Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola către Efeseni este una dintre cele 14 epistole ale sfântului apostol Pavel, fiind una din cele 4 epistole scrise în închisoare (celelalte 3 fiind Filipeni, Coloseni şi Filimon). Prima parte a epistolei (primele trei capitole) se referă la Hristos în general, la mântuirea prin har, prin credinţă şi nu (doar) prin fapte ,,ca să nu se laude nimeni”. (Apostolul Iacob arată că omul este socotit neprihănit prin fapte, nu numai prin credinţă şi arată că faptele bune fac credinţa adevărată, vie şi desăvârşită.[1]) Apostolul Pavel îndeamnă mai departe la maturizarea spirituală care ne îndepărtează de vechea nestatornicie copilărească, dependentă de orice învăţătură întâmplătoare sau vicleană. El susţine înnoirea după chipul lui Dumnezeu care înseamnă renunţarea la păcate (amărăciune, furie, mânie, defăimare, furt, curvie, necurăţie, lăcomie de avere, lăcomie de vin, minciună şi alte păcate ale limbii) şi sporirea în virtuţi (smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, dragoste, bunătate, milă, spirit de discernământ, veghe, înţelepciune, înţelegerea voii Domnului). Epistola continuă cu unele sfaturi adresate de apostolul Pavel către neveste şi bărbaţii lor, copii şi părinţi, robi şi stăpânii acestora. Ea se încheie cu unele sfaturi adresate creştinilor de a folosi virtuţile ca ,,arme” spirituale, laolaltă cu rugăciunea, în lupta nevăzută cu duhurile întunecate ale celui rău.

Autenticitate

Papirusul 92, P. Narmuthis 69.39a/229a, Efes 1:11-13,19-21, data 300, găsit la Fayum Egipt, în prezent la Egyptian Museum, Cairo, Egipt, dimensiuni 14.5 pe 21.5 cm

Argumente interne

Apostolul Pavel arată că el este autorul epistolei în 1.1 şi 3.1.

Argumente externe

Surse timpurii ale creştinismului îi atribuie lui Pavel această scrisoare: Sf.Irineu de Lyon (200 d.Hr.), Clement din Alexandria (200 d.Hr.) şi Origen (250 d.Hr.), Sf.Iustin Martirul. Este citată printre cărţile canonice de Fragmentul Muratori şi se află în traducerile vechi ale Sfintei Scripturi, cea siriacă şi cea latină. Scrierile lui Clement Romanul, Sf. Ignaţiu de Antiohia şi Policarp al Smirnei prezintă analogii cu Epistola către Efeseni, ceea ce înseamnă că aceştia au folosit-o, socotind-o autentică.

Stil

Epistola are un stil mai calm, mai lipsit de spirit polemic. Ea este mai generală, mai abstractă spre deosebire de cea către Coloseni care este mai personală.

Efesul

Aşezat în vărsarea fluviului Caystros în Marea Egee, Efesul era unul din cele mai populate şi mai înfloritoare oraşe ale Antichităţii, fapt pentru care Roma imperială i-a conferit şi rangul de capitală a provinciei proconsulare Asia. Prosperitatea economică se îmbina însă cu cea culturală, aşa încât nu e de mirare că din Efes au apărut filosofi precum Zenon, Heraclit, Parmenide şi Pitagora, poeţi ca Anacreon şi Hipponax, pictori ca Appeles şi Parrhasius. Cât despre viaţa religioasă, ea se desfasura într-o mare varietate de forme, de la cultul vechilor zeităţi oficiale până la acela al divinităţilor mai noi – şi mai atrăgătoare – ale misterelor orientale, dar şi printr-o intensă practică a magiei, în jurul căreia se crease o întreagă literatură iniţiatică. Centrul însă îl ocupa celebrul templu al zeiţei Artemis (Diana), socotit drept una din cele şapte minuni ale lumii (incendiat în 356 i.H. şi refăcut apoi de meşterul Dinocrates). La acest templu s-a practicat-aproape oficial- la serbările ei, două luni pe an, desfrânarea. Oraşul a suferit pe la anul 263 d.Hr de pe urma cuceririi goţilor iar năvălirea otomană de mai târziu i-a adus sfârşitul.

