Solomon

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Regele Solomon, icoană rusească, sec XVIII
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament - Septuaginta
Pentateuhul sau "Legea"
Facerea - Ieșirea - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi - Judecători - Rut

I Regi - II Regi - III Regi - IV Regi
I Cronici - II Cronici - I Ezdra - Neemia - Estera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
Iov - Cartea Psalmilor - Pildele lui Solomon - Ecclesiastul
Alte cărți
Cântarea Cântărilor - Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel

Profeții Mici, sau "Cei Doisprezece"

Osea - Amos - Miheia - Ioil - Avdie - Iona - Naum
Avacum - Sofonie - Agheu - Zaharia - Maleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit - Iudita - Baruh - Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri - III Ezdra - Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I Macabei - II Macabei - III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Noe - Avraam - Isaac - Lot
Iacov (Israel) - Iosif - Moise - Aaron
Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul - Elisei - Iezechia
Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel
Iona - Osea - David - Solomon
Avacum - Iov - Miheia - Maleahi
Samuel - Zaharia - Agheu
Regi Iuda (după diviziune): Roboam - Abia - Asa- Iosafat
Atalia - Ioram- Ahazia - Ioas- Amația
Ozia - Iotam- Ahaz - Iezechia (Ezechia) - Manase
Amon - Iosia - Ioahaz- Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin- Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I - Nadab - Baeșa
Ela - Zimri - Omri - Ahab - Izabela
Ahazia - Ioram - Iehu - Ioahaz - Ioas - Ieroboam al II-lea
Zaharia - Șalum - Menahem - Pecahia - Pecah - Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă


Solomon a fost fiu al lui David şi al Batşebei, rege al Israelului timp de 40 de ani (971-931), a avut o domnie faimoasă, prosperă şi tihnită; constructorul Templului din Ierusalim; a atins cea mai mare înţelepciune omenească posibilă.[1][2]

El este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el [3][2][4][5] , cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii[6][7] şi care, pe deasupra, mai primeşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el.[8]. Iisus face referire la înţelepciunea[9]şi slava[10] lui Solomon. El a scris trei mii de pilde din care o parte (cca 800 [11]) alcătuiesc cartea biblică ,,Proverbele lui Solomon ’’(în care Solomon este principalul autor, cu cca 90% din întreaga carte), o mie cinci cântări (Biblia are doi psalmi care-i poartă numele, psalmii 72 şi 127).

Cu toate acestea, Solomon, ,,târât de iubire’’, se ,,alipeşte’’ de unele din cele şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât cel israelit ,, neamuri interzise de Dumnezeu împăraţilor Israelului (hitiţi, ghirgasiţi, amoriţi, canaaniţi, fereviţi, heviţi, iebusiţi-[12]), iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-[13]). El are ca neveste 700 de crăiese împărăteşti şi 300 ţiitoare. La bătrâneţe, nevestele ,,i-au abătut inima’’, ,,i-au plecat inima spre alţi dumnezei’’ astfel că aceasta nu a mai rămas ,, cu totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său David’’.[14]Dumnezeu se mânie pe Solomon pentru ca acesta nu a păzit poruncile Lui şi-l pedepseşte cu ruperea împărăţiei de la el din mâna fiului său, Roboam, şi oferirea a 10 seminţii slujitorului său, Ieroboam I, cu lăsarea unei seminţii fiului său.[15]Astfel Solomon este pedepsit de Dumnezeu cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti, dar harul lui Dumnezeu nu se depărtează de la el, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Saul.[16]Spre sfârşitul domniei, Dumnezeu îi ridică doi vrăjmaşi: Hadad, împăratul Edomului şi Rezon, împăratul Siriei.[17]

Un portret amănunţit al lui Solomon putem găsi în principal în Cartea III a Regilor (Cartea I a Împăraţilor), cap.1-11 şi Cartea a II-a a Cronicilor (Cartea II Paralipomena) cap 1-10.

Dreptatea lui Solomon

Uzurpatorul Adonia recidivează şi este pedepsit cu moartea

Fiul lui David pe care acesta ,,nu-l mustrase niciodată", Adonia, fiul Haghitei, ,,frumos la chip’’, s-a sumeţit şi s-a răzvrătit , împreună cu Ioab şi cu preotul Abiatar, împotriva propriului tată, făcându-se pe sine împărat (1.5-10).

