Cartea a II-a a Regilor

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament - Septuaginta
Pentateuhul sau "Legea"
Facerea - Ieșirea - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi - Judecători - Rut

I Regi - II Regi - III Regi - IV Regi
I Cronici - II Cronici - I Ezdra - Neemia - Estera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
Iov - Cartea Psalmilor - Pildele lui Solomon - Ecclesiastul
Alte cărți
Cântarea Cântărilor - Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel

Profeții Mici, sau "Cei Doisprezece"

Osea - Amos - Miheia - Ioil - Avdie - Iona - Naum
Avacum - Sofonie - Agheu - Zaharia - Maleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit - Iudita - Baruh - Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri - III Ezdra - Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I Macabei - II Macabei - III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Noe - Avraam - Isaac - Lot
Iacov (Israel) - Iosif - Moise - Aaron
Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul - Elisei - Iezechia
Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel
Iona - Osea - David - Solomon
Avacum - Iov - Miheia - Maleahi
Samuel - Zaharia - Agheu
Regi Iuda (după diviziune): Roboam - Abia - Asa- Iosafat
Atalia - Ioram- Ahazia - Ioas- Amația
Ozia - Iotam- Ahaz - Iezechia (Ezechia) - Manase
Amon - Iosia - Ioahaz- Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin- Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I - Nadab - Baeșa
Ela - Zimri - Omri - Ahab - Izabela
Ahazia - Ioram - Iehu - Ioahaz - Ioas - Ieroboam al II-lea
Zaharia - Șalum - Menahem - Pecahia - Pecah - Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea II a Regilor (sau Cartea II a lui Samuel) este a cincea dintre cele 12 cărți istorice canonice ale Vechiului Testament. Cartea evocă domnia lungă a lui David căruia Dumnezeu i-a nimicit toți vrăjmașii, (filisteni, amaleciți, sirieni, edomiți, moabiți), urmărește declinul casei lui Saul și înfrângerea rebeliunii fiului lui David, Absalom. Ea mai conține evocarea păcatului lui David și tragica poveste a unui viol incestuos.

Formă, dată, autor

Ea forma, alături de Cartea I a Regilor, o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărită de Daniel Bomberg la Veneția în 1517.[1]Cartea II a Regilor a fost scrisă undeva între ruptura regatului Israel în două (regatul lui Iuda și regatul Israel) din anul 933 î.Hr. și robia babilonică din 586 î.Hr.[2] Autorul cărții este necunoscut.[2]

Rezumat

A doua carte a lui Samuel evocă domnia de 40 de ani a păstorului David, pe care Dumnezeu l-a însoțit pretutindeni, căruia i-a nimicit toți vrăjmașii(filisteni, amaleciți, Hadadezer, sirieni, edomiți, moabiti), ,,ca să nu mai fie tulburat, ca să nu -l mai apese cei răi ca mai înainte’’ și ca pe vremea judecătorilor, făcându-l faimos și dându-i odihnă prin izbăvirea de vrăjmași. Iar în interior, cartea surprinde declinul casei lui Saul (Iș-Boșet) și înfrângerea rebeliunii fiului lui David, Absalom.

Fermecat de frumusețea lui Batșeba, nevasta lui Urie hetitul, care se îmbăia, David, proaspăt sculat dintr-un somn de după-amiază, se culcă cu aceasta și, aflând că aceasta are un copil, încearcă să-și acopere păcatul trimițându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, ordonă comandantului său de oști, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniții și apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deși Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. Natan, proorocul, îl acuză pe David de preacurvie și de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’ (căci intenția de a-l ucide echivala tot cu o ucidere, în același mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a și preacurvit în inima sa- Mt5.28). Dumnezeu îl pedepsește prin promisiunea nedepărtării sabiei din casa lui, prin luarea și necinstirea nevestelor sale în văzul tuturor (ceea ce va face Absalom) și, pentru că a făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, prin moartea fiului.

