Chiril al Ierusalimului

Sf. Chiril al Ierusalimului
Date personale
Naștere	315
Mutare la Domnul (†)	386, Ierusalim
Localizare	Ierusalim
Naționalitate
Date cult
Tip	ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de	18 martie
Proclamare	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel între sfinți Părintele nostru Chiril al Ierusalimului (315-386) a fost un teolog remarcabil și arhiepiscop al Ierusalimului în perioada timpurie a Bisericii. Este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la data de 18 martie.

Viața și personalitatea

Se știu puține despre viața sa înainte de a deveni episcop; indicarea anului 315 ca an al nașterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost hirotonit diacon de Episcopul Macarie I al Ierusalimului în jurul anului 335, iar preot 10 ani mai târziu, de către Maxim al III-lea al Ierusalimului. Având o fire împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziție relativ moderată, dar categoric împotriva arianismului, dar (spre deosebire de câțiva dintre contemporanii săi ortodocși) câtuși de puțin doritor de a accepta intransigentul termen de homoousios - deoființă. Separându-se de mitropolitul său Acachie de Cezareea, adept a lui Arie, a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu ierarhul său, conflict agravat și de invidia acestuia provocată de importanța atribuită de Primul Sinod de la Niceea diocezei Sf. Chiril. În 358, un conciliu ținut sub autoritatea lui Acachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în Tars. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deși adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în catehezele sale doctrina niceeană și nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, Sinodul de la Seleucia, la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acachie. În 360, sub influența tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui Iulian Apostatul, care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian Valens l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de Primul Sinod de la Constantinopol (381), la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de homoousios, convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.

Poziția teologică

Deși la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, ele reflectau poziția sa de adept al ortodoxiei niceene. Chiar dacă evită controversatul termen de homoousios, el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, sibeliană și ariană "A fost o vreme când Fiul nu exista". În altă parte el adoptă poziția Părinților Răsăriteni punând accentul pe libertatea voinței, autexousion (auto-determinare), și abordează parțial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – păcatul. Pentru el păcatul este consecința libertății, nu o stare naturală. Corpul nu este cauza, ci instrumentul păcatului, iar leacul acestuia, asupra căruia sfântul insistă, este pocăința. Ca mulți dintre Părinții Răsăriteni, concepția sa despre creștinism este esențialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre Înviere nu este la fel de realistă ca cea a altor Părinți. Dar concepția sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de Hristos, cea care desăvârșește Biserica din Vechiul Testament. Doctrina sa despre Sfânta Euharistie este demnă de toată atenția. Deși uneori pare că abordează problema în mod simbolic, alteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea și vinul sunt înseși Trupul și Sângele lui Hristos.

Catehezele

Cele 23 de cateheze faimoase (în grecește Katecheseis) pe care le-a scris în anul 347 sau 348, pe vremea când era preot, conțin învățături despre principalele teme legate de practica și credința Ortodoxă, într-o formă mai degrabă populară decât științifică, plină de dragoste și grijă duhovnicească pentru catehumenii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din Scriptură și pe tot parcursul lor există o abundență de citate biblice. După o introducere generală, urmează 18 cateheze pentru competentes iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezați, în vederea pregătirii lor pentru Sfânta Împărtășanie.

Paralel cu tălmăcirea Crezului, așa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfășoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor și rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanță, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca și asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.

Citate

„Oh, lucru straniu și de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropați cu adevărat, nu am fost răstigniți cu adevărat și nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat și a înviat; și toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câștiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută și iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile și picioarele Sale fără prihană și a îndurat suferință mare; pe când mie, fără suferință sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa”. – Despre Tainele creștine

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea)

Ai fost văzut în Sion înveșmântat în straie cuvioase

Precum un strălucit stâlp al credinței apostolești.

Te-ai făcut moștenitor al harului lor,

Ai adus lumii la cunoștință învățăturile lor cucernice

Și ai răspândit înțelepciunea lor.

O, Sfinte Chiril, părinte și ierarhe, roagă-te pentru noi.

Condac (glasul 1)

Cu buzele tale, o, înțeleptule Chiril,

Și insuflat fiind de Duhul

Ai luminat poporul tău

Ca să slăvească una Treime,

Nedespărțită în ființă dar despărțită în ipostasuri.

Pentru care ne bucurăm și prăznuim sfânta ta pomenire,

Avându-te pe tine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.

Tropar (glasul al 4-lea):

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 2-lea):

Tunet dumnezeiesc, trâmbiță duhovnicească, săditorule al dreptei credințe și stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, arhiereule mare, Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Sfințit Chiril al Ierusalimului se zugrăvește ca un om nu prea bătrân (Dionisie spune când „bătrân”, când „de vârstă mijlocie”), palid la față, cu părul lung, nas coroiat, figura lată, rotundă, cu sprâncene drepte și dese, având barba albă, deasă, rotundă, împărțită în două, „și întru toate la fire asemenea unui țăran” .

Casetă de succesiune: Chiril al Ierusalimului
Precedat de: Maxim al III-lea	Arhiepiscop al Ierusalimului 350-386	Urmat de: Ioan al II-lea

Surse

• Prelucrare și îmbogățire a unui text din Schaff-Herzog Encyc. of Religion
• Cyril of Jerusalem