La sugestia proorocului Natan, Batşeba îi aminteşte foarte bătrânului David că i-a jurat că Solomon va sta pe scaunul de domnie(1.17), îi spune că Adonia s-a proclamat împărat(1.18-20) şi îi spune că după moartea sa ea şi Solomon vor fi priviţi ca vinovaţi(1.21). Bătrânul David ordonă ca Solomon să fie uns împărat de preotul Ţadoc şi proorocul Natan la Ghihon(1.32-40).

Auzind de înscăunarea lui Solomon, toţi cei poftiţi la ospăţul de cinstire a ,,împăratului Adonia’’, s-au umplut de spaimă, s-au sculat şi au plecat care încotro. Adonia însuşi, temându-se de Solomon, fuge şi se apucă de coarnele altarului, implorând ca împăratul să-i jure că îi va cruţa viaţa(1.49-50). Solomon îi mai dă o şansă (legea îi dădea dreptul să-l pedepsească cu moartea pentru uzurparea tronului) şi îi promite că, dacă va fi cinstit, un fir de păr nu-i va cădea, dar dacă se va găsi răutate în el, va muri. Adonia se închina noului împărat şi Solomon îi spune să meargă acasă(1.52-53). Totuşi, Adonia o roagă pe Batşeba, să ceară de la Solomon pe Abişag-Sunamita(2.13-18), fecioară tânără şi frumoasă pusă să slujească şi să-i încălzească patul lui David, care nu se împreunase cu împăratul(1.1-4). Întrucât gestul era un prim pas spre o nouă revendicare a tronului, o nouă tentativă de uzurpare a tronului(2.22), Solomon ordonă uciderea lui Adonia, după promisiunea făcută (2.22-25).(nota S2).Abiatar este scos din slujbă şi trimis la moşiile lui din Anatot(2.26-27) şi înlocuit cu preotul Ţadoc.

Ucigaşul Ioab este pedepsit cu moartea pentru două crime făcute în timp de pace

Ioab fuge şi el la coarnele altarului(2.28-30) şi Solomon ordonă uciderea lui pentru ca astfel să fie luat de pe el şi de pe casa tatălui lui ,,sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei’’, pentru că ,,a vărsat sânge de război în timp de pace’’(2.5). Domnul face astfel ca ,,sângele lui să cadă asupra capului lui pentru că a lovit doi bărbaţi mai buni şi mai drepţi decât el’’, şi i-a ucis cu sabia fără ştirea împăratului David: pe Abner, căpetenia oştirii lui Israel şi pe Amasa, căpetenia oştirii lui Iuda, (2.31-34).(notaS1) Benaia este pus în locul lui Ioab(2.35)

Blasfematorul împăratului David, Şimei, greşeşte din nou şi este pedepsit cu moartea de Solomon

Împăratul Solomon îl cheamă pe Şimei, care aparţinea familiei şi casei lui Saul, la el şi îi spune să-şi construiască o casă la Ierusalim, avertizându-l că, în situaţia în care va trece pârâul Chedron, va muri. Porunca avea menirea de a testa temeinicia fidelităţii faţă de noul împărat, Solomon.(Acesta se făcuse vinovat de aducerea de mari blesteme împotriva împăratului David, infracţiune care se pedepsea cu moartea. Astfel, într-un moment în care Absalom preluase puterea şi David fugea de el, Şimei îl blestemase pe David şi aruncase cu pietre după el şi după toţi slujitorii împăratului. Şimei, ca om din familia şi casa lui Saul, îi mai spusese că este un om al sângelui şi un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat (acesta era un neadevăr) prin darea împărăţiei în mâna lui Absalom. Abişai, slujitorul lui David, îi cere atunci permisiunea de a aplica legea, adică de a-i tăia capul, dar David refuză spunând:

,,Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i -a zis: ,Bleastămă pe David!` Cine -i... va zice dar: ,Pentru ce faci aşa?`` Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: ,,Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cât mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi -l să blesteme, căci Domnul i -a zis. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.`` (2Sam16.5-14). Când David îşi recapătă tronul, acelaşi Şimei iese înaintea împăratului şi îl roagă să nu ţină seama şi să uite nelegiuirea făcută. Acelaşi Abişai îl întreabă pe David dacă acesta nu trebuie pedepsit cu moartea pentru că a blestemat pe unsul Domnului (aşa cum cerea legea). David îi răspunde: ,,Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?`` , spunând aşadar că nu e momentul, şi îi jură lui Simei că nu-l va omorî. -2Sam19.15-21-23).

