Judecată
Judecata (gr. krisis, lat. judicium) este confruntarea istoriei şi omului cu dreptatea lui Dumnezeu, la sfârşitul veacurilor, când întreaga lume va fi adusă sub autoritatea supremă a lui Dumnezeu. Judecata este actul final al lui Iisus Hristos, adică «sfârşitul», când «Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi a Tatălui, când va desfiinţa orice domnie (gr. arhin), orice stăpânire (gr. exousian) şi orice putere (gr. dinamin) > — (I Cor. 15, 24). Această confruntare a avut deja loc, într-un mod radical, pe Cruce : «Acum este judecata (gr. krisis) acestei lumi, acum stăpânitorul (gr. archon) lumii acesteia va fi aruncat afară '(Ioan 12, 31). Puterea răului va fi definitiv distrusă, diavolul fiind deposedat de autoritatea ce o avea asupra celor «robiţi».
Cuprins
Formele judecății
De fapt, judecata este una din formele în care Dumnezeu îşi exercită «pedagogia» Sa în istorie. Sfinţii Părinţi sunt de acord că Dumnezeu conduce şi îndrumează umanitatea prin dogme, porunci, făgăduinţe şi judecăţi. Istoria se află sub o permanentă «critică» a lui Dumnezeu, fiind certată în sens educativ prin judecăţile Sale. Judecata este un proces care a început pe Cruce, dar care se exercită odată cu constituirea Bisericii în istorie, ca semn profetic şi realitate anticipatoare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Întreaga Biserică are această funcţie, exprimată mai ales în Colegiul Apostolilor care vor judeca lumea (Apoc. 21, 14).
În mod sacramental, judecata se manifestă în puterea de a lega şi dezlega păcatele, putere dăruită lui Petru (Matei 16, 18—19), apostolilor (In 20, 23) şi Bisericii (Mt. 18, 18).
De asemenea, o formă de judecată spirituală este harisma discernământului, a capacităţii de a separa binele de rău (Mt. 25, 32).
Există judecata particulară, deoarece fiecare poartă sarcina sa (Gal. 6, 4—5), deci are o responsabilitate personală, singulară. Fiecare aleargă de unul singur spre ţinta mântuirii, fiecare se luptă de a fi recunoscut drept înaintea lui Dumnezeu (Gal. 5, 4).
Există judecata generală, ultimă, Judecata de Apoi, când toţi se vor prezenta împreună înaintea lui Dumnezeu pentru a li se face «dreptate». Judecata aparţine Fiului (In 5, 22, 27—30). Pentru unii, Judecata va fi un act de binecuvântare şi de mulţumire, pentru alţii, va fi un act de osândă (Mt. 25, 34—46). Dacă încă în această viaţă, creştinul face experienţa Judecăţii în momentele de «părăsire» a lui Dumnezeu, care după părinţii bisericeşti au un scop pedagogic, în cealaltă viaţă, Judecata va fi simţită ca un vid total de har, vârtejul în spirală infinită a unei existenţe iraţionale şi impersonale. De aceea, Judecata în pedagogia divină nu este o condamnare, ci «criza» ultimă a unei vieţi iresponsabile : «Fiind, dar, împreună lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice : La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii» (II Cor. 6, 1—2). De aceea, fiecare va fi judecat după conştiinţa şi legea sa (In 6, 45).
În tradiţia ascetică ortodoxă, un accent deosebit a fost pus pe experienţa încă din această viaţă, ca stare spirituală preeshatologică, a Judecăţii lui Dumnezeu : «Precum pârga chinurilor veşnice e ascunsă în sufletele păcătoşilor, aşa şi arvunele bunătăţilor lucrează prin Duhul şi se dăruiesc în inimile drepţilor. Căci împărăţia cerurilor este vieţuirea virtuoasă, precum chinurile, deprinderea patimilor» (Grigorie Sinaitul, Capete în acrostih, 38, în: „Filoc. rom.”, vol. 7, p. 102). Această conştiinţă permanentă a Judecăţii se răsfrânge în virtutea smereniei; de aceea cei smeriţi cu duhul nu vor intra la judecată, căci «întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat» (Ps. 53, 8 ; Fapte 8, 32—33).
