Cuvintele „pe care i-am dat satanei” desemnează o sentinţă de excomunicare lansată de apostol contra lui Imeneu şi Alexandru. Este o formulă (încă incertă) de excludere din comunitate, pedeapsă severă care îi lasă însă celui vinovat şansa unei reabilitări târzii (vezi şi 1 Cor. 5, 5- cazul corinteanului care trăia în incest cu mama sa). După informaţii păstrate în tradiţia bisericească, cei ”daţi satanei” erau loviţi şi de neputinte trupeşti: de boli, de paralizie, chiar moarte fulgerătoare, cum a fost cazul soţilor Anania şi Safira (Fapte 5.1-11). Această pedeapsă drastică se aplica în Biserica primară numai nelegiuiţilor cu totul refractari mijloacelor comune de îndreptare şi ea avea şi un scop pedagogic.

Rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri

Apostolul Pavel îi îndeamnă să facă rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să poată să ducă astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Apostolul adaugă:,,Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.(I Timotei 2,1-7)

Bărbaţii

Vreau deci, spune apostolul- ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâini sfinte, fără mânie şi fără îndoieli.[4](I Tim 2,8)

Femeile

Femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine[5] şi sfială [6] Podoabe să le fie nu împletiturile de păr, aurul, mărgăritarele sau hainele scumpe, ci faptele bune, cum se cuvine femeilor care propovăduiesc sfinţenia.[7] Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.[8] "Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat [9], ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă vor stărui, cu înţelepciune, [10] în în credinţă, în iubire şi în sfinţenie". (I Timotei 2,9-15).

Episcopii şi diaconii

Episcopul trebuie să aibă o comportare ireproşabilă [11], "bărbat al unei singure femei, veghetor [12] înţelept [13], cuviincios [14], iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată [15], neagonisitor de câştig urât, ci blând [16], paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului." (I Tim. 3,1-7)

"Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici[17], nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase [18], neclevetitoare, cumpătate [19], credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus".(I Tim. 3,8-13)

Observând omologia calităţilor cerute diaconilor şi femeilor, unii autori precum Ioan Gură de Aur consideră că femeile la care face trimitere textul nu ar fi soţiile diaconilor, ci diaconiţele [20].

Biserica

Casa lui Dumnezeu este "Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului". (I Tim. 3,15)

Hristos

Hristos este Cel care "S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. " (I Tim. 3,16)

Ereticii

"Duhul grăieşte lămurit" - arată apostolul- "că în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, pin făţărnicia unor mincinoşi, Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul, pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune".

Apoi apostolul Pavel adaugă:,,Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat”.

Şi continuă astfel:,, Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti [21] , fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. Căci deprinderea trupească [22] la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină".(I Tim. 4,1-8)

Sfaturi către Timotei

Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei să înveţe, "fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. (...) Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu", -spune apostolul-, "ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător [23] faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea[24], ca propăşirea ta[25] să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea [26] , căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă". (I Tim. 4,9-16)

Atitudinea faţă de vârstnici şi tineri

Apostolul Pavel îl învaţă pe Timotei să nu-i nu "înfrunte" pe cei mai bătrâni [27] "ci să-l îndemni ca pe un părinte [28]", iar "pe cei tineri, ca pe fraţi; pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăţia." (I Tim. 5,1-2)

Atitudinea faţă de văduve

Apostolul spune:,,Pe văduve cinsteşte-le, dar pe cele cu adevărat văduve. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se înveţe să cinstească mai întâi casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi e vie, e moartă. Şi acestea porunceşte-le, ca ele să fie fără de prihană."

O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor (care primeau sprijin material din partea Bisericii şi aveau un statut specific în Biserică), trebuia să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să fi avut un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi etc.

Apostolul îl avertizează pe Timotei în privinţa văduvelor tinere, recomandându-i să nu le primească (adică să refuze înscrierea lor în evidenţa văduvelor aflate în grija Bisericii), pentru că "atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi. Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin." De aceea, apostolul consideră că este preferabil ca văduvele tinere să se mărite din nou, ca "să aibă copii, să-şi vadă de case, şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară. Căci unele s-au şi abătut, ca să se ducă după satana."

De asemeni, apostolul recomandă ca familiile care au văduve în familie să le ajute, pentru ca Biserica să poată veni în ajutor celor "cu adevărat văduve" (lipsite de mijloace materiale). (I Tim. 5, 1-16)

O nepăsare extrem de gravă a părinţilor

Dacă însă cineva nu poartă grijă [29] de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă [30] şi este mai rău decât un necredincios. (I Tim. 5,8)

Preoţii

Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste [31], mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura." (I Tim 5,17); "pâră împotriva preotului" - spune apostolul - "să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori. (I Tim. 5,19). Apostolul îi recomandă lui Timotei : "Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă teamă" (I Tim 5, 20) Apostolul îl roagă pe Timotei să nu facă nimic cu părtinire, să nu se grăbească în a-şi pune mâinile (a hirotoni) peste cineva (I Tim. 5,22), ca să nu se facă părtaş la păcatelor altora şi să se păstreze curat.

