Damasc
În Noul Testament
În epoca Noului Testament, Damascul era o importantă cetate din Transiordania, încorporată provinciei Decapole după cucerirea de către Romani în anul 64 î.Hr., dar dominată de regele Areta al IV-lea în timpul sfântului apostol Pavel.
Damascul era locul de sosire a comerțului cu Extremul Orient, și păstra legături constante cu Petra (Arabia), altă cetate importantă a regiunii.
Istoricii apreciază că în Damasc trăiau peste 15.000 de evrei și numeroși prozeliți (evrei convertiți la iudaism dintre neamuri), dintre care unii erau creștini, cei pe care Saul (viitorul Pavel) vroia să-i persecute.
Pe drumul Damascului Pavel a avut descoperirea care l-a făcut să devină creștin, și la Damasc el a fost botezat de către Anania și mai apoi a trebuit să se ascundă și să părăsească orașul din cauza represaliilor evreilor (Fapte 9, 2-27; 22, 5-12; 26, 12.20; 2 Corinteni 11, 32; Galateni 1, 17).
Sfinți din Damasc
De-a lungul istoriei, Damascul a dat o mulțime de sfinți Bisericii, între care:
- Andrei Criteanul (sec. VII-VII), prăznuit la 4 iulie
- Sofronie I al Ierusalimului († 638), prăznuit la 11 martie
- Ioan Damaschinul († 749), prăznuit la 4 decembrie
- Cosma Imnograful († cca. 787) , prăznuit la 12 octombrie
- Iosif al Damascului (sec. XIX)
- Rafael, episcop de Brooklyn († 1915), prăznuit la 27 februarie
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, art. „Damas”, p. 195
- http://www.calendar-ortodox.ro/
