Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola a doua către Tesaloniceni este ultima din cele două epistole adresate tesalonicenilor şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. Epistola a doua are, ca şi prima, un pronunţat caracter eschatologic. Ea cuprinde o consistentă parte despre Parusie (Venirea a doua a Mântuitorului) şi semnele ei premergătoare (lepădarea de credinţă a unora şi ivirea lui Antihrist), prin care tesalonicenii sunt liniştiţi în raport cu zvonurile şi interpretările false ale evangheliei. Epistola accentuează asupra necesităţii muncii, indicând atitudinea potrivită atât faţă de cei ce nu vor să muncească şi se ţin de nimicuri, cât şi în general faţă de cei care nu vor să primească cuvântul evangheliei. Apostolul Pavel arată că învăţătura creştină se transmite atât prin epistola sa (cuvântul scris) cât şi prin viu grai (ceea ce va deveni Tradiţia Bisericii), consfinţind astfel autoritatea Tradiţiei ca a doua sursă de adevăr, pe lângă cea reprezentată de Sfânta Scriptură.

Autenticitatea

Argumente externe

Autenticitatea ei este confirmată de întreaga tradiţie bisericească. Policarp al Smirnei şi Iustin Martirul fac aluzie la ea. Clement Alexandrinul, Irineu şi Tertulian o citează în nenumărate rânduri. Se află în Fragmentul Muratori şi în traducerile vechi ale Sfintei Scripturi, cea siriacă şi cea latină.

Argumente interne

Numele lui Pavel, Silvan şi Timotei se află la începutul epistolei.[1] În această epistolă se aminteşte faptul că apostolii au lucrat cu mâinile lor pentru a nu fi o povară pentru cei cărora le predicau, fapt ce este amintit şi de prima epistolă. Suferinţele tesalonicenilor sunt asemănătoare cu cele suferite de Hristos şi Biserica din Ierusalim, despre care li s-a vorbit mai dinainte (1 Tes 1.6, 2.14; cf. cu 2 Tes 1.4-7); se tratează despre Venirea a doua a Mântuitorului (Parusia) (1 Tes 4.15,5.2; se află şi la 2 Tes 2.1)

Locul şi timpul

Localitatea este, la fel ca şi la prima epistolă, Corintul, iar timpul, la câteva luni după aceasta, adică anul 51.

Lauda tesalonicenilor

Apostolul Pavel spune că ei (Pavel, Silvan şi Timotei) trebuie să-i mulţumească totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni pentru sporul lor în credinţă şi iubire. El adaugă că ei se laudă cu tesalonicenii pentru statornicia şi credinţa lor arătată în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferă. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta Judecată a lui Dumnezeu întrucât ei vor fi găsiţi vrednici de împărăţia lui Dumnezeu pentru care suferă.[2]

Venirea a doua a Mântuitorului şi semnele ei

Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor îi întristează pe tesaloniceni şi odihnă atât acestora cât şi creştinilor în general. Acest fapt se va petrece la descoperirea Domnului Iisus din cer, care va veni cu îngerii puterii lui, într-o flacără de foc [3][4] şi va pedepsi pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi nu ascultă de evanghelia sa. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii lui când Va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii săi.[5] Apostolul spune că, în ce priveşte venirea Domnului Iisus Hristos, tesalonicenii nu trebuie să se lase clătinaţi aşa de repede în mintea lor şi nici să se tulbure de vreun duh [6], nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la cei trei (Pavel, Silvan şi Timotei)[7] cum că ziua Domnului a şi sosit. Nimeni nu trebuie să-i amăgească în vreun chip. Căci acea zi nu va veni înainte de a fi venit lepădarea de credinţă (Mântuitorul însuşi a prevestit, cu tristeţe, că la sfârşitul timpurilor, dragostea şi credinţa se vor împuţina: „Când va veni Fiul Omului va găsi, oare, credinţă pe pământ?” [8] şi de a se descoperi omul fărădelegii (absenţa oricăror legi divine) sau omul păcatului- personificare a păcatului, întruchipare a răului absolut), fiul pierzării (sortit, destinat nimicirii, distrugerii, ruinii- de către Iisus), potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare. Şi acesta se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.[9] Apostolul Pavel le aminteşte că aceste lucruri le-au fost spuse când era cu ei. El adaugă că ei ştiu bine ce-l opreşte [10] ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta Cel Nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărată ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.[11]