Şimei jură pe Domnul în faţa lui Solomon că aşa va face. După trei ani, doi slujitori de-ai săi au fugit la Achiş, împăratul Gatului şi Şimei s-a dus după ei şi i-a adus înapoi. Pentru că a nesocotit jurământul Domnului şi porunca lui Solomon, Şimei este pedepsit cu moartea. Aşa cum constată însuşi Solomon, Dumnezeu a întors tot răul pe care i-l făcuse acesta împăratului David asupra capului său. Şi astfel împărăţia s-a întărit în mâinile lui Solomon(2.36-46).

Darurile lui Solomon

Darul primit de la Dumnezeu: cea mai mare înţelepciune posibilă

Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălţime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr şi neîncercat”, şi-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea împăraţi şi judeca acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rău.[2]. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, aşa cum ar fi făcut-o alţii, nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, şi îi dă „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el. [18]

Dumnezeu a dat lui Solomon şi foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul mării. Înţelepciunea sa întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol[19]

Solomon a rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări,[2] a vorbit despre copaci, de la cedrul de Liban până la isopul ce creşte pe zid, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti[20][2]

Faima înţelepciunii sale devenise aşa de mare încât veneau oameni din toate colţurile lumii, inclusiv cei trimişi de împăraţii pământului ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Împărăteasa din Seba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, aşa încât împărăteasa exclamă că „nici pe jumătate nu i s-a spus” şi că are mai multă înţelepciune şi propăşire decât i se răspândise faima. [21][2]

Solomon rezolva o problemă încurcată

Judecata lui Solomon- Gustave Dore, ilustraţie la Biblie

Căpătând darul cerut de la Dumnezeu, înţelepciunea, el rezolvă magistral încurcată problema a copilului revendicat de două prostituate. Una o acuză pe cealaltă că şi-a omorât copilul culcându-se din neglijenţa peste el, şi că l-ar fi schimbat cu al ei, în condiţiile în care ele trăiau în aceeaşi casă, născuseră la trei zile distanţă şi nu era nimeni cu ele în casă. Solomon cere o sabie şi spune să fie tăiat copilul în două şi sa le fie dat fiecăreia jumătate. Mamei adevărate i se rupe inima pentru copil, aşa că îi spune lui Solomon să nu îl omoare ci să-i dea mai bine celeilalte copilul, în timp ce cealaltă este de acord cu intenţia împăratului. Atunci Solomon îşi dă seama al cui este copilul şi-l încredinţează acesteia. Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi oamenii s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuind -l în judecăţile lui.(3.16-28)

Celelalte daruri: bogaţii şi slavă

Dumnezeu îi dă pe deasupra şi ceea ce n-a cerut, adică îi dăruieşte bogaţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. Dumnezeu îi mai promite că dacă va păzi poruncile Domnului, îi va lungi şi zilele.[22] În privinţa slavei, Solomon stăpânea peste Iuda şi Israel, unde locuitorii, care „mâncau, beau şi se veseleau” ajunseseră ca „nisipul de pe ţărmul mării”. El stăpânea şi toate împărăţiile „de la Râu până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului”, „stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tisah până la Gaza, peste toţi împăraţii de dincoace de Râu” iar supuşii săi „îi aduceau daruri, fiindu-i supuşi tot timpul vieţii lui”. În plus, avea pace pretutindeni de jur împrejur.[4] În privinţa bogăţiei, împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii[23]

Dările

Greutatea aurului care venea pe an era uriaşă, cca 30 000 kg aur, „afară de ce scotea de la negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării”, arată „Cartea întâi a împăraţilor”.

Scuturile

Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur, adică 10 kg de aur (1 siclu de aur=16,36 gr; 600 sicli=9816gr, aprox 10kg) şi alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, întrebuinţând trei mine de aur, adică 2,5 kg aur.(1mină aur=818 grame, 3 min=2,5kg aur); şi împăratul le -a pus în casa numită Pădurea Libanului.