Omul va da socoteală pentru faptele sale la Judecată
La sfârşitul vieţii sufletul omului va fi supus judecăţii particulare şi apoi Judecăţii de Apoi, potrivit faptelor şi vorbelor sale şi i se va decide destinaţia sa ultimă: raiul sau iadul [1]
Se va ţine cont şi de:
1. gradul de instruire al păcătosului. Apostolul Iacov spune: ,,Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră”.[2] şi de măsura cunoştinţei păcatului. (ignoranţa fiind o circumstanţă atenuantă) Astfel Iisus spune:,,Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri./Dar cine n-a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult”[3]
2. eventualitatea în care un credincios a întors la credinţă un necredincios, fapt ce acoperă mulţime de păcate. ,,Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate”, învaţă apostolul Iacov[4]
3. măsura în care persoana a iertat, a judecat sau a osândit pe alţii. În rugăciunea Tatăl Nostru noi ne rugăm ,,şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".[5] ,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre./Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”, avertizează Mântuitorul. [6] In alt loc El spune:,,Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”[7] Iisus spune că trebuie să iertăm aproapelui de şaptezeci de ori câte şapte şi să nu fim asemenea robului nemilostiv din parabolă care, iertat, fiind de Dumnezeu de datoria de zece mii de galbeni, l-a aruncat în temniţă pe cel care avea o datorie de o sută de lei faţă de el.[8]
Categorii de păcătoşi care nu vor avea acces la împărăţia lui Dumnezeu
- Ucigaşii [9]
- Necredincioşii[10], închinătorii la idoli (idolatrii)[11], vrăjitorii[12], nepăsătorii faţă de cei înfometaţi, însetaţi, străini, bolnavi sau aflaţi în temniţă.[13], nepăsătorii faţă de adevărurile credinţei.[14], cel nepăsător care nu asigură familiei din casa sa un minim necesar vieţii.[15] Acestea sunt păcate legate de credinţă
- Hoţii[16], escrocii[17], lacomii[18], beţivii[19], petrecăreții[20]. Acestea sunt păcate legate de bani, mâncare şi băutură.
- Fricoşii[21]
- Pizmaşii[22]
- Cei scârboşi[23], cei întinaţi[24], cei care trăiesc în spurcăciune[25]
- Curvarii şi desfrânaţii[26], preacurvarii (adulterii)[27], homosexualii[28], pervertiţii erotici [29]. Acestea sunt păcate sexuale.( a se vedea desfrânarea)
- Mânioşii[30]
- Mincinoşii[31], defăimătorii[32] Acestea sunt unele păcate ale limbii.
- Cei se seamănă certuri[33], cei ce creează dezbinări[34], cei ce creează diviziuni[35], cei ce creează gelozii.[36]
Citat
- «Judecata lumii acesteia (Ioan 3, 19), după cuvântul Evangheliei, stă în necredinţa celor neevlavioşi, potrivit cuvântului: «Iar cel ce nu crede s-a şi osândit» (In 3, 18) ; de asemenea, în necazurile aduse de providenţă pentru îngrădire sau întoarcere; apoi în înrâurirea plănuirilor bune şi rele, fiind ajutate să treacă în faptă, după cuvântul: «Înstrăinatu-s-au păcătoşii din pântecele maicii lor» (Ps. 57, 4). Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu se arată, prin urmare, pentru îndreptarea prin pedepse şi după fapte, pe unii pedepsindu-i, pe alţii miluindu-i, dând ca răsplată unora cununile, altora chinurile. Din cei pedepsiţi, cei dintâi sunt cu totul necredincioşi ; cei de-al doilea, credincioşi dar fără râvnă, de aceea se şi pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au făcut desăvârşiţi, fie în virtuţi, fie în păcate, vor avea răsplăţile cuvenite». (Grigorie Sinaitul, Capete în acrostih, 40, în: "Filocalia românească", vol. 7, p. 103).
