Cartea Iuditei

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea Iuditei sau simplu Iudita este o carte deuterocanonică inclusă în Septuaginta și în Vechiul Testament al Bibliei pentru creștinii catolici și ortodocși, dar exclusă din canonul ebraic și alocată de protestanți la apocrife.

Rezumat

Cartea relatează povestea unei văduve evreice, Iudit sau Iudita, care folosește frumusețea și farmecul său pentru a ucide un general asirian care a asediat orașul ei, Betulia. Prin acest act, ea salvează Ierusalimul care risca o distrugere totală. Numele Iudit sau Iudita (ebraică: יְהוּדִית‎, modern: Yəhūdīt, tiberian: Yŭhūḏīṯ), care înseamnă „lăudată”, este forma feminină a lui Iuda.

Manuscrisele supraviețuitoare ale traducerilor în limba greacă par să conțină mai multe anacronisme istorice, motiv pentru care unii cercetători protestanți consideră acum cartea ca neistorică. În schimb, cartea ar putea fi o parabolă, un roman teologic sau poate chiar primul roman istoric cunoscut. Biserica Romano-Catolică a susținut istoricitatea cărții, afirmând că aceasta relatează o istorie autentică din vremea domniei lui Manase, și că numele din carte au fost schimbate ulterior dintr-un motiv necunoscut.

Enciclopedia iudaică identifică numele real al „Betuliei” ca fiind Sichem, din Samaria, și argumentează că numele a fost schimbat din cauza conflictului dintre evrei și samariteni. Dacă acest lucru este adevărat, ar explica de ce și alte nume din carte par anacronice.

Canonicitate

Deși creștinii din epoca timpurie, cum ar fi Clement Romanul, Tertulian și Clement al Alexandriei, au citit și au folosit Cartea Iuditei, unele dintre cele mai vechi canoane creștine, inclusiv Lista Bryennios (secolul I-II), cea a lui Meliton de Sardes (secolul al II-lea) și Origen (secolul al III-lea), nu o includ. Ieronim, atunci când a produs traducerea sa în limba latină a Vechiului Testament ebraic, Vulgata, a considerat-o parte a apocrifelor (chiar dacă ulterior și-a schimbat părerea, a citat-o ca scriptură și a spus că a exprimat doar punctele de vedere ale evreilor), la fel au făcut și Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului, și Epifanie de Salamina.

Mulți părinți și mari dascăli ai Bisericii, inclusiv Augustin, Vasile cel Mare, Tertulian, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Beda Venerabilul și Ilarie de Poitiers, au considerat Iudita o scriptură sfântă, atât înainte, cât și după sinoadele care au declarat-o oficial parte a canonului biblic. Într-o scrisoare din 405, Papa Inochentie I al Romei a declarat-o parte a canonului biblic. În Prologul lui Ieronim la Iudita, el susține că Cartea Iuditei a fost "găsită de Sinodul de la Niceea ca făcând parte din numărul Scripturilor Sfinte". Interesant este că nu s-a găsit o astfel de declarație în Canoanele de la Niceea, și este nesigur dacă Ieronim se referea la utilizarea cărții în timpul discuțiilor sinodului sau la canoanele atribuite ulterior acelui sinod. Teologul catolic Jimmy Akin speculează că Ieronim avea dreptate în ceea ce privește stabilirea unui canon la Sinodul de la Niceea și că documentele despre acest subiect s-au pierdut în timp.

Indiferent de statutul lui Iudita la Niceea, cartea a fost acceptată ca scriptură de sinoadele de la Roma (382), Hipona (393), Cartagina (397) și Florența (1442) și a fost definită dogmatic ca fiind parte a canonului de către Biserica Catolică Romano-Catolică în 1546 la Consiliul de la Trent. Biserica Ortodoxă de Răsărit acceptă, de asemenea, Iudita ca scriptură inspirată; acest lucru a fost confirmat în Sinodul de la Ierusalim din 1672. Canonicitatea Cărții Iuditei este în general respinsă de către protestanți, care acceptă în Vechiul Testament doar cărțile care se găsesc în canonul ebraic.

Structura Cărții Iuditei

Iată o structură a Cărții Iuditei:

Partea I (1:1–7:23)

A. Campanie împotriva națiunilor neascultătoare; poporul se predă (1:1–2:13)

B. Israel este "foarte speriat" (2:14–3:10)

C. Ioachim se pregătește pentru război (4:1–15)

D. Holofern discută cu Achior (5:1–6.9)

E. Achior este expulzat de asirieni (6:10–13)

E'. Achior este primit în satul Bethulia (6:14–15)

D'. Achior discută cu poporul (6:16–21)

C'. Holofern se pregătește pentru război (7:1–3)

B'. Israel este "foarte speriat" (7:4–5)

A'. Campanie împotriva lui Bethulia; poporul vrea să se predea (7:6–32)

Partea a II-a (8:1–16:25)

A. Introducerea lui Iudita (8:1–8)

B. Iudita plănuiește să salveze Israelul (8:9–10:8), inclusiv rugăciunea sa prelungită (9:1–14)

C. Iudita și servitoarea ei părăsesc Bethulia (10:9–10)

D. Iudita îl decapitează pe Holofern (10:11–13:10a)

C'. Iudita și servitoarea ei se întorc la Bethulia (13.10b–11)

B'. Iudita plănuiește distrugerea dușmanului Israelului (13:12–16:20)

A'. Concluzia despre Iudita (16.1–25)

Surse

• https://en.wikipedia.org/wiki/Book_of_Judith