Cei trei(Pavel, Silvan şi Timotei) trebuie să mulţumească totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni căci, de la început, Dumnezeu i-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Hristos i-a chemat pe tesaloniceni, prin evanghelia apostolilor, ca să capete slava Domnului nostru Iisus Hristos. Aşadar - continuă Pavel - tesalonicenii trebuie să rămână tari şi să ţină învăţăturile pe care le-au primit fie prin viu grai, fie prin epistola celor trei .[12] De aici rezultă că regula credinţei nu rezidă numai în Scriptură inspirată, ci şi în autoritatea Bisericii care interpretează. Sfântul Ioan Hrisostom, comentând acest text, face această preţioasă remarcă: „Este, deci, evident, prin însăşi această expresie „fie prin cuvânt”, că Apostolii nu au cuprins toată doctrina în epistolele lor, ci au învăţat multe adevăruri fară să le scrie. Unele cât şi celelalte merită în mod egal credinţa noastră. De aceea, noi trebuie să primim tradiţia Bisericii ca demnă de credinţă. Când cineva ne zice: „este tradiţie, să nu mai cerem nimic în plus”, iată un text precis, decisiv, care stabileşte, contra protestanţilor, autoritatea Tradiţiei. Iisus însuşi spusese: Duhul vă va aduce aminte de cele ce am spus.

Pavel le spune tesalonicenilor să se roage pentru ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la ei şi să fie izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi. Căci nu toţi au credinţa. El adaugă că Domnul este credincios şi îi va întări şi-i va păzi de cel rău.[13]

Îndepărtare de cei leneşi şi îndemn la muncă

Vă poruncim-spun cei trei- în numele Domnului Iisus Hristos , să se depărteze de orice frate care trăieşte în lenea|lenevie.[14] El le aminteşte că ei înşişi când au fost în Tesalonic nu au trăit în lenevie, n-au mâncat de pomană pâinea nimănui, ci au lucrat zi şi noapte, ca să nu fie povară pentru nici unul dintre ei (tesaloniceni). Şi asta au făcut-o nu că n-ar fi avut dreptul acesta, ci pentru a le da o pildă vrednică de urmat. Pe când erau în Tesalonic ei spuneau lămurit:,,cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”. Pavel spune că a auzit că unii din tesaloniceni trăiesc în lenevie, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Pavel îi îndeamnă şi îi sfătuieşte în Domnul Iisus Hristos să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.

Atitudinea faţă de potrivnicii evangheliei

Apostolul Neamurilor le spune fraţilor să nu ostenească în facerea de bine. Şi dacă nu ascultă cineva ce spun cei trei în această epistolă, să-l însemneze şi să n-aibă niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. El nu trebuie socotit ca un vrăjmaş, ci mustrat ca pe un frate.

Încheiere

În încheierea epistolei, Pavel spune: ,,Urarea de sănătate este scrisă de mâna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu”. Este semnătura lui Pavel care-i ajută pe apostoli să discearnă între epistolele adevărate şi cele falsificate.

Note

  1. 2 Tes 1.1
  2. 2 Tes 1.3-5, Fapte 15. 22; compară cu Iacob 1.12)
  3. nota 2 , pag. 363, Valeriu Anania- nu e vorba aici de focul iadului, ci de înflăcărarea cosmică, grandioasă, ce constituie cadrul marilor revelaţii divine, vezi şi Ieşirea 3.3, Isaia 66.15 şi care va însoţi a doua venire a Domnului
  4. Exod 19.18, Dan 7.9
  5. 2 Tes 1.6-10
  6. nota 2, pag. 364, Valeriu Anania, adică de vreo persoană care pretinde că vorbeşte sub inspiraţia Duhului Sfânt
  7. nota3, pag 364, Valeriu Anania- e limpede că printre tesaloniceni erau puse în circulaţie false epistole, prin care agitatorii apocaliptici căutau să se folosească de autoritatea numelui său. E unul din motivele pentru care apostolul îşi pune scrisul şi semnătura proprie la sfârşitul unor scrisori, ca semn de autenticitate- vezi 3.17
  8. Lc. 18. 8; compară cu Mt. 24, 11-14
  9. nota4, pag 364- aceste trei apelative se referă la una şi aceeaşi persoană. După Sf. Ioan Hrisostomul această persoană nu va fi Satana, ci un om care se va folosi din plin de puterile înşelătoare ale Satanei
  10. nota 5, pag 364, Valeriu Anania- o taină ştiută numai de tesaloniceni, care o păstrau cu sfinţenie, dar care nouă şi comentatorilor biblici (inclusiv Fericitului Augustin) ne rămâne necunoscută
  11. 2 Tes 2.1-12
  12. 2 Tes 2.13-15
  13. 2 Tes 3.1-3
  14. ESV-idleness, NIVUK-idle

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  3. Noul Testament, pag 363-365, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  5. English Standard Version Bible, 1971