Pavel la Efes

Prima vizită (scurtă) a lui Pavel la Efes a avut loc în timpul celei de-a doua călătorii misionare, la întoarcerea din Corint, în drum spre Ierusalim[2] El a discutat puţin cu iudeii în sinagogă, dar, deşi aceştia au insistat să mai rămână, Pavel pleacă, cu promisiunea că, dacă Dumnezeu va voi, va reveni. El lasă acolo pe Aquila şi Priscila, cu care venise din Corint. In cea de-a treia călătorie misionară, Pavel merge la Efes unde rămâne aproape 3 ani [3], vestind cuvântul lui Dumnezeu în întregul ţinut al Asiei [4] Aici are loc coborârea Duhului Sfânt peste cei 12 ucenici, care nu auziseră de Duhul Sfânt, ci primiseră doar botezul lui Ioan. Când Duhul Sfânt se pogoară peste ei aceştia încep să vorbească în alte limbi şi să proorocească [5] Apoi Pavel vorbeşte trei luni în sinagoga iudeilor despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând să înduplece pe cei ce-l ascultau [6], după care, forţat de împietrirea şi necredinţa unora care şi vorbeau de rău Calea Domnului, mută biserica în şcoala lui Tiranus, unde continuă să-i învete timp de 2 ani [7] O răscoală împotriva lui din partea meştesugarilor de idoli ai zeiţei Diana îl face pe Pavel să plece din Efes[8]

Spre sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare a lui, Pavel se opreşte la Milet, unde se întâlneşte cu liderii bisericii din Efes. După ce le aminteşte de exemplul pe care el li l-a dat cât a fost cu ei, Pavel îi îndeamnă să-şi ducă la îndeplinire în mod corect responsabilităţile care le au, de a păstori Biserica şi îi avertizează de pericolul învăţăturilor greşite care se vor infiltra în biserică.[9]

Destinatari

Sunt câteva motive care conduc la ideea că epistola a fost destinată nu doar bisericii din Efes, ci şi mai multor biserici din Asia Mică din jurul Efesului. Manuscrisele timpurii nu conţin expresia „în Efes” din cap.1, versetul 1. Codicii Sinaiticus şi Vaticanus nu conţin menţiunea în Efes şi lipsa persistă şi la unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti ca Origen, Sf. Vasile cel Mare şi Ieronim. Forma în care este adresată este mai generală decât în alte epistole şi nu există salutări adresate personal. Este probabil ca aceasta să fie scrisoarea despre care Pavel le spune Colosenilor că le va veni din Laodicea[10]Datorită faptului că Efesul era oraşul cel mai important din zona respectivă şi un centru misionar al lui Pavel [11], este probabil ca scribii să fi atribuit epistola Efesenilor. Totul porneşte de la constatarea că expresia „în Efes” (1, 1) lipseşte din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei şi că ea a fost introdusă de cei ce au alcătuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), către sfârşitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza că Epistola ar fi o „scrisoare enciclică” a lui Pavel către Bisericile din Asia nu are argumente convingătoare. Mult mai aproape de adevăr pare teza teologilor catolici şi ortodocşi: în realitate, această Epistolă le-a fost adresată creştinilor din Laodiceea [12]; cu vremea, Biserica din Laodiceea decade atât de mult încât Domnul o avertizează că „o va lepăda din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai căldicică [13]; în consecinţă, ei i se aplică sancţiunea numită damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii) prin înlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-şi câştigase o mare strălucire în lumea creştină primară, strălucire ce i se datora, fără îndoială, şi conducătorului ei duhovnicesc de la sfarşitul primului secol, sfântul apostol şi evanghelist Ioan.

