Nazaret

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


Palestina cu provinciile Galileea, Samaria și Iudeea. Nazaret în Galileea
Nazaret este un oraș din partea de nord a Israelului, în Galileea, la poalele uneia dintre cele mai înalte coline din regiune, având 500 m altitudine. Este locul unde Fecioara Maria a primit de la îngerul Gavriil vestea că îl va naște pe Iisus (Luca 1.26) și locul unde și-a petrecut Iisus copilăria și adolescența după venirea din Egipt (Matei 2.20-23). Iisus s-a născut în Betleem (Matei 2.1, Luca 2), unde Iosif și Maria se aflau pentru recensământ căci Iosif era din casa lui David. (Lc 2.4). Apoi cei trei (Iosif, Fecioara Maria și cu Iisus) vor fugi în Egipt, scăpând de Irod cel Mare care vroia să-l omoare pe Iisus (Mt 2.12-19). Un înger îi vestește lui Iosif că se poate întoarce căci cei ce vroiau să-l omoare pe Iisus muriseră (Irod cel Mare și alții), așa că Iosif și familia sa se întorc, dar de frica lui Arhelau, fiul fostului rege, care domnea în Betleem, ei pleacă în Galileea, la Nazaret. Aici va locui Iisus și familia sa, acesta fiind motivul pentru care Iisus este chemat nazarinean[1].

În vremea Mântuitorului, Nazaretul era o mică localitate cu nu mai mult de 400 de locuitori[2], care nu este menționată nici în Vechiul Testament, nici de Iosif Flavius, nici în Talmud. La 4,5 km sud (50 de minute de mers pe jos) se află localitatea Seforis (gr. Σέπφωρις - Sepphoris), un mare oraș galileean de 30 mii de locuitori, și capitală a provinciei Galileea în secolul I d.Hr., locul de unde a pornit revolta lui Iuda Galileeanul (în jurul anului 6 d.Hr.), cel care este la originea partidului zeloților[3]. Unii bibliști[4] consideră că Nazaretul era un sat prea mic ca să poată asigura subzistența familiei Mântuitorului din lucrul de tâmplar al Dreptului Iosif și că ar fi probabil ca Iosif și fiii săi să fi lucrat la Sepforis[5]. Această ipoteză poate fi coroborată și cu Protoevanghelia lui Iacov, care spune că Iosif a fost plecat mai multe luni de zile cu lucrul său când a avut-o pe Fecioara Maria la el: „IX.3. Iosif o luă pe Maria la el şi-i zise: "Te-am luat din Templul Domnului, dar acum te las singură. Căci eu trebuie să plec la treburile mele. Până mă întorc eu, Domnul va avea grijă de tine". XIII.1. 1. Maria era în luna a şasea când se întoarse şi Iosif de la treburile sale.”

Că Sepforis este legat de viața Mântuitorului este confirmat indirect și de existența unui biserici creștine în localitate, datând de dinainte de secolul al IV-lea, descoperită și studiată de arheologul Leroy Waterman în 1931[6].

Nazaret în Noul Testament

Pericope evanghelice care sunt legate de cele ce s-au petrecut în Nazaret în Noul Testament:

Lc. 1, 26-38: Buna vestire
Lc. 2, 39: Iosif, Maria şi pruncul Iisus se întorc la Nazaret
Mt. 2, 22-23: Nazarinean se va numi
Lc. 2, 51: Iisus se întoarce la Nazaret
Lc. 4, 15-30: Predica lui Iisus în Sinagogă
Marcu 6, 1-6: Duhul lui Dumnezeu este peste Mine
Mt. 13, 53-58: Un prooroc este dispreţuit în ţara lui
Mt. 21, 11: Proorocul Iisus din Nazaret
Mc. 14, 67: Şi tu erai cu nazarineanul
Ioan 19, 19: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor

Bibliografie

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, București, 1997
  • Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, pp. 385-386
  • https://fr.wikipedia.org/wiki/Sepphoris

Note

  1. Matei 2, 19-23: „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.”
  2. Cf. Jacques Brien (dir.), Terre sainte, cinquante ans d'archéologie, éd. Bayard, 2003, p. 845 à 855.
  3. Pomenit în Fapte 5, 37, Iuda Galileeanul este cel care a provocat o revoltă împotriva romanilor, probabil cu ocazia recensământului lui Quirinius (6-7 d.Hr.). Dezideratele lui erau eliberarea de sub jugul roman și instaurarea unei teocrații (având lozinca: „Niciun rege în afară de Dumnezeu”). Iuda Galileanul este la originea partidului zeloților.
  4. Pierre-Antoine Bernheim, Jacques, frère de Jésus, Noêsis, 1996, p. 64.
  5. Poate chiar la construcția teatrului-arenă care s-a ridicat în acea perioadă: Rebecca Martin Nagy, Sepphoris in Galilee: Crosscurrents of Culture Paperback, Wm. B. Eerdmans Publishing, 1996, p. 30-32
  6. L. Waterman, Preliminary Report of the University of Michigan Excavations at Sepphoris, in 1931, University of Michigan Press, 1937, p. 5-6.