Cartea conține și tragică poveste a unui viol incestuos. Chinuit și îmbolnăvit de iubire, Amnon, fiul lui David, o siluiește pe frumoasă sa sora vitregă, Tamar, ajungând s-o urască mai mult decât a iubit-o ; apoi o izgonește. Pentru acesta mișelie, Absalom, fratele Tamarei, îl ucide pe Amnon.

Cartea aduce în prim-plan pe foarte bogatul și înțeleptul Barzilai, Galaaditul, pe blasfematorul împăratului, Șimei, pe crudul Ioab (care-i ucide fără rost pe Abner și Amasa), pe Mical care l-a disprețuit în inima ei pe David, soțul ei, pentru că, la aducerea chivotului, jucând, s-a descoperit înaintea slujnicelor supușilor lui, ,,cum s-ar descoperi un om... de nimic!``, pe răzvrătitul Absalom, vestit pentru frumusețea sa.

Prezentare detaliată

Dumnezeu izbăvește pe poporul lui Israel de vrăjmași prin David

Încoronarea lui David, psaltirea de la Paris, pagina 6 verso

A doua carte a lui Samuel evocă domnia lui David. ,,Scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Seba’’ (3.10). Bătrânii lui Israel îl ung pe David împărat peste Israel, la vârsta de 30 de ani; el a domnit 40 de ani; la Hebron a domnit șapte ani și șase luni și la Ierusalim a domnit 33 de ani peste tot Israelul și Iuda (5.2-5). Prin mâna lui David Dumnezeu izbăvește pe poporul lui Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui’’ (3.18, 7.9). Dumnezeu i-a făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ (7.9, 5.10). Dumnezeu a dat un loc poporului Lui, Israel, și l-a sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte și ca pe vremea când pusese judecători peste popor. Și i-a dat odihnă izbăvindu-l de toți vrăjmașii săi (7.9-11). Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea (8.2,14,7.9). David îi învinge pe filisteni (5.17-25, 8.1), moabiti,(8.2), Hadadezer, împăratul din Toba (8.3), sirieni (8.5-6, 10.6, 10.13-19), edomiți (8,14), amoniții (10,12.26-31), oamenii din Tob (10.6). Obosit, David este la un pas de moarte și bătrânii lui Israel îi cer să nu mai iasă cu ei în luptă, ca să nu stingă ,,lumina lui Israel’’ (21.15-17), după ce mai fusese rugat o dată să nu mai iasă la luptă.(18.3-4)

Păcatul lui David- preacurvie și ucidere

Pe vremea când porneau împărații la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim, de parcă el n-ar fi fost împărat. Și, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperișul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zărește o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este și i se spune că este Batșeba, fata lui Eliam și nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite niște oameni s-o aducă, ea vine și se culcă cu ea. După ce se curăță de necurăția ei, ea pleacă acasă. Batșeba rămâne însărcinată și îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului și îi spune să se pogoare acasă și să-și spele picioarele, cu intenția vădită de a-și acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el și îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab și slujitorii săi au tabăra pe câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână și în acea zi cu el și îi dă să mănânce și mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deși beat, Urie iese și se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă. Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit și a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuși Urie. Deși Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batșeba află de moartea soțului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batșeba și aceasta devine nevasta lui.(cap 11)

Mustrarea lui Dumnezeu și pedepsele pentru păcatul lui David

Reproșul lui Natan către David, căința acestuia-Psaltirea de la Paris, pagina 136 verso


