Cartea Judecătorilor
Cartea Judecătorilor este a șaptea carte a Vechiului Testament. Denumirea provine de la bărbații ridicați de Dumnezeu la numite intervale de timp, numiți judecători (șofetim). Ei guvernau poporul în vreme de restriște și de invadare de către neamuri străine. Stăpânirea neamurilor nu era continuă, ci întreruptă pe timp mai lung sau mai scurt, de pace și liniște. Cartea cuprinde de aproximativ 200 de ani, de la Iosua, respectiv de la „zilele bătrânilor”, până la introducerea regimului monarhic (cca 1020 î.Hr), epocă care poartă numele de Epoca Judecătorilor.
Cartea Judecătorilor vorbește despre 13 judecători: 12 numiți de Dumnezeu și un uzurpator. Acestora li se vor adăuga ultimii doi juducători, Eli și Samuel, care sunt prezentați în cartea 1 Samuel sau Cartea I a Regilor.
Cartea este în mod tradițional atribuită proorocului Samuel, considerat ultimul mare judecător.
Rezumat
- Neîmplinirea cuceririi Canaanului (1,1–3,6)
- Asuprirea și izbăvirea: judecătorii și lupta împotriva neamurilor (3,7–16,31)
- Dezordinea religioasă și morală a lui Israel (17,1–18,31)
- Războiul împotriva seminției lui Veniamin (19,1–21,25)
A se vedea și
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pag449-450, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag 148-154, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
- Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 118-124, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9332-59-5, Bucureşti, 2002