Vinul

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei să nu bea numai apă ci să ia şi puţin vin pricina stomacului său şi a deselor sale îmbolnăviri.[32](I Tim. 5, 23)

Robii

Cu privire la situaţia sclavilor, apostolul le cere să-şi respecte stăpânii:,,Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască [33] , sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi." (I Tim. 6, 1-2)

Sofiştii

Apostolul Pavel îl avertizează pe Timotei: ,,de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala [34] discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări [35], bănuieli viclene, gâlcevi necurmate [36] ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia." (I Tim. 6, 3-5)

Omul modest şi omul dornic de câştig

Apostolul Pavel arată că "evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi."

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, "cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare [37] , ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare[38]. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.[39]"

De aceea, apostolul continuă astfel: „Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori." Apoi apostolul îl îndeamnă părinteşte: "Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, în faţa lui Ponţiu Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună: să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin"

Apostolul îi spune lui Timotei:,,Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră, să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici [40], să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică." (I Tim. 6, 6-19)

Nouă avertizare

Apostolul Pavel îşi încheie epistola cu un nou îndemn: "O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti [41] şi de împotrivirile [42] ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă." (I Tim. 6, 20-21).

Note

  1. ↑ ESV, ASV-lawfully-legitim, NIVUK-properly-potrivit
  2. ↑ ESV-insolent opponent, NIVUK-violent, ASV-injurious
  3. ↑ 1Tim1.18-20
  4. ↑ alte variante ESV- quarreling- certuri, NIVUK. ASV-disputing- dispute
  5. ↑ ESV-modesty, NIVUK-decency, ASV- shamefastness
  6. ↑ ESV self-control, NIVUK-propriety, ASV- sobriety
  7. ↑ ESV.profess holiness, NIVUK- profess to worship God.ASV- professing godliness
  8. ↑ ESV quietly with all submissiveness, NIVUK- in quietness and full submission., ASV- in quietness with all subjection
  9. ↑ ESV-to exercise authority over a man, NIVUK- to have authority over a man; nor to have dominion over a man
  10. ↑ ESV-sef-control- stăpânire de sine, NIVUK-propriety-bună cuviinţă, decenţă, ASV-sobriety- sobrietate
  11. ↑ ESV, NIVUK- above reproach,ASV-without reproach
  12. ↑ ESV-sober-minded, NIVUK-temperate,ASV- temperate
  13. ↑ ESV,NIVUK self-controlled, ASV-sober-minded
  14. ↑ ESV, NIVUK-respectable
  15. ↑ ESV, NIVU-violent, ASV-striker)
  16. ↑ ESV, NIVUK, ASV-gentle
  17. ↑ ESV-dignified, NIVUK-worty of respect, ASV-grave
  18. ↑ ESV-dignified, NIVUK-worthy of respect, ASV-grave
  19. ↑ ESV-sober-minded, NIVUK-temperate, ASV-temperate
  20. ↑ http://www.ioanguradeaur.ro/618/omilia-xi-3/
  21. ↑ ESV- irreverent, silly myths, NIVUK- godless myths and old wives' tales, ASV- profane and old wives' fables
  22. ↑ ESV-bodily training, NIVUK physical training, ASV- bodily exercise
  23. ↑ ESV, NIVUK, ASV-neglect
  24. ↑ ESV-practice, NIVUK.be dilligent
  25. ↑ ESV, NIVU, ASV-progress
  26. ↑ ESV-immerseyourself in them,NIVUK-give yourself wholly to them, ASV-give thyself wholly to them)
  27. ↑ ESV-rebuke an older man, NIVUK rebuke an older man harshly, ASV- rebuke not an elder
  28. ↑ ESV-encourage, NIVUK, ASV-exhort
  29. ↑ ESV, NIVUK, ASV-does not provide
  30. ↑ ESV, NIVUK, ASV- denied the faith
  31. ↑ originalul sugerează şi ideea de îndoită răsplată; remuneraţie dublă, cf Anania, nota 5, pag. 372 la Noul Testament, vezi bibliografia
  32. ↑ ESV-ailments-indispoziţii, boli, NIVUK-illness-boli
  33. ↑ ESV- must not be disrespectful , NIVUK- are not to show less respect, ASV-despise
  34. ↑ ESV an unhealthy craving for, NIVUK an unhealthy interest in
  35. ↑ ESV-dissension, NIVUK-strife, ASV-strife
  36. ↑ ESV, NIVUK -constant frictions,ASV – wranglings
  37. ↑ ESV-senseless and harmful desires, NIVUK- foolish and harmful desires, ASV-foolish and hurtful lusts
  38. ↑ ESV NIVUK -ruin and destruction, ASV- destruction and perdition
  39. ↑ ESV-pierced themselves with many pangs. NIVUK-pierced themselves with many griefs.ASV- pierced themselves through with many sorrows
  40. ↑ ESC, NIVUK-share
  41. ↑ ESV- irreverent babble, NIVUK- godless chatter, ASV- profane babblings
  42. ↑ ESV-contradictions,NIVUK-opposing ideas, ASV-oppositions

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 280-289, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  5. Noul Testament comentat, versiune revizuită, redactată, comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit de numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995, pag 42, ISBN 973-9130-08-9
  6. English Standard Version Bible, 1971
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epistola_I_către_Timotei_a_Sfântului_Apostol_Pavel&oldid=53130”