Luxul curţii

„Cartea a III a Regilor” istoriseşte faptul că împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l -a acoperit cu aur curat. Scaunul acesta de domnie avea „şase trepte, şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau răzimători: lîngă răzimători stăteau doi lei, şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s'a făcut pentru nici o împărăţie”. La curtea sa-continuă cartea- toate paharele erau de aur şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat, căci pe vremea lui Solomon „argintul nu avea nicio trecere” fiind „tot atât de obişnuit ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt care cresc pe câmpie”. Corăbiile din Tars îi aduceau, la fiecare trei ani, aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

Caii

Cărţile istorice ale Vechiului Testament istorisesc că Solomon dispunea de 1400 de care şi 12 000 de călăreţi, 40 000 de iesle, caii şi carele fiind aduse din Egipt la un preţ hotărât(1car=600 de sicli, 1 cal=150 de sicli).[24]. Solomon aducea cai inclusiv pentru împăraţii Hitiţilor şi pentru împăraţii Siriei

Slujbaşii lui Solomon

Ţadoc şi Abiatar - preoţi

Benaia - căpetenia oştirii

Adoniram - mai mare peste dări

Asaria, Elihoref, Ahia - logofeţi

Azaria - mai mare peste îngrijitori

Zabud - slujbaş de stat, cirac al împăratului

Ahişar - mai mare peste casa împăratului

Iosafat - scriitor[4]

Construcţiile

Construirea Templului

Solomon îi trimite vorbă lui Hiram, care „îl iubise totdeauna pe David” şi care-şi trimisese slujitorii la el, spunându-i că tatăl său, David, n-a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu care l-au înconjurat vrăjmaşii lui, dar că, acum Domnul i-a dat lui odihnă din toate părţile, el neavând nici potrivnic, nici nenorociri, aşa că are de gând să zidească o casă Numelui Domnului, precum l-a anunţat însuşi Dumnezeu pe David [25]

Cartea istoriseşte cum Solomon îi cere lui Hiram, împăratul Sidonului, să aducă cedrii şi chiparoşi pentru construcţia Templului, ştiut fiind faptul că „nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii” şi îi promite simbria dorită de acesta. Hiram îi răspunde că cedrii vor fi trimişi pe mare în plute până la locul dorit, iar Solomon îi trimite merinde, aşa cum i se ceruse. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legământ împreună. Totuşi, mai târziu, apar neînţelegeri, căci Hiram este nemulţumit de cele 20 cetăţi oferite de Solomon, (numind ţara în care se aflau Cabul, nume rămas până în zilele noastre) în schimbul lemnelor de cedru, chiparos şi aurului(120 talanţi) pe care le livrase împăratului Israelului.

Solomon- continuă relatarea- ia 30 000 de oameni de corvoadă din Israel, şi-i trimite cu schimbul în Liban. Aceşti oameni de corvoadă proveneau de la popoarele străine rămase în cetăţile cucerite de Solomon. (amoriţi, hitiţi, fereziţi, heviţi, iebusiţi), nefăcând parte din copiii lui Israel.[26] Împăratul mai avea 70 000 de purtători de poveri şi 80 000 tăietori de pietre în munţi, conduşi de 3300 de căpetenii. Solomon a poruncit să se scoată pietre „mari şi măreţe”, cioplite pentru temeliile casei. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.

Solomon a zidit casa Domnului, în al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua. Templul a fost construit în 7 ani, isprăvit în anul al 11-lea, în a opta lună.[27][4][2].

La cererea lui Solomon, Hiram a făcut şi doi stâlpi de aramă pe care i-a pus în curtea Templului.

S-au făcut şi uneltele pentru casa Domnului.

Lucrarea de zidire a Templului este descrisă amănunţit în capitolul 6.

Celelalte construcţii

În carte sunt menţionate şi alte construcţii

  1. Casa sa, Milo şi casa din pădurea Libanului. Solomon şi-a zidit şi casa lui, pe care a terminat-o în 13 ani; a zidit mai întâi casa din pădurea Libanului(100 lungime, lăţimea de 50 şi înălţimea de 30).[28][4][2].Pentru adunări şi serbări de stat, era folosită „casa Pădurii Libanului”, care-şi trage numele de la numeroasele coloane din lemn de cedru libanez, care împodobeau încăperea. În această clădire se afla garda regală formată din 300 de ostaşi cu lănci şi scuturi de aur. (Alfred Hârlăoanu). Cea de-a doua reşedinţă era pentru soţia sa, prinţesa egipteană şi suita sa numeroasă.[2]
  2. Cetăţi zidite: Ghezer(cucerită de Faraon şi dată ca zestre fetei sale, nevasta lui Solomon), Bet-Horonul de jos, Baalatul şi Tadmorul- magazii, pentru care şi călărime.[2]
  3. Zidurile Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului, Ghezerului.
  4. Corăbii făcute la Etion-Gheber, lângă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului.

