Dreptul Iosif

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Iosif Logodnicul

Sfântul şi dreptul Iosif Logodnicul, cunoscut şi sub numele de Iosif din Nazaret, este tatăl vitreg al lui Iisus Hristos (Matei 1,16, Luca 3,23). Este prăznuit de Biserica Ortodoxă în prima duminică de după Crăciun (dacă pică înainte de 1 ianuarie) sau pe 26 decembrie, împreună cu Sf. Prooroc David şi cu Sf. Iacov cel Drept.

Viaţa

Dreptul Iosif s-a născut ca fiu al lui Iacov, dintre descendenţii Regelui David (seminţia lui Beniamin) şi era de meserie tâmplar (Matei 13,55), meserie pe care avea să o înveţe de la el mai târziu şi Iisus (Marcu 6,3). Când s-a logodit cu Maria, avea deja o vârstă respectabilă. Protoevanghelia lui Iacov relatează despre modul în care a fost ales logodnicul Fecioarei Maria, povestind că, mărturie a cinstei şi dreptăţii sale, el este singurul dintre văduvii din Israel al cărui baston înfloreşte, arătându-l vrednic de această logodnă (de aceea, în iconografia bisericii creştine, unele statui ale lui Iosif îl înfăţişează purtând un baston acoperit cu flori).

Iosif îşi vădeşte bunătatea şi neprihănirea şi din atitudinea lui faţă de sarcina Fecioarei Maria. El nu numai că nu face un denunţ legal ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Mariei, potrivit Legii lui Moise (Deuteronom 22,23-24), ci se gândeşte să nu facă cunoscut faptul că ea era însărcinată, fugind pe ascuns. El vrea astfel să evite s-o facă de ruşine căci, în astfel de cazuri, femeia, chiar dacă nu era reclamată, rămânea cu reputaţia pătată în ochii oamenilor (Matei 1,18-19).

Iosif ascultă glasul îngerului apărut în vis care-i spune să nu se teamă de a o lua pe Maria de soţie, fiindcă pruncul zămislit de ea era de la Duhul Sfânt şi să-i pună copilului numele de Iisus (care însemna: Mântuitor) căci el urma să mântuiască lumea de păcate. (Matei 1,20).

El pleacă împreună cu Maria din Nazaret (provincia Galileea) spre Beetlem (provincia Iudeea) pentru recensământul populaţiei ordonat de împăratul Octavian Augustus, fiindcă era din neamul lui David (Luca 2,4). Aici Maria dă naştere pruncului, Domnul Iisus Hristos. Potrivit Evangheliei Sf. Luca, Sf. Iosif o însoţeşte apoi pe Maica Domnului şi pe Prunc la Ierusalim, pentru ca Acesta să primească tăierea împrejur, după Legea lui Moise, ei revenind apoi anual la Ierusalim de sărbătoarea Paştilor evreieşti (Luca 2, 22-40).

Sf. Evanghelist Matei mai aminteşte un episod survenit după naşterea Domnului. Auzind de naşterea unui nou împărat în Israel, regele Iudeei, Irod, pune să fie măcelăriţi toţi pruncii de până în doi ani din cetatea Betleem şi din împrejurimi. Un înger îi apare iarăşi în vis dreptului Iosif şi îi spune să plece cu familia lui în Egipt, pentru a evita furia lui Irod, astfel că el pleacă o vreme împreună cu Maria şi Iisus în Egipt. (Matei 2,13-18). După o vreme, fiind în Egipt, este înştiinţat de înger în vis că Irod cel Mare murise şi se întoarce în Israel. Văzând că în Iudeea împărăţea Irod Arhelau, descendentul direct al lui Irod cel Mare, se teme să meargă acolo şi se duce în Nazaret (Matei 2,23).

Iosif este menţionat pentru ultima oară atunci când, venind la Ierusalim de Paştile evreieşti împreună cu Iisus, la întoarcere, Maria şi Iosif cred că Iisus se pierduse pe drumul spre Nazaret; de fapt, Iisus rămăsese în Templu, uimindu-i pe cei de acolo cu înţelepciunea Sa. (Luca 2,41-52)

Este foarte probabil că dreptul Iosif a murit înainte de începerea propovăduirii lui Iisus, deoarece doar Maica Domnului a fost prezentă la nunta din Cana Galileii (Ioan 2,1) şi nu este prezent nici la Răstignirea Domnului alături de Maica Domnului (Ioan 19,25). Faptul că Iisus o încredinţează pe mama Lui, Maria în grija Sfântului Ioan Evanghelistul pe când era pe Cruce a fost interpretat, de asemenea, ca sugerând că Iosif era deja mort în acel moment şi că Iosif şi Maria nu aveau alţi copii care ar fi putut avea grijă de Maica Domnului. (Ioan 19,25-27). În plus, Sfântul Iosif din Arimateea a fost cel care a cerut trupul lui Iisus, o sarcină care ar fi revenit Dreptului Iosif, dacă acesta mai trăia. (Marcu 15,45).