Biserica din Efes apare în Ap.2 unde este mustrată pentru faptul că şi-a părăsit dragostea dintâi. Această mustrare vine la 28 de ani după scrierea ultimei epistole a lui Pavel, cea către Timotei, responsabilul din Efes. La fel, în Ap.2, 3 sunt mustrate şi alte biserici din Asia Mică împreună cu cea din Efes.Studiind epistola către Efeseni, intuim că Biserica de acolo era una bună, dar, într-o anumită ocazie, Pavel a avertizat-o despre pericolul căderii.[14]

Data şi locul scrierii

Efeseni este una din cele 4 epistole din închisoare [15], celelalte 3 fiind Filipeni, Coloseni şi Filimon. Consensul general este că aceste epistole au fost scrise în timpul prizonieratului la Roma [16], între anii 61-63. Epistola a fost dusă de Tihic care a dus şi Epistola către Coloseni. [17]

În primele 3 capitole apostolul Pavel vorbeşte de mântuirea prin har, prin credinţă[18] şi nu prin fapte ,,ca să nu se laude nimeni” [19] şi despre Hristos în general [20]El este cel care, prin puterea care lucrează în creştini, poate să facă nespus mai mult decât cer sau gândesc oamenii.[21]

Buchet de virtuţi creştine

Apostolul Pavel le spune apostolilor să se poarte cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-se unii pe alţii în dragoste şi să caute să păstreze unirea Duhului, prin legătura păcii. [22]

Unitate

Este un singur trup, un singur Duh, după cum există. o singură nădejde a chemării apostolilor./Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez./Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din apostoli harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. Şi darul acesta i-a făcut pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.[23]

Maturizare spirituală

Creştinii aspiră la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos pentru ca să nu mai fie copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, de viclenia oamenilor, de meşteşugirea planurilor lor înşelătoare. Ei trebuie să fie credincioşi adevărului, în dragoste şi să crească în toate privinţele ca să ajungă la Cel ce este Capul, adică la Hristos.[24]

Înnoirea după chipul lui Dumnezeu

Apostolul Pavel le spune creştinilor să nu mai trăiască precum păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu din pricina neştiinţei cauzate de împietrirea inimilor lor. Ei şi-au pierdut orice fel de simţire (sensibilitate morală), se dedau la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Creştinii trebuie să se dezbrace de omul cel vechi care a fost corupt de dorinţele înşelătoare şi să se îmbrace în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, întru dreptate şi sfinţenie.

Lepădarea amărăciunii, furiei, mâniei, strigării, defăimării

Apostolul Pavel le spune creştinilor să facă astfel ca orice amărăciune[25] orice iuţime (furie)[26], orice mânie[27], orice strigare [28] şi orice defăimare[29] să piară din mijlocul lor.[30]

Bunătate, milă şi iertare

Creştinii trebuie să fie buni[31] unii cu alţii, miloşi şi să se ierte unul pe altul, cum i-a iertat şi Dumnezeu pe ei în Hristos.[32]

Împotriva mâniei

Apostolul Pavel spune: ,,Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n-apună soarele peste mânia voastră,/şi să nu daţi prilej diavolului.”[33][34]

Împotriva furtului

Apostolul Pavel le spune celor ce fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lor la ceva bun, ca să aibă ce să împartă[35] cu cel lipsit.[36]

Urmarea pildei dragostei

Toţi trebuie să trăiască în dragoste după cum şi Hristos i-a iubit pe oameni şi S-a dat pe sine ,, ,,ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros``, lui Dumnezeu.[37]

Evitarea curviei, necurăţiei şi a lăcomiei de avere sau a celei de vin

Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere nici nu trebuie pomenite între creştini, aşa cum se cuvine unor sfinţi căci apostolii ştiu ,,că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n'are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.”. Nimeni nu trebuie să-i înşele pe apostoli cu vorbe deşerte căci din pricina acestor lucruri (curvia, necurăţia, lăcomia de avere) vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.[38] De asemenea, creştinii trebuie să nu se îmbete cu vin căci aceasta este depravare (ESV, NIVUK-debauchery) ci, dimpotrivă, să fie plini de Duh.[39]