Păcatul lui Solomon

Idolatria regelui Solomon-Sebastiano Ricci

Solomon târât de iubire se încuscreşte cu neamurile interzise

Deşi Dumnezeu interzisese încuscrirea cu 7 neamuri „mai mari la număr şi mai puternice” decât cel israelian(hitiţi, ghirgasiţi, amoriţi, canaaniţi, fereviţi, heviţi, iebusiţi), aşa cum relatează cartea Exodului şi Deuteronomului[29] pentru ca fiilor lui Israel să nu le fie întoarse negreşit inimile către dumnezei străini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. Cartea de faţă relatează cum el s-a „alipit” de unele din aceste neamuri „târât de iubire”: a iubit, pe lângă fata lui Faraon, 700 de crăiese împărăteşti moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite şi 300 ţiitoare. La bătrâneţe, femeile i-au abătut inima, i-au plecat inima spre alţi dumnezei, după cuvântul Domnului, şi, astfel, inima „nu i-a rămas în totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său, David”.[30][4][2]Sintagma biblică ,,inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său ca inima lui David"(3Regi1.4) exprimă faptul că Solomon aducea cinstirea sa în principal lui Dumnezeu, dar nu toată, având şi unele manifestări idolatre marginale.

Pedepsele lui Dumnezeu cad asupra lui Solomon

Domnul s-a mâniat pe Solomon- continuă relatarea- pentru că el îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase de două ori, şi nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alţi dumnezei. Dumnezeu îl pedepseşte cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său (Roboam) şi darea acesteia slujitorului său (Ieroboam I), cu lăsarea totuşi a unei seminţii fiului său.[31]Astfel, cartea relatează că, fiindcă era „tare şi viteaz”, Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat şi al văduvei Ţerua), primeşte de la împărat „privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” şi se întâlneşte cu proorocul Ahia din Silo, care îi prooroceşte stăpânirea asupra a zece din seminţiile împărăţiei lui Solomon.[4] Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Şisac, unde stă până la moartea urmăritorului său.[4] Această pedeapsă împlineşte ceea ce era deja scris că, de va greşi, acesta va fi pedepsit cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti.[32] Totuşi Biblia arată clar faptul că, în pofida acestui lucru, harul lui Dumnezeu nu se va depărta de la el, aşa cum s-a întâmplat cu Saul, ci casa lui şi împărăţia lui vor dăinui veşnic înaintea lui Dumnezeu, şi scaunul său de domnie va fi întărit pe vecie.``(2Regi7.16)

Vrăjmaşii

Dumnezeu îi „ridică vrăjmaşi” lui Solomon pe Hadad, Edomitul,[4] pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar şi pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt şi se încuscrise cu Faraon, căsătorindu-se cu sora împărătesei Tahpenses, şi acum vroia să se reîntoarcă în ţara lui când aude că David şi cu Ioab muriseră. Rezon îi era şi el vrăjmaş în această perioadă-continuă relatările- căci David ucisese oştile stăpânului său. Solomon a domnit 40 de ani.

Descoperirea vechiului zid al Ierusalimului construit de Solomon-februarie 2010

La Ophel au fost descoperite rămăşițe care susţin relatarea biblică despre împăratul Solomon şi zidul construit de acesta împrejurul Ierusalimului. În Biblie se spune: Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, până şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.(3Regi3.1)

Au fost dezgropate:

1) O secţiune a unui zid al oraşului, de 70 metri lungime şi 6 metri înălţime, localizată într-o zonă cunoscută ca numindu-se Ophel, între oraşul lui David (Ierusalim) şi peretele sudic al Muntelui Templului.

2) O poartă interioară de acces la cartierul regal al oraşului, având înălţimea de 6 metri, construită într-un stil tipic pentru cele din perioada Primului Templu. Are un plan simetric format din patru mici încăperi, două de fiecare parte a coridorului (gangului, pasajului) principal.

3) Un turn pe colţ, care acoperă o suprafaţă de 24 pe 18 metri şi care oferă perspectiva unei părţi importante din Valea Kidronului.

4) O structură regală adiacentă porţii. Între marele turn şi poarta oraşului arheologii au descoperit o secţiune dintr-un turn de colţ care are 8 metri lungime şi 6 metri înălţime.