În Evanghelii se vorbeşte uneori despre "fraţii" lui Iisus, între care sunt menţionaţi Sf. Iacov, Sf. Iust, Sf. Iuda şi Simon, precum şi câteva surori (Marcu 6,3, Matei 13,55). O tradiţie din secolul al II-lea [citare / referință critică necesară], spune că aceşti "fraţi şi surori" proveneau din căsătoria precedentă a lui Iosif cu o femeie numită Salomeea, el fiind văduv înainte de logodna sa cu Fecioara Maria şi astfel aceştia ar fi fost fraţi vitregi şi surori vitrege. Sf. Iosif era totodată fratele mai mare al lui Cleopa[1], care, de asemenea, a fost căsătorit cu o femeie numită Maria (care este probabil aceeaşi cu cea numită uneori "Maria, Mama lui [Iacov cel Mic şi a lui] Iosi" - Marcu 15, 40;47) , astfel încât se poate ca "fraţii" lui Iisus amintiţi să fi fost mai degrabă veri, termenul grecesc "adelphos" tradus prin "frate" fiind folosit şi în cadrul familiei extinse. [2]

În multe icoane ale Naşterii Domnului, Iosif este prezentat ca fiind ispitit de către diavol (pictat ca un bătrân cu aripi înfăşurate) ca să rupă logodna şi rezistând acestei tentaţii (v. Icoana Naşterii Domnului).

Sfântul Iosif este prăznuit în duminica de după Crăciun. Dacă nu este nici o duminică între 25 decembrie şi 1 ianuarie, prăznuirea lui se face în 26 decembrie, împreună cu Regele David şi Iacov fratele Domnului. Dreptul Iosif mai este prăznuit în Duminica Protopărinţilor. De asemenea, îi este dedicat un imn acatist.

Imnografie

Troparul Dreptului Iosif, al Regelui David şi al Sf. Ap. Iacov, fratele Domnului (glasul al 2-lea):

Binevesteşte, Iosife, lui David, dumnezeiescului părinte, minunile: pe Fecioara ai văzut născând, cu magii te-ai închinat, cu păstorii ai mărit, prin înger înştiinţare ai luat. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sf. Iosif, David şi Iacov (glasul al 3-lea):

De veselie astăzi se umple dumnezeiescul David, şi Iosif împreună cu Iacov laudă aduce, pentru că luând cunună, pentru înrudire cu Hristos se bucură şi pe Cel ce S-a născut negrăit pe pământ îl laudă şi strigă: Îndurate, mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine!

Iconografie

Dionisie din Furna arată[3] că Sfântul şi Dreptul Iosif, logodnicul Maicii Domnului se zugrăveşte bătrân, cu barba mică, căruntă; poartă în mână un toiag înfrunzit.

Dionisie mai recomandă ca acesta să fie înveşmântat cu hiton (veşmântul de dedesubt) albastru şi himation (veşmântul de deasupra) cafeniu. El arată şi feluritele chipuri în care trebuie zugrăvite episoadele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre dreptul Iosif.

Note

  1. The historian, Bishop Eusebius of Caesarea, quotes the earlier chronicler, Hegesippus, who wrote, c. AD 180, that he had years before interviewed the grandsons of Jude the Apostle and learned that Cleophas was the brother of Joseph, husband of the Virgin Mary: "After the martyrdom of James, it was unanimously decided that Simeon, son of Cleophas, was worthy to occupy the see of Jerusalem. He was, it is said, a cousin of the Saviour." Hegesippus noted that Cleophas was a brother of Joseph (Eusebius, Hist. eccl., III, 11).
  2. Arhim. Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă, ed. Episcopiei Romanului, f.l., 2003, pp. 166-168 consideră că nu există în Evanghelii sau în Tradiţie dovezi hotărâtoare că dreptul Iosif ar mai fi fost căsătorit. Afirmă că "cealaltă Marie" amintită în Evanghelii ar fi fost mama celor patru "fraţi" ai lui Iisus amintiţi şi o identifică cu "Maria lui Cleopa". El respinge totodată ideea că Iuda "fratele Domnului" ar fi fost acelaşi cu Sf. Apostol Iuda Tadeu/Levi din cei Doisprezece.
  3. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 88, 101-104, 116, 138, 141, 142.

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2

Legături externe