Cântarea celor trei tineri

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Agioipaides.jpg

Cântarea celor trei tineri este o parte componentă din Cartea profetului Daniel, din Vechiul Testament. Este un segment dintr-o compoziție mai mare numită Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri care, deși parte componentă din textul Septuagintei, este considerată de către protestanți ca fiind un text apocrif mai degrabă decât o parte canonică a Scipturii, și din această cauză apare în majoritatea Bibliilor în limba engleză într-o secțiune separată. Atunci când este inclusă în textul mai larg al Cărții lui Daniel, se găsesște în Capitolul al III-lea între versetele 23 și 24.

În cultul Creștin Ortodox, această rugăciune este baza pentru al șaptelea și al optulea imn biblic, cântate cântate la Utrenie. Deși textul imnurilor nu mai sunt citite, în genetral, în practica contemporană, imnurile cântate ca parte din canon trimit la tema Celor trei tineri. La Vecernia din Sâmbăta Mare, textul rugăciunii este inclus ca una din cele cincisprezece citiri din Vechiul Testament stabilite pentru acea zi. În practica bizantină, refrenul de închidere al fiecărui vers "binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!" este cântat mult mai elaborat.

Cântecul constituie un imn de mulțumire lui Dumnezeu pentru eliberarea din cuptorul de foc în care cei trei tineri, Anania, Azaria și Misael (cunoscuți și sub numele de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego) fuseseră aruncați de către regele persan Nabucodonosor. Ei fuseseră aruncați în cuptor din cauza refuzului lor de a se închina unui idol de aur pe care îl făcuse Nabucodonosor. Însă, un Înger al Domnului a intrat în cuptor și i-a apărat pe cei trei tineri. În practica liturgică, aceste eveniment este văzut ca o profețire a Învierii lui Hristos, astfel, fiind inclusă în canon.

Biblia Abingdon (ISBN 0687001692) sugerează că Rugăciunea se bazează pe o compoziție anterioară și a fost adăugată la textul existent al Cărții lui Daniel undeva în secolul al II-lea sau I Î.H.

Utilizare de către alți Creștini

Biserica Romano-Catolică consideră acest text ca parte componentă din colecția deuterocanonică care a fost definită în timpul Conciliului din Trent din 1546 ca fiind "sfânt" și "canonic." Cartea de Rugăciuni Obișnuite a Bisericii din Anglia include acest text ca imnul Benedicite omnia Opera.