5) Pe mânerele unei căni (vaze) s-au găsit inscripţionate cuvintele ,,to the king”.

6)Rămăşiţe ale unor mari recipiente, care au supravieţuit focului, având înălţimea de 1,15 m. Un recipient are o inscripţie parţială ,,al administratorului (engleză ,,overseer”)…"( arheologul Mazar susţine, pe baza primelor litere ,,ba” (engleză) că ar fi ,,bakers”); inscripţia este în ebraică veche şi indică că aparţinea unei înalte oficialităţi

7)Au fost descoperite peceţi de lut (clay seals sau ,,seal impresions” sau (bullae) ) cu nume evreieşti, ceea ce indică şi ele natura regală a structurii.

8)Cioburile, particularităţile zidului şi ale porţii trimit la secolul al X-lea

Excavările de la Ophel s-au desfăşurat pe o perioadă de trei luni sub patronajul Hebrew University, fiind sponsorizate de Daniel Mintz şi Meredith Berkman, un cuplu interesat de arheologia biblică. Săpăturile s-au făcut în cooperare cu the Israel Antiquities Authority, the Israel Nature and Parks Authority şi cu the Company for the Development of East Jerusalem. Au participat la săpături studenţi la arheologie de la Hebrew University of Jerusalem, studenţi voluntari de la Herbert W. Armstrong College in Edmond, Oklahoma şi alţi muncitori angajaţi.[33][34][35][36][37][38][39][40][41][42]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, pag103-111, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1
  3. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 139-142 , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5

Note

  1. 1Împ 3.10-12
  2. 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 2,10 Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1
  3. 1Împ 3.10-12
  4. 4,0 4,1 4,2 4,3 4,4 4,5 4,6 4,7 4,8 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,
  5. Similar, Iosia reprezintă excelenţa absolută în ceea ce priveşte întoarcerea la Domnul cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toate puterile - 4Regi23.25, iar Iezechia excelenţa absolută în ceea ce priveşte încrederea sau nădejdea în Domnul-4Regi18.5
  6. 1Împ4.29
  7. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 140 , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,
  8. 1Împ3.13
  9. Mt12.42, Lc11.31
  10. Mt6.29, Lc12.27
  11. http://www.rcrwebsite.com/provov.htm
  12. Exod 34.11-17, Deut7.1-5
  13. Etienne Drioton, Pierre du Bourguet- Les Pharaons a la conquete de l’art, Desclee de Brouwer, 1965, tradusă în româneşte de Irina Mavrodin, prefata de Radu Florescu, sub titlul ,,Arta faraonilor”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972
  14. 1Împ11.1-10
  15. 1Împ11.11-13
  16. 2Regi7.14-16
  17. 1Împ11.11-25
  18. 1Împ3.1-12
  19. 1Împ4.29-31)
  20. 1Împ4.32-33
  21. 1Împ 4.34, 10.1-13, 24-25)
  22. 1Împ 3.13
  23. 1Împ 10.23
  24. 1Împ 4.26,28;10.26, 28-29
  25. 1Împ 5.3-4, 2Sam 7.13
  26. 1Împ9.20-21
  27. 1Împ3.16-28
  28. 1Împ3.16-28
  29. Exod 34.11-17, Deut7.1-5
  30. 1Împ11.1-8
  31. 1Împ 11.9-13
  32. 2Regi7.14
  33. http://www.livescience.com/9828-ancient-wall-possibly-built-king-solomon.html
  34. http://news.discovery.com/history/jerusalem-city-wall-possibly-build-by-solomon-discovered.html
  35. http://www.jpost.com/Israel/Article.aspx?id=169388
  36. http://www.christianexaminer.com/Articles/Articles%20Mar10/Art_Mar10_06.html
  37. http://www.catholic.org/international/international_story.php?id=35506
  38. http://www.ziontimes.com/07-travel/20100222.asp
  39. http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/136130
  40. http://www.realitatea.net/arheologii-israelieni-au-descoperit-un-zid-vechi-de-3000-de-ani-construit-in-timpul-lui-solomon_701800.html
  41. http://www.evenimentul.ro/articol/sectiune-a-unui-zid-din-perioada-regelui-solomon-descoperita-la-ierusalim.html
  42. http://www.ziarullumina.ro/articole;1719;1;34378;0;Descoperire-arheologica-in-Ierusalim.html