Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel
Epistola către Evrei a sfântului apostol Pavel este una din cele 27 scrieri ale Noului Testament, a 19-a în ordinea prezentării lor și ultima dintre epistolele sfântului Apostol Pavel din Noul Testament.
Canonul Noului Testament
Epistola către Evrei împreună cu Apocalipsa Sf. Ioan Teologul au fost ultimele două cărți incluse în canonul Noului Testament.
Destinatari și dată
„Această Epistolă le-a fost adresată de Pavel creștinilor din Ierusalim și din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană și înainte de a pleca în Spania; oricum, după săvârșirea din viață a Sfântului Iacob (anul 62), la a cărui moarte martirică se face aluzie în 13, 7, cel ce condusese Biserica Ierusalimului cu atâta autoritate încât numai după decesul său își putea un alt apostol permite să intervină în viața creștinilor din Iudeea.” (Bartolomeu Anania, Introducere la Epistola către Evrei, p. 1716, în Noul Testament, ediția Bartolomeu Anania)
Structură și conținut
Epistola către Evrei este formată din 13 capitole, structurate după cum urmează:
- 1,1 - 4,13: revelația lui Dumnezeu "în Fiul" este superioară revelației de dinainte.
- 4,14 - 10,18: Iisus Hristos este adevăratul mare preot sau arhiereu.
- 10,19 - 12,29: îndemnuri pentru cititori spre a păstra "mărturisirea nădejdii" pentru a vedea "râvna de dragoste și fapte bune" și să păstreze credința.
- 13,1 - 21: Diverse solicitări.
- 13,22-25: aluzie la vizita iminentă a lui Timotei, salut, binecuvântare.
Alt model de plan după Bartolomeu Anania:
Preambul (măreția incomparabilă a Fiului lui Dumnezeu) (1, 1-4).
1. Partea dogmatică. Superioritatea Testamentului celui Nou asupra celui Vechi. Fiul lui Dumnezeu e mai presus de îngeri, superior lui Moise; El ne-a adus o preoție superioară; Iisus ca Mare Preot, „Preot în veac”, unic și fără păcat; El oficiază în altarul ceresc; Testamentul cel Nou e de natură duhovnicească, pecetluit cu sângele lui Hristos ca jertfă unică și mântuitoare (1, 5 – 10, 18).
2. Partea morală și practică. Stăruința în credință, în încercări, în practicarea virtuților (10, 1 – 13, 17).
Încheiere (îndemnuri și salutări) (13, 18-25).
Surse
- Noul Testament (ed. EIBM al BOR)
- Noul Testament (ed. Bartolomeu Anania)
- el.orthodoxwiki.org