Fapta lui David nu place lui Dumnezeu care îl mustră pe David prin Natan, care-i spune o poveste cu tâlc. Un bogat ce avea foarte multe oi și foarte mulți boi nu se îndura să sacrifice unul din multe sale animale, ci sacrifică singura mielușa a unui sărac, pe care acesta o cumpărase, o hrănise, o crescuse împreună cu copiii lui, mâncând și bând alături de el, pentru a o găti unui călător. David se revoltă zicând că e vrednic de moarte un asemenea om și că e dator să restituie 4 oi în schimbul celei tăiate. Natan îi spune că el este omul acela și Dumnezeu îi spune – prin gura lui Natan - că El l-a uns împărat al lui Israel și L-a scăpat de mâna lui Saul, că El l-a făcut stăpân peste casa stăpânului său și a pus la sânul său nevestele stăpânului său și El i-a dat casa lui Israel și Iuda. Iar el ,,a disprețuit cuvântul Domnului făcând ce este rău înaintea Lui’’ și s-a culcat cu nevasta lui Urie și pe acesta ,,l-a ucis cu sabia fiilor lui Amon ‘’(căci intenția de a-l ucide, chiar dacă acesta a murit în toiul luptei, echivala tot cu o ucidere, una de natură spirituală, în același mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a și preacurvit în inima sa[3]). Natan îi aduce la cunoștință pedeapsa lui Dumnezeu: sabia nu se va mai depărta din casa sa, care se va ridica chiar din casa sa(revolta lui Absalom - 2Sam15.1-13 este doar începutul luptelor din familia sa), iar, pentru că a lucrat pe ascuns, nevestele sale vor fi date altuia, care se va culca cu ele în fața soarelui și a întregului Israel (lucru împlinit de fiul său, Absalom - 16.20-23). David își recunoaște păcatul, Natan îi spune că Dumnezeu îi iartă păcatul și că nu va muri, dar pentru că a făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, fiul care i s-a născut va muri (12.1-14). Proorocia se împlinește în pofida rugăciunilor făcute de David și a postului ținut de acesta (2Sam12.16-23)

Solomon, iubitul Domnului

Când David vrea să-I facă Domnului o casă, i se răspunde că i se va ridica un urmaș după el, ieșit din trupul lui, căruia îi va fi întărită împărăția. și acesta va zidi numelui lui Dumnezeu o casă, Dumnezeu îi va fi tată și el va fi fiu. Iar dacă va face răul, va fi pedepsit cu o nuia omenească și cu lovituri omenești, dar harul Domnului nu se va depărta de la el, cum a fost îndepărtat de la Saul. Dumnezeu va întări pe vecie scaunul lui de domnie.(cap7) După pedepsirea cu moartea a copilului, David a mângâiat pe nevastă-sa Batșeba și a intrat la ea și și s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon (pace) și care a fost iubit de Domnul. David l-a încredințat în mâinile lui Natan și Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului) pentru Domnul.(12.24-25)

O mișelie: Amnon o siluiește pe sora sa, Tamar

Amnon, fiul lui David, o iubea într-atât de mult pe sora sa, frumoasă fecioară Tamar, încât, chinuit, cade bolnav. La sugestia vicleanului Ionadab (fiul lui Șimea, fratele lui David), Amnon reușește, prefăcându-se bolnav și solicitând ajutorul soră-sii, să ajungă în preajma Tamarei. Amnon o siluiește, deși ea îl roagă să meargă la împărat pentru încuviințare cu cererea lui, și el ajunge s-o urască mai mult decât o iubise. După ce a făcut această mișelie, Amnon o izgonește, în pofida rugăminților fetei de a nu mări astfel răul făcut. Tamar își presară cenușă în cap, își sfâșie haina pestriță(pe care o purtau fetele împăratului cât erau fecioare) și pleacă țipând. Fratele său, Absalom, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar, și începe să-l urască pe Amnon, pe care îl și ucide mai târziu, după care fuge la Talmai, împăratul Ghesurului (cap13).

Personajele importante

Barzilai, Galaaditul, care era foarte bătrân, având aproape 80 de ani, și care, fiind foarte bogat, se îngrijise de împărat în timpul șederii la Mahanaim, s-a pogorât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul David. Acesta îi propune să vină cu el la Ierusalim. Acesta îi dă un răspuns emoționant

34Dar Barzilai a răspuns împăratului: ,,Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
35Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreților și cîntărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
36Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
37Să se întoarcă robul tău, și să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu și mamei mele! Totuși Barzilai îl trimite pe Chimham în locul lui la curtea împăratului.(19.31-40)

