Atanasie al Alexandriei

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Atanasie cel Mare)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Atanasie al Alexandriei
Sfântul Atanasie al Alexandriei
Date personale
Naștere 298
Mutare la Domnul (†) 2 mai 373
Localizare Alexandria
Naționalitate
Date cult
Tip ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 18 ianuarie
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Părintele nostru între sfinți Atanasie al Alexandriei (în grecește Ἀθανάσιος, „Nemuritorul”) a fost episcop al Alexandriei și un mare teolog din secolul al IV-lea. Este numit de asemenea Atanasie cel Mare (și, în Biserica coptă, Atanasie Apostolicul). S-a născut în anul 298 și a murit la 2 mai 373. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 ianuarie, iar pe 2 mai se face pomenirea aducerii moaștelor sale.

Viața

S-a născut din părinți păgâni. Fiind la școală, a văzut un grup de creștini la rugăciune și când le-a cerut să li se alăture ei au refuzat. De atunci s-a declarat creștin. Patriarhul de atunci, papa Alexandru, a prezis că Atanasie va deține la un moment dat o funcție înaltă.

Până la 20 de ani, Atanasie a scris un tratat intitulat „Despre întrupare”, susținând și explicând că Iisus Hristos s-a născut Dumnezeu și Om. În jurul anului 319, când Atanasie era diacon, un preot pe nume Arie a început să învețe că a fost un timp, înainte ca Dumnezeu Tatăl să-l purceadă pe Fiul, în care Fiul nu a existat. Atanasie a răspuns că purcederea Fiului din Tatăl, nașterea sau facerea Cuvântului, a fost o relație eternă între ei, nu un eveniment ce a avut loc în timp. Așa a început lupta creștinismului împotriva ereziei lui Arie.

Atanasie a luptat toată viața lui împotriva arianismului. Ca diacon, l-a însoțit pe Alexandru al Alexandriei la primul Sinod din Niceea, în anul 325, unde s-a formulat simbolul credinței din Niceea și a fost anatemizat Arie și adepții lui. Biserica coptă are o tradiție potrivit căreia Atanasie a fost principalul autor al simbolului de credință de la Niceea și de aceea a fost numit apărătorul credinței.

Pe data de 9 mai 328 i-a urmat lui Alexandru ca episcop de Alexandria, devenind cel de-al 20-lea patriarh al bisericii din Alexandria, poziție pe care a avut-o timp de 45 de ani, din care 16 i-a petrecut în exil. În urma ridicărilor și căderilor influenței arianismului, Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci ori, fiind readus în scaunul episcopal mai târziu. Din această cauză a fost numit Athanasius contra mundum sau Atanasie împotriva lumii. În timpul unor exiluri, a stat ceva timp cu Părinții pustiei, călugări şi pustnici din regiuni îndepărtate din Egipt.

Atanasie este de asemenea prima persoană care a identificat cele 27 de cărți ale Noului Testament de astăzi; până la scrisoarea sa de Paște se foloseau diferite liste asemănătoare. Totuși, lista sa a fost cea modificată de o serie de sinoade și a devenit o listă universală recunoscută ca fiind canonul Noului Testament.

A scris de asemenea o biografie a lui Antonie cel Mare care mai târziu a fost o sursă de inspirație pentru monahii creștini din est și vest. Crezul atanasian îi este atribuit de tradiție lui, deși este posibil să nu fie creația sa.

Sfântul Atanasie a fost înmormântat în Alexandria, dar trupul său a fost mai târziu transferat în Italia. Papa Shenouda III a readus sfintele sale moaște în Egipt pe data de 15 mai 1973,[1] după vizita de la Vatican și întâlnirea cu papa Paul al VI-lea. Astăzi ele sunt păstrate în noua catedrală coptă Sfântul Marcu din Deir El-Anba Rowais, Abbassiya din Cairo, Egipt.

Iată un tropar al sfântului Atanasie cântat în unele biserici ortodoxe:

O sfinte părinte Atanasie,
Ca un stâlp al Ortodoxiei
Ai tăgăduit eresul lui Arie
Arătând că Tatăl și Fiul sunt de-o-ființă.
O, mărite părinte, roagă pe Hristos Domnul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Teologie

Față de învățătura lui Origen, Sfântul Atanasie cel Mare a creat toate premisele pentru victoria deplină a învățăturii creștine, despre deoființimea Fiului cu Tatăl.

