Cartea lui Iosua Navi
Iosua este a una din cărţile Vechiului Testament, a şasea, în ordine canonică, urmând după Pentateuh (primele 5 cărţi). Ea evocă preluarea conducerii poporului evreu de către Iosua, intrarea acestuia în ţara făgăduită, Canaanul şi împărţirea pământului celor 12 seminţii ale Israelului. Cartea a fost scrisă în cea mai mare parte de Iosua.
Autenticitatea
Argumente externe
Istoria cuprinsă în cartea ,,Iosua” este cunoscută şi confirmată de alte cărţi.(Jud18.31, 2Regi21.2) Descrierea geografică detaliată a ţării n-o putea face decât o persoană în cunoştinţă despre starea ţării de atunci. Inscripţiile antice dovedesc că starea de atunci era una contemporană lui Iosua. Faptul invadării Canaaanului dinspre Răsărit îl confirmă şi inscripţiile din Tel el Amarna, descoperite recent. Între acestea se află unele scrise de principii palestinienii vasali lui Amenofis al III-lea şi Amenofis al IV-lea (cam pe la anul 1500 î.H) în care aceştia îi cer ajutor împotriva habirilor (evreilor) veniţi de dincolo de Iordan. Istoriograful Moise de la Horone, istoriograf armean din sec al 5-lea, spune că în Tigsis, în Algeria, s-ar afla o inscripţie în limba feniciană cu textul:,,noi suntem cei ce am fugit dinaintea hoţului Iosua, fiul lui Nun”
Autoritatea divină a cărţii este atestată de mărturiile sfântului apostol Pavel care în Evrei 13.5 (Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: ,,Nicidecum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.``) citează din Iosua 1.5(Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.). Apostolul Iacov se referă, în epistola sa, la Iac2.25 (Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?) la un fapt evocat în Iosua 2.4 (Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i -a ascuns; şi a zis: ,,Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt). Sfântul Ştefan, întâiul martir, face aluzie în Faptele apostolilor 7.45 (Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le -a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.) la ceea ce apare şi în Iosua 3.14 (,,Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii cari duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului”.) adică la intrarea în ţara făgăduită.
Timpul compunerii cărţii
Timpul compunerii cărţii nu se poate afla cu precizie deoarece în timpul compunerii cărţii canaaniţii locuiau încă în Ghezer (Ios16.10), de unde îi alungă faraonul Egiptului, în timpul domniei lui Solomon (3Regi9.16) iar iebuseii sunt încă stăpâni peste Sion (Ios15.63), de unde îi izgoneşte regele David (2Reg5.6) în anul al 8-lea al domniei lui. Termenul ad quem (termen după care nu s-a putut scrie cartea) este anul 8 al domniei lui David , adică cca 1000 î.Hr. Şi fiindcă în timpul scrierii Rahab este încă în viaţă (Iosua 6.25) iar movila de pietre din albia Iordanului se mai vede (Ios4.9), cu timpul scrierii cărţii sau cel puţin a unor părţi din carte trebuie să mergem până în zilele lui Iosua.
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârnă, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag105, manual pentru Facultăţile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
- Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 72-83, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9332-59-5, Bucureşti, 2002