Iuda
Iuda (ebr. Yehuda; gr. Ioudas) este un nume ebraic purtat de mai multe persoane din Vechiul și Noul Testament.
Vechiul Testament
- Patriarhul Iuda, fiul patriarhului Iacov - pomenirea lor se face în Duminica Sfinților Strămoși, duminica dinainte de Crăciun.
Noul Testament
- Apostolul Iuda (Luca 6, 16; Ioan 14, 22; Fapte 1, 13) - prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 19 iunie.
- Iuda „fratele/ruda Domnului” (Matei 13, 55 = Marcu 6, 3)
- Iuda Iscarioteanul
- Iuda Galileanul, pomenit în Fapte 5, 37. Este cel care a provocat o revoltă împotriva romanilor, probabil cu ocazia recensământului lui Quirinius (6-7 d.Hr.). Dezideratele lui erau eliberarea de sub jugul roman și instaurarea unei teocrații (având lozinca: „Niciun rege în afară de Dumnezeu”). Iuda Galileanul este la originea partidului zeloților.
- Iuda din Damasc, probabil iudeo-creștin, pomenit în Fapte 9, 11, la care a stat inițial Apostolul Pavel imediat după convertirea lui.
- Iuda, autorul Epistolei lui Iuda. Unii bibliști îl identifică cu Iuda „ruda Domnului”; cei care datează epistola lui Iuda prin anii 80-90 d.Hr. consideră că este vorba de un alt Iuda sau că „Iuda” este doar un pseudonim.
- Iuda cel numit Barsaba, creștin din Ierusalim, delegat la Antiohia de colegiul Apostolilor împreună cu Sila, și numiți „prooroci” (Fapte 15, 22-32).
Alte personalități
- Iuda al Ierusalimului, stră-strănepotul lui Iuda „fratele/ruda Domnului” (Matei 13, 55 = Marcu 6, 3) și ultimul episcop de origine evreiască al Ierusalimului
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 324.