Sfântul Atanasie cel Mare a pus un accent deosebit pe identitatea de natură dintre Tatăl și Fiul, folosind expresia strălucire și chip al Tatălui. El arată că în această strălucire și în acest chip este lumina Tatălui și întreg modelul.

Sfântul Atanasie consideră pe Fiul egal cu Tatăl, una cu El, de-o-ființă cu Tatăl, existând din veci cu El, deoarece Tatăl fiind pururea trebuie să fie și ceea ce este propriu Lui, care este Cuvântul și Înțelepciunea.

Pentru Sfântul Atanasie dacă Fiul nu este din veci cu Tatăl nu există nici treimea din veci, ci asta ar însemna că mai înainte a fost monadă și s-au făcut trei mai târziu prin adaos. Această contradicție este descoperită de el la arieni, care făceau din Fiul o ființă mărginită și temporală arătându-l doar ca un membru al treimii. După arieni Dumnezeu ar trebui să fie mai întâi o monadă sterilă ce a devenit în timp o treime ale căror elemente sunt în parte absolute, în parte create, deoarece Dumnezeu a trimis dumnezeirea sa ființei create Fiului și Duhului Sfânt.

Afirmând deoființimea Fiului cu Tatăl, Sfântul Atanasie face distincția netă între Dumnezeu și lume asigurând transcendența lui Dumnezeu ca treime de persoane față de lume: „Treimea nu este făcută, ci este veșnică, iar de n-a fost din veci nu poate fi nici acum”.

Pentru a vorbi despre raportul dintre persoană și natură, Sfântul Atanasie a folosit ca sinonime noțiunea de ființă și ipostas. O astfel de întrebuințare nu conține elemente subiective pentru că realitățile pe care el le vizează sunt dincolo de termen. În teologia catolică unii istorici ai dogmelor au arătat că Sfântul Atanasie ar fi confundat cei doi termeni ousia și ipostas, iar ca revanșă ar fi făcut mai apoi distincția dinte ousia și ipostas. Alții au însă o viziune mai obiectivă cu privire la acest aspect. Walter Castor spune: „pe când Origen nu distingea în mod clar între realitate și împlinire, Atanasie înfăptuia deja o convertire prudentă și putea să vorbească de trei ipostasuri în care se păstrează natura unică a lui Dumnezeu. Noutatea concepției sale raportată la neoplatonism constă în aceea că el a ocolit ideea de trepte și nu subordona, ci coordona cele trei ipostasuri”.

Citate

„Dumnezeu este veșnic nemuritor, puternic, lumină, Împărat Atotțiitor, Luminător, Domnul, Dumnezeu Creator și Făcător. Acesta trebuie să fie și în chip ca cel ce vede pe Fiul să vadă și pe Tatăl”. (Cuvântarea către elini).

„Dacă Fiul nu este născut din propria ființă a Tatălui și a fost făcut din nimic, Treimea însăși a luat ființa din nimic și a fost cândva când n-a fost și o vreme Treimea este o lipsă și n-a fost deplină, a fost cu lipsă înainte de a se fi născut Fiul și deplină după ce a fost făcut”. (Cuvântarea I, Împotriva arienilor).

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor, pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciții luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiți: pe Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvenea pe Născătoarea de Dumnezeu, veniți cu toții iubitorii de prăznuire și, adunându-ne cu veselie și cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi.

Condac, glasul al 2-lea:

Învățăturile dreptei credințe sădind și spinii relei credințe tăind, ai înmulțit sămânța credinței cu ploaia Duhului, Cuvioase. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, Atanasie.

Alt condac, glasul al 4-lea:

Ierarhilor prea mari ai Bisericii și viteji apărători a dreptei credințe a lui Hristos, păziți pe toți cei ce cântă: mântuiește, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credință.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuv. Atanasie cel Mare se zugrăvește nu prea bătrân (Dionisie spune când „bătrân”, când „de vârstă mijlocie”), lat în spate și puțin gârbovit, pleșuv, cu nas coroiat, „la fălci grăsuliu”, cu barbă lungă, lată și puțin despărțită sus și mai degrabă sură, nu întru totul albită. Poartă înscrisul: „Iarăși și iarăși și de multe ori cădem la Tine și Ție ne rugăm, Bunule și Iubitorule de oameni...” [2]

Referințe

  1. Saint Athanasius
  2. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 151, 195, 204, 239.

Legături externe


Casetă de succesiune:
Atanasie al Alexandriei
Precedat de:
Alexandru
Patriarh al Alexandriei
326-373
Urmat de:
Petru II