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
- http://www.dervent.ro/biblia.php
- English Standard Version Bible, 1971.
- http://www.biblegateway.com/
- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Judecată”
- Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.
- Dumitru Stăniloae, Judecata particulară după moarte, în «Ortodoxia», VII (1955), nr. 4, p. 532—558;
- Dumitru Belu, Împărăţia lui Dumnezeu şi Biserica, în «Studii Teologice», VIII (1956), nr. 9—10, p. 539—553 ;
- Ioan Chirvasie, Pentru care păcătoşi se roagă Biserica, în «Studii Teologice», X (1958), nr. 9—10, p. 557—568;
- Constantin Galeriu, Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă, în «Ortodoxia», XI (1959), nr. 2, p. 179— 195 ;
- Sebastian Chilea, Sfinţii la judecarea păcătoşilor, în «Studii Teologice», XXXI (1979), nr. 5—10, p. 572—586.
Note
- ↑ Iov34.11, Prov24.12, Ecl 11.9, 12.14, Mt16.27, Mt25.31-46, 2Cor5.10, 1Pet1.17, Rom2.5-8
- ↑ Iac3.1
- ↑ Lc12.47-48
- ↑ Iac5.20
- ↑ Mt6.12
- ↑ Mt6.14-15
- ↑ Lc6.37-38
- ↑ Mat18.21-35
- ↑ Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15
- ↑ Apoc21.8, Mat.10.11-15, eng. faithless, the unbelieving
- ↑ 1Cor6.9 , Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. idolaters
- ↑ Gal5.19-21, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. sorcers, witchcraft
- ↑ Mat 25.31-46
- ↑ Lc12.47-48
- ↑ 1Tim 5.8, eng. provide
- ↑ 1Cor6.10, eng.thieves
- ↑ 1Cor6.10, hrăpitorii; răpăreţii, eng.swindlers
- ↑ 1Cor6.9-10, Gal5.20-21,eng. greedy,covetuos
- ↑ 1Cor6.10, eng.drunkenness
- ↑ Gal5.21, eng.orgies- ESV, NIVUK, TNIV, revellings-ASV, wild party- NIRV
- ↑ Apoc21.8, eng. cowards
- ↑ Gal5.21, eng.envy
- ↑ Apoc21.8(the detestable- ESV, abominable-ASV,, the vile- NIVUK, spurcaţi- BO, spurcaţi- Anania)
- ↑ Apoc21.27 (unclean- ESV, ASV, impure-NIVUK)
- ↑ Apoc21.27(detestable- ESV, shameful- NIVUK, he that maketh an abomination- ASV
- ↑ 1Cor6.9, Gal5.19,Apoc21.8 Apoc22.15
- ↑ 1Cor6.9, Gal5.19
- ↑ 1Cor6.9
- ↑ Apoc22.15, câinii, eng.dogs
- ↑ Gal5.20, eng. anger, rage
- ↑ Apoc21.8, Apoc22.15, Apoc21.27, eng.liars
- ↑ 1Cor6.10, ocărâtorii, insultătorii, calomniatorii, revilers-ESV, slanders-NIVUK, NIV; batjocoritorii-BO, batjocoritorii-Anania
- ↑ Gal5.20, strife-ESV; discord-NIVUK, NIV; certuri-BO, certuri-Anania
- ↑ Gal5.20, dissensions- ESV, NIVUK, NIV; dezbinări, dezbinări-Anania
- ↑ Gal5.20, divions-ESV, factions-NIVUK, NIV; eresuri-BO, erezii-Anania
- ↑ Gal5.20, jealousy- ESV, NIV,CEV, NIVUK, zavistii-BO, gelozii-Anania)