Vorbe

Fiindcă creştinii sunt chemaţi să se înnoiască în duhul minţii lor şi să se îmbrace în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul, ei trebuie să se lase de minciună. ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentru că suntem mădulare unii altora.-spune apostolul Pavel.[40] Apostolul Pavel îi povăţuieşte ca niciun cuvânt stricat să nu le iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-L aud.[41] Nu trebuie să se audă nici cuvinte porcoase[42], nici vorbe nechibzuite [43], nici glume proaste care nu sunt cuviincioase[44], ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.[45] Apostolii să vorbească între ei cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti. Ei trebuie să cânte şi să aducă laudă Domnului din toată inima. De asemenea ei trebuie să mulţumească totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.[46]

Evitarea tovărăşiei apostolilor cu oamenii neascultători

Pavel le spune apostolilor să nu se întovărăşească deloc cu oamenii neascultători[47] El le spune să nu ia parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ba mai degrabă să le osândească. Căci e ruşine numai să spună ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri când sunt osândite de lumină sunt date la iveală. Pentru că ceea ce scoate la iveală este lumina.[48]

Cercetarea (discernerea)

Apostolul Pavel le spune apostolilor să cerceteze ceea ce este plăcut Domnului.[49][50][51]

Veghea înţeleaptă şi înţelegerea voii Domnului

Apostolii (şi creştinii în general) sunt îndemnaţi să meargă cu băgare de seamă [52] nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Ei trebuie să răscumpere vremea[53] căci zilele sunt rele. Din acest motiv ei trebuie să nu fie nepricepuţi[54] ci să înţeleagă care este voia Domnului. [55]

Către neveste

Nevestele trebuie să fie supuse bărbaţilor ca Domnului căci bărbatul e capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele trebuie să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.[56]. De asemenea, nevasta trebuie să se teamă de bărbat.[57]

Către bărbaţi

Bărbaţii trebuie să-şi iubească nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…[58] , cum îşi iubesc trupurile (pe care le îngrijesc şi le hrănesc şi pe care nu le urăsc niciodată),[59], cum se iubesc pe sine.[60] Omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi vor fi un singur trup (taina căsătoriei.[61]

Către copii

Apostolul Pavel le spune copiilor să asculte în Domnul de părinţii lor (să asculte de sfaturile părinţilor lor, dacă acestea nu contravin credinţei creştine) căci este drept. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta este cea dintâi poruncă care este însoţită de o făgăduinţă ,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.``[62]

Către părinţi

La rândul lor, părinţii nu trebuie să-i întărâte la mânie pe copiii lor, ci să-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnului.[63] În Coloseni Pavel spune: ,,Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”, făcând astfel o adăugire esenţială.[64]

Către robi

Robii, spune apostolul Pavel, trebuie să asculte de stăpânii lor pământeşti cu frică şi cutremur[65] în curăţie de inimă, ca lui Hristos. Ei trebuie să le slujească nu numai când sunt sub ochii lor, ca şi cum ar vrea să placă oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Ei sunt îndemnaţi să slujească cu bucurie, ca Domnului, şi nu ca oamenilor căci ei ştiu că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Dumnezeu după binele pe care-l va face. [66]

Către stăpânii de robi

Stăpânii de robi trebuie să se poarte şi ei într-un mod similar. Ei trebuie să se ferească de ameninţări ca unii care ştiu că Stăpânul robilor şi al stăpânilor de robi este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.[67]

Lupta împotriva celui rău

Fraţii creştini trebuie să se întărească în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Ei trebuie să se îmbrace cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să poată ţine piept uneltirilor diavolului. Căci ei nu au de luptat ,,împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”[68] De aceea ei trebuie să ia toată armătura lui Dumnezeu ca să se poată împotrivi în ziua cea rea şi să rămână în picioare după ce vor fi biruit totul. Creştinii trebuie să stea gata, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, ei trebuie să ia scutul credinţei cu care vor stinge săgeţile arzătoare ale celui rău,[69] să ia coiful mântuirii şi sabia duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, ei trebuie să facă în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri şi întru aceasta să privegheze cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.[70]