Șimei, fiul lui Ghera, aparținând familiei și casei lui Saul, îl blesteamă aruncând cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului. El îl acuză pe David că este un om al sângelui și un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat, prin darea împărăției în mâna lui Absalom. Abișai, slujitorul lui David îi cere permisiunea împăratului să aplice legea și să-l omoare pe Șimei. David refuză, spunând că până și fiul său, Absalom, s-a răzvrătit împotriva lui și vrea să-i ia viața și amână pedepsirea lui Simei.(16.5-14). Când însă David urma să se întoarcă în Israel ca împărat, Șimei iese înaintea lui și îl roagă să nu țină seama și să uite nelegiuirea lui, care în mod obișnuit se pedepsea cu moartea. David spune: Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?`` (2Sam 19.16-23). David îi va lăsa lui Solomon sarcina de a aplica legea și de a-l ucide pe Simei.(1Imparati 2.36-46)

Văzându-l pe David cum, încins cu efodul de in subțire, juca din răsputeri, la aducerea chivotului la Ierusalim, Mical, una din soțiile sale, l-a disprețuit în inima ei și ieșindu-i înainte, i-a spus ironic: ,, ,,Cu cîtă cinste s'a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supușilor lui, cum s'ar descoperi un om... de nimic!``David îi răspunde că în fața Domnului s-a descoperit , adăugând că s-ar înjosi chiar și mai mult în fața Lui și că va fi în cinste la slujnicele de care vorbește ea. Și Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morții ei(6.12-23). Mical, soția lui David, pe care o obținuse de la Saul după o victorie asupra filistenilor (1Sam18.25-28), este cerută de David înapoi. Între timp, ea se căsătorise cu Paltiel, fiul lui Lais, care renunță cu greu la ea, acesta mergând plângând după ea până la Bahurim și plecând doar la ordinul lui Abner.(3.13-16)

Ioab

Din pricina faptului că Iș-Boșet, împăratul Israelului, fiul lui Saul, îi reproșează lui Abner, conducătorul oștirii, că a intrat la țiitoarea lui Saul, Rițpa, acesta își oferă sprijinul lui David. Împăratul Iudei acceptă sprijinul (cu condiția aducerii nevestei sale, Mical), dar Ioab se arată nemulțumit și îi spune că acesta a venit să-l înșele, să-i pândească pașii și să știe ce face. Ioab și Abișai îl ucid in timp de pace pe Abner (3.26-27) pentru că, în timpul războiului, acesta ucisese pe fratele său, Asael (2.19-23). David se declară nevinovat în fața Domnului de sângele lui Abner și se roagă la Dumnezeu ca ,,Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînță sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!``(3.29). El mărturisește în fața slujitorilor săi că el este slab în raport cu fiii Țeruiei (Abișai și Ioab) care sunt prea puternici pentru el. David se roagă ca ,,Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!`` (3.39), ceea ce va face Solomon (1Regi 2.5,6, 28-35). Ioab îl ucide și pe Absalom, fiul răzvrătit al lui David, în pofida poruncii împăratului de a-l trata cu blândețe pe tânărul Absalom. (18.5-17). Când David îl jelește pe Absalom acoperindu-și fața, Ioab îl mustră și îl amenință pe David cu aceste cuvinte:

,,Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale.
6Tu iubești pe cei ce te urăsc, și urăști pe ceice te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut.
7Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ți s'au întîmplat din tinereță pînă acum.``

Ioab îl ucide și pe Amasa, căruia David îi propusese preluarea conducerii oștirii (19.13, 8-13), care fusese șeful oștirii lui Absalom (17.25)

