Noe

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Noe, fiul lui Lameh, era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui, el umblând cu Dumnezeu.[1] Grație acestui caracter Dumnezeu face ca el și familia sa să supraviețuiască potopului pricinuit de răutatea oamenilor și să fie păstrătorii vieții pe pământ prin luarea unor perechi din toate animalele pământului pe corabia lor. De asemenea, Dumnezeu lasă curcubeul ca semn de aducere-aminte a legământului făcut cu oamenii și animalele că nu va mai declanșa vreun potop care să nimicească pământul vreodată.

Familia lui Noe

La vârsta de 180 de ani Lameh a făcut un fiu căruia i-a pus numele Noe (adică mângâiere) spunând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pămînt, pe care l -a blestemat Domnul”. La vârsta de 500 de ani Noe avea trei fii: Sem, Ham și Iafet. [2]

Răutatea oamenilor

Pe vremea când erau pe pământ uriașii și vitejii, Dumnezeu a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, și S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut”, deoarece Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, fiind plin de silnicie. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.[3] (Fac6.1-13)

Pregătirea corabiei

Dumnezeu îi spune lui Noe să construiască o corabie pe care i-o descrie în amănunt. I-a spus să ia din fiecare soi câte două, una de parte bărbătească și una de parte femeiască, adică din păsări, din vite, din târâtoare.[4] El îi spune să ia șapte perechi din toate dobitoacele curate și o pereche din toate dobitoacele necurate și șapte perechi din păsările cerului.[5] De asemenea. Dumnezeu îi spune să-și ia nevasta, fiii și nevestele acestora, în total 8 [6] și merinde pentru drum. Noe construiește corabia și face tot ce-i poruncise Dumnezeu. (Fac6.14-22)

Potopul

Dumnezeu face să se rupă toate izvoarele Adâncului celui mare și să se deschidă stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Apele au acoperit munții înalți, a pierit orice se mișca pe pământ, păsări, vite, fiare, oameni, tot ce avea suflare de viață. Apoi Dumnezeu a oprit ploaia și apele s-au retras treptat.(Fac7.10-8.14)

Pe uscat

Noe slobozind porunbelul (Mozaic bizantin din Basilica San Marco, Veneția, sec. 12-13)

Noe și familia sa coboară de pe corabie, și Noe ia din dobitoacele curate și din toate păsările curate și aduce jertfe de tot pe altar și atunci Dumnezeu zice în inima Sa: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereța lui; și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut./ 22Cât va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!” (Fac8.20-22) Dumnezeu binecuvântează pe Noe și pe fiii săi și le zice:

1. (referitor la oameni) „Creșteți, înmulțiți-vă, și umpleți pământul.” (Fac9.1,7)

2. (referitor la atitudinea față de animale)

„S-apuce groaza și frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mișcă pe pământ și pe toți peștii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!

Tot ce se mișcă și are viață, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca și iarba verde.

Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați.

Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.” (Fac9.2-7)

Semnul legământului: curcubeul

Dumnezeu îi spune lui Noe că face un legământ între El și oameni și animale că nu va fi niciodată vreun potop care să nimicească pământul și curcubeul va fi pentru Dumnezeu un semn de aducere-aminte a acestui legământ. (Fac9.8-17)

Blestem și binecuvântări

Fiii lui Noe, care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet. Ham era tatăl lui Canaan. Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul. Noe a început să fie lucrător de pământ, și a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său.[7] Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, și a spus celor doi frați ai lui afară. Atunci Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. Noe s-a trezit din amețeala vinului, și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. Şi a rostit atunci următoarele:

„Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraților lui!”

26 El a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Și Canaan să fie robul lui!

27 Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!”

28 Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. (Fac9.18-29)

Note

  1. Fac6.9,7.1
  2. Fac5.28-32
  3. Fac6.9,7.1
  4. Fac6.19-29
  5. Fac7.2-3
  6. Fac7.13
  7. Fac9.21

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  4. Ene Braniște și Ecaterina Braniște-Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag 320, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2