Note

  1. Iac2.14-26
  2. F.Ap. 18, 18-22
  3. FA 20.31
  4. F.Ap. 19, 1, 10; 20, 31
  5. F.Ap. 19, 1-7
  6. F.Ap.19, 8
  7. F.Ap. 19, 9-10
  8. F.Ap. 19, 23-20, 1).
  9. F.Ap. 20, 17-38
  10. Coloseni 4, 16
  11. F.Ap. 19, 1, 8-10
  12. Col. 4, 16
  13. Ap 3, 14-16
  14. F.A. 20, 29, 30.
  15. Ef. 3.1; 4.1; 6.20
  16. F.Ap. 28, 16, 30-31
  17. Ef. 6, 21-22, Col. 4, 7-9
  18. cap2
  19. Efes2.9
  20. cap1,2,3,4
  21. Efes3.20
  22. Efes 4.1-3
  23. Efes4.4-11
  24. Efes 4.13-15
  25. ESV, NIVUK, ASV- bitterness
  26. ESV, ASV-wrath, NIVUK- rage
  27. ESV, NIVUK, ASV-anger
  28. ESV, ASV-clamor-a reclama în chip zgomotos, NIVUK- brawling
  29. ESV, NIVUK-slander, ASV-railing
  30. Efes4.31
  31. ESV, NIVUK, ASV-kind
  32. Efes4.32
  33. Efes4.26-27
  34. Valeriu Anania, nota 2, pag334:textual: mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Citat ad litteram din Ps4.5, în versiunea Septuagintei. Prin concesie, mânia e firească; păcatul constă în prelungirea şi amplificarea ei (vezi continuarea şi versetul următor)
  35. ESV, NIVUK-share
  36. Efes5.28)
  37. Efes5.1-2
  38. Efes5.3,5
  39. Efes5.18
  40. Efes4.23-25
  41. Efes4.29
  42. ESV, ASV-no filthiness, NIVUK-obscene
  43. ESV, NIVUK, ASV-foolish)
  44. ESV- crude joking, NIVUK-coarse joking, ASV- jesting
  45. Efes5.4
  46. Efes5.19-20
  47. Efes5.7
  48. Efes5.11-14
  49. ESV-try to discern, NIVK- find out, ASV-proving
  50. Valeriu Anania, nota1, pag335: punând la încercare prin spirit de discernământ, vezi Rom2.18 şi nota; aplicând criteriile evanghelice la imensa varietate a gândurilor şi faptelor omeneşti.
  51. Efes5.10
  52. ESV-look carefully,NIVUK- be very careful, ASV- Look therefore carefully
  53. ESV- making the best use of the time, NIVUK- making the most of every opportunity, ASV- redeeming the time
  54. ESV, NIVUK, ASV-foolish
  55. Efes5.15-17
  56. Efes5.22-23
  57. Efes5.33
  58. Efes5.25-27
  59. Efes5.28-29
  60. Efes5.29,33
  61. Efes5.31
  62. Efes6.1-2
  63. Efes6.4
  64. Col3.21
  65. Valeriu Anania, nota4, pag336: expresie preluată din vechiul Testament, referitoare la respectul datorat lui Dumnezeu şi celor sfinte, vezi 1Co2.3 şi nota
  66. Efes6.5-8
  67. Efes6.9
  68. Valeriu Anania, nota 7, pag 336: spaţiul dintre pământ şi cer ca văzduh al puterilor diavoleşti
  69. Valeriu Anania, nota 2, pag337: aluzie la săgeţile sau lăncile incendiare, cu smocuri de smoală sau răşină aprinsă, pe care luptătorii romani le anihilau cu scuturile lor foarte mari
  70. Efes6.10-18

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  3. Noul Testament comentat, pag329-340, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia doua revizuită şi îmbunătăţită,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9
  4. English Standard Version Bible, 1971