Textul Rugăciunii Celor trei tineri

1 Atunci Azaria, stând în mijlocul focului, şi-a deschis gura şi s-a rugat aşa:
2 „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat eşti Tu şi preamărit îţi este numele în veci;
3 că drept eşti Tu în tot ce ne-ai făcut, adevărate-s toate lucrurile Tale, căile Tale sunt drepte şi judecăţile Tale sunt adevărate.
4 Drepte sunt hotărârile Tale în toate câte le-ai adus asupra noastră şi asupra Ierusalimului sfânta cetate a părinţilor noştri; în adevăr şi în dreptate ne-ai adus acestea, din pricina păcatelor noastre.
5 Că am păcătuit, fărădelege am făcut îndepărtându-ne de Tine;
6 în toate am greşit din greu, poruncile nu Ţi le-am ascultat şi nici că le-am păzit, nici le-am făcut după porunca Ta ca să ne fie bine.
7 Şi câte ne-ai adus şi ne-ai făcut, în dreaptă judecată sunt.
8 Tu ne-ai dat în mâinile unor vrăjmaşi nelegiuiţi cei mai cumpliţi dintre necredincioşi şi ale unui rege nedrept cel mai rău de pe pământu-ntreg.
9 Acum nu cutezăm să ne deschidem gura: ruşinea şi ocara au căzut peste robii Tăi şi peste cei care Te cinstesc.
10 O, de dragul numelui Tău nu ne da pentotdeauna, nu-Ţi rupe legământul!
11 Nu-Ţi îndepărta mila de noi, de dragul lui Avraam, prietenul Tău, şi al lui Isaac, robul Tău, şi al lui Israel, sfântul Tău,
12 cărora Tu le-ai făgăduit să le-nmulţeşti urmaşii ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării.
13 Căci, Stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile şi umiliţi suntem acum în tot pământul pentru păcatele noastre.
14 Că nu mai este-n vremea de acum nici căpetenie şi nici profet şi nici cârmuitor nici ardere-de-tot, nici jertfă, nici prinos şi nici tămâie, nici loc în care să-Ţi aducem pârga şi milă să aflăm5.
15 Dar, peste toate-acestea, primeşte-ne la Tine cu inima zdrobită, cu duhul umilit, ca ardere-de-tot de tauri, de berbeci şi de miei graşi, la număr cu zecile de mii.
16 Aşa să fie astăzi înainte-Ţi jertfa noastră şi fă ca noi să Te urmăm cu totul, că nu sunt daţi ruşinii cei ce se încred în Tine.
17 Şi-acum, noi Te urmăm cu toată inima şi teamă-avem de Tine şi faţa-Ţi căutăm.
18 Să nu ne ruşinezi, ci fă cu noi după-ndurarea Ta şi după bogăţia milei Tale;
19 şi scoate-ne pe potriva minunilor Tale şi dă-i mărire numelui Tău, Doamne!
20 Să fie daţi ruşinii toţi cei ce le fac rău robilor Tăi; acoperiţi să fie de ruşine, lipsiţi de stăpânire şi putere, tăria lor să se sfărâme!
21 Şi să cunoască ei că Tu eşti Domnul, Tu, singur Dumnezeu, slăvit în tot pământul!”
22 În acest timp, slujitorii regelui, cei care-i aruncaseră în cuptor, n-au încetat să-l înfierbânte cu catran şi cu smoală şi cu viţă uscată;
23 vâlvătaia se ridica la patruzeci şi nouă de coţi deasupra cuptorului
24 şi, umflându-se peste măsură, i-a ars pe Caldeii ce se aflau în jurul cuptorului.
25 Dar îngerul Domnului se coborâse în cuptor deodată cu Azaria şi cu prietenii săi şi a îndepărtat văpaia din cuptor;
26 mijlocul cuptorului l-a făcut ca şi cum ar fi fost o adiere răcoroasă, un foşnet de rouă, în aşa fel încât focul nu i-a mai atins şi nu le-a pricinuit nici dureri, nici teamă.
27 Atunci cei trei, ca dintr-un singur glas, L-au lăudat, L-au preamărit şi l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28 „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii
29 şi binecuvântat e numele cel sfânt al slavei Tale şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii!
30 Binecuvântat eşti în locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi preamărit în veci!
31 Binecuvântat eşti Tu, Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe heruvimi, şi lăudat şi preaînălţat în veci!
32 Binecuvântat eşti pe tronul împărăţiei Tale şi lăudat şi preaînălţat în veci!
33 Binecuvântat eşti în tăria cerului8 şi lăudat şi preamărit în veci!
34 Toate lucrurile Domnului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
35 Ceruri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-l şi-L preaînălţaţi în veci!
36 Îngeri ai Domnului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
37 Voi, ape cele mai presus de ceruri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-l preaînălţaţi în veci!
38 Voi, toate puterile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
39 Voi, soare şi lună, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
40 Voi, stelele cerului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
41 Voi, toată ploaia şi roua, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
42 Voi, toate vânturile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
43 Voi, foc şi căldură, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
44 Voi, frig şi văpaie, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
45 Voi, rouă şi chiciură, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
46 Voi, nopţi şi zile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
47 Voi, lumină şi-ntuneric, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
48 Voi, gheaţă şi ger, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
49 Voi, brume şi zăpezi, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
50 Voi, fulgere şi nori, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
51 Tu, pământule, binecuvântează pe Domnul, laudă-L şi-L preaînalţă în veci!
52 Voi, munţi şi coline, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
53 Voi, toate răsadurile pământului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-l preaînălţaţi în veci!
54 Voi, izvoare, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
55 Voi, mări şi râuri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
56 Voi, chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
57 Voi, toate păsările cerului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
58 Voi, toate fiarele şi animalele, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
59 Voi, fiii oamenilor, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
60 Voi, [fiii lui] Israel, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
61 Voi, preoţi, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
62 Voi, slujitori, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
63 Voi, duhuri şi suflete ale drepţilor, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
64 Voi, cei sfinţi şi smeriţi cu inima, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!
65 Voi, Anania, Azaria şi Misael, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-l preaînălţaţi în veci! că El ne-a scos din locuinţa morţilor şi din mâna morţii ne-a smuls şi ne-a izbăvit din mijlocul cuptorului de flăcări şi din mijlocul văpăii ne-a izbăvit.
66 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui!
67 Voi, toţi cei ce vă închinaţi Domnului, binecuvântaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, lăudaţi-L şi mărturisiţi-L, că în veac este mila Lui!”

Izvoare