Nazaret

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Muntele Tabor
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă


Palestina cu provinciile Galileea, Samaria și Iudeea. Nazaret în Galileea
Nazaret este un oraș din partea de nord a Israelului, în Galileea. Este locul unde Fecioara Maria a primit de la îngerul Gavriil vestea că îl va naște pe Iisus (Luca 1.26) și locul unde și-a petrecut Iisus copilăria și adolescența după venirea din Egipt (Matei 2.20-23). Iisus s-a născut în Betleem (Matei 2.1, Luca 2), unde Iosif și Maria se aflau pentru recensământ căci Iosif era din casa lui David. (Lc 2.4). Apoi cei trei (Iosif, Fecioara Maria și cu Iisus) vor fugi în Egipt, scăpând de Irod cel Mare care vroia să-l omoare pe Iisus (Mt 2.12-19). Un înger îi vestește lui Iosif că se poate întoarce căci cei ce vroiau să-l omoare pe Iisus muriseră (Irod cel Mare și alții), așa că Iosif și familia sa se întorc, dar de frica lui Arhelau, fiul fostului rege, care domnea în Betleem, ei pleacă în Galileea, la Nazaret. Aici va locui Iisus și familia sa, acesta fiind motivul pentru care Iisus este chemat nazirinean (Mt 2.20-23).

În vremea Mântuitorului, Nazaretul era o mică localitate cu nu mai mult de 400 de locuitori[1], care nu este menționată nici în Vechiul Testament, nici de Iosif Flavius, nici în Talmud. La 4,5 km sud (50 de minute de mers pe jos) se află localitatea Seforis (gr. Sepphoris), un mare oraș galileean de 30 mii de locuitori, locul de unde a pornit revolta lui Iuda Galileeanul (în jurul anului 6 î.Hr.), cel care este la originea partidului zeloților[2].

Bibliografie

Note

  1. Cf. Jacques Brien (dir.), Terre sainte, cinquante ans d'archéologie, éd. Bayard, 2003, p. 845 à 855.
  2. Pomenit în Fapte 5, 37, Iuda Galileeanul este cel care a provocat o revoltă împotriva romanilor, probabil cu ocazia recensământului lui Quirinius (6-7 d.Hr.). Dezideratele lui erau eliberarea de sub jugul roman și instaurarea unei teocrații (având lozinca: „Niciun rege în afară de Dumnezeu”). Iuda Galileanul este la originea partidului zeloților.