Absalom

Absalom, fiul lui David și al Maachei(3.3), a căpătat ură pe Amnon, fratele său vitreg (fiul lui David și al lui Ahinoam) care o necinstise (violase) și o izgonise apoi pe frumoasa lui soră, Tamar (13.20,21) și îl ucide pe acesta (13. 28-29-39) iar apoi fuge la Talmai, împăratul Ghesurului, fiind conștient că fapta sa poate fi pedepsită cu moartea (14.32). Ioab îl convinge pe David să-l cheme înapoi pe tânărul Absalom (14.1-20); totuși acestuia nu i se permite la început să vadă fața împăratului dar David acceptă după un timp, dându-i o sărutare ca semn de iertare (14.33) Totuși, Absalom despre care știm că ,,nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseței lui; din talpa piciorului pînă în creștetul capului, n'avea niciun cusur’’ și că avea un păr care, tăiat la un an, cântarea ,,două sute de sicli, după greutatea împăratului’’, se răzvrătește împotriva împăratului. Astfel, el câștiga inima oamenilor lui Israel în felul următor: stătea la poarta casei împărătești și când cineva se prezenta la curte pentru judecată cu vreo neînțelegere, acesta îi spunea că ,,pricina lui este bună și dreaptă, dar că ,,nimeni din partea împăratului nu îl va asculta’’, adăugând că dacă el ar fi judecător în țară, ar face dreptate, iar ,, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el își întindea mâna, îl apuca, și -l săruta’’ (15.5). După ce îl izgonește pe David, Absalom ascultă de sfatul lui Ahitofel care îl sfătuiește să intre (să se culce cu) la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl său pentru paza casei, astfel, tot Israelul va ști că s-a făcut urît tatălui său, și mînile tuturor... celor ce sînt cu tine se vor întări.`` (16.20-23), împlinind astfel pedeapsa anunțată de Domnul lui David că nevestele sale vor fi luate de altul care le va necinsti în văzul tuturor (16.20-23). David îl învinge mai târziu pe Absalom care, rămas cu capul prins în crengile unui stejar, este ucis de Ioab (18.14-15).

David se arată bun față de casa lui Saul

David îi pedepsește cu moartea pe Baaana și Recab care-l uciseseră pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, sperând că vor intra astfel în grațiile lui David.(4.1-12). El vrea să-i facă bine casei lui Saul din pricina lui Ionatan (9.1,7), prietenul său, ucis în lupta de filisteni, și să se poarte ,,cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu’’. Astfel el îl găsește pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, care era olog de picioare și îi spune că îi dă înapoi toate pământurile lui Saul, Țiba, slujitorul lui Saul, urmând a munci, împreună cu casa lui, pentru Mefiboșet. În plus, acesta urma să mănânce la masa împăratului.(9.7-13)

Înalții slujbași

Ioab- mai mare peste oștire

Iosafat- mai mare peste scriitori

Țadoc și Ahimelec-preoți

Seraia- logofăt

Benaia- căpetenia cheretiților și a peletiților

Fiii lui David- mari dregători

Dumnezeu pedepsește cu ciumă pe Israel pentru numărătoarea lui David

David este stârnit de Dumnezeu pentru că Dumnezeu se aprinsese împotriva lui Israel, pe care vroia să-l pedepsească. Astfel David este lăsat să greșească: el inițiază o numărătoare a poporului- în urma căreia ies 800 000+ 500 000 bărbați din Israel, respectiv Iuda, în stare să scoată sabia. David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului, își dă seama de marele păcat făcut, de faptul că a lucrat ca un nebun și imploră iertarea Domnului. Gaad, văzătorul Domnului îl lasă pe David să aleagă una dintre următoarele trei nenorociri 1) șapte ani de foamete 2)să fugă 3 luni înaintea vrăjmașilor săi 3) să bântuie ciuma trei zile în țară. David alege îndurările Domnului decât să cadă în mâinile oamenilor și alege a treia variantă. 70 000 de oameni mor iar, pe când îngerul se pregătea să nimicească Israelul, Domnul s-a îndurat și a poruncit îngerului să-și tragă mâna. David insistă ca el trebuie să fie pedepsit pentru că el a greșit. Gad îi poruncește să zidească un altar Domnului pe moșia lui Aravna, Iebusitul (în locul unde era îngerul când lui Dumnezeu I s-a făcut milă de Ierusalim) iar acesta se conformează, cumpărând moșia acestuia și ridică un altar Domnului unde îi aduce arderi de tot și jertfe de mulțumire (2Sam24).

Note

  1. Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cărțile Regilor
  2. 2,0 2,1 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,
  3. Mt5.28

Bibliografie

  1. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 159-166 Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, "Introducere" la Cărțile regilor, pp. 307-308, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2