Parabolă

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Parabola (sau pilda) este un instrument literar folosit adesea de Mântuitorul Iisus Hristos în învățăturile Sale.

Termenii grecești παραβολή (parabolē: para + ballo = „a pune în paralel, în comparație”) și παροιμία (paroïmia) corespund noțiunilor ebraice mâchâl și hîddâ, care au o întindere mai vastă decât o simplă metaforă mai dezvoltată sau o paralelă care evocă viața de zi cu zi pentru a ilustra o învățătură. Într-adevăr, aceste noțiuni desemnează nu doar o comparație dezvoltată, ci în același timp și o enigmă/ghicitoare, adică un comparație alegorizantă, al cărei scop nu este doar acela de a ilustra o învățătură, ci și de a provoca auditoriul la căutarea semnificației ei profunde.

Parabolele sunt niște povestiri plăcute la auz, mai mult sau mai puțin lungi, și care conduc la final la înțelegerea unei învățături principale. Izolate de tot, diferitele părți sau elemente ale povestirii nu au un sens propriu, ci povestirea întreagă conduce pe auditoriu la învățătura de bază a parabolei. Acest punct deosebește parabola de alegorie, pentru că într-o alegorie, contrar parabolelor, diversele detalii au fiecare o semnificație proprie (cum ar fi în Păstorul cel Bun - Ioan 10, 1-5: păstorul, oile, ușa, staulul, lupul).

Spre deosebire de evangheliştii sinoptici, evanghelistul Ioan preferă să folosească pentru parabole termenul grec paroïmia („pildă”), pe care îl pune în opoziție cu parrhisia („vorbire liberă pe față”), dând astfel „pildelor” un înțeles mai enigmatic decât „parabolelor”: „Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.” (Ioan 16, 25). De altfel, unele din parabolele din Evanghelia după Ioan se apropie de alegorie, prin conținutul și exprimarea lor (apa vieții, via cea adevărată, bunul păstor).

Parabolele lui Iisus

După evanghelistul Matei (13, 10-17), când vorbea în parabole, Iisus nu se aștepta ca mulțimile să înțeleagă întotdeauna și pe deplin sensul spuselor Sale. Aceasta însă nu însemna că Iisus nu vroia ca mulțimile să înțeleagă învățăturile Sale, ci mai degrabă că El dorea ca oamenii să caute, să facă un efort personal pentru a înțelege spusele Sale.

Acest mod de a învăța prin parabole era deja curent în Vechiul Testament (ex.: II Regi 12), așa încât vorbirea/învățarea în/prin parabole a Domnului Iisus Hristos nu era ceva nou pentru auditoriul său, ci mai degrabă o continuare firească.

Parabolele lui Iisus se găsesc în cele trei evanghelii sinoptice şi formează o parte esenţială a învăţăturii Sale. Aceste parabole, în aparenţă destul de simple, de multe ori cu exemplificări prin imagini literare, transmit fiecare câte un mesaj care este profund şi important pentru învăţătura Sa. Această învăţătură - cheia creştinismului - continuă să fie transmisă de către Biserica Ortodoxă prin intermediul serviciilor liturgice, în care adesea o parabolă este „lecţia” zilei.

În timpul Triodului, parabolele încep cu pilda Vameşului şi a Fariseului, continuând cu pildele Fiului Risipitor şi a Înfricoşatei Judecăţi.

În restul anului, Sfintele Liturghii includ diferite parabole, ca cea a „semănătorului şi a seminţei”, a „bobului de muştar”, a „viei şi a lucrătorilor”, a „bunului samaritean” şi multe altele.

Listă a parabolelor

Listă a parabolelor din Evangheliile sinoptice[1]:

1. Prietenul insistent, Luca 11, 5-8
2. Grâul bun și neghina, Matei 13, 24-30
3. Samariteanul milostiv, Luca 10, 25-37
4. Oaia rătăcită, Matei 18, 12-14; Luca 15, 4-7
5. Datoria sau Slujitorul nemilos, Matei 18, 23-35
6. Cei doi datornici, Luca 7, 41-43
7. Cei doi fii, Matei 21, 28-32
8. Fecioarele înțelepte, Matei 25, 1-13
9. Administratorul necredincios, Luca 16, 1-9
10. Drahma pierdută, Luca 15, 8-10
11. Copiii în piață, Luca 7, 31-35
12. Fiul risipitor, Luca 15, 11-32
13. Smochinul, Luca 21, 29-33; Marcu 13, 28-31; Matei 24, 32-35
14. Smochinul neroditor, Luca 13, 6-9
15. Plasa de pescuit, Matei 13, 47-50
16. Sămânța de muștar, Matei 13, 31-32; Marcu 4, 30-32; Luca 13, 18-19
17. Cina mare, Luca 14, 15-24
18. Omul puternic, Marcu 3, 27; Luca 11, 21-22
19. Bărbatul bogat, Luca 12, 16-21
20. Administratorul credincios și înțelept, Matei 24, 45-51; Luca 12, 42-48
21. Judecătorul nedrept, Luca 18, 1-8
22. Lampa, Matei 5, 14-15; Marcu 4, 21-25; Luca 8, 16-18
23. Drojdia, Matei 13, 33; Luca 13, 20-21
24. Crinul, Matei 6, 28-34
25. Casa construită pe stâncă, Matei 7, 24-27; Luca 6, 47-49
26. Stăpânul casei, Marcu 13, 33-37
27. Minele, Luca 19, 12-27
28. Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Luca 16, 19-31
29. Nunta (sau Nunta fiului regelui, sau Invitatul fără haină de nuntă), Matei 22, 1-14
30. Păsările cerului, Matei 6, 26
31. Burdufurile noi, Matei 9, 17; Marcu 2, 22; Luca 5, 37-38
32. Lucrătorii din ceasul unsprezecelea, Matei 20, 1-16
33. Paiul și bârna, Matei 7, 3-5; Luca 6, 41
34. Mărgăritarul, Matei 13, 45-46
35. Fariseul și vameșul, Luca 18, 9-14
36. Bucata de pânză nouă, Matei 9, 16
37. Poarta strâmtă, Luca 13, 24-29
38. Întoarcerea stăpânului, Matei 24, 42-46; Luca 12, 35-40
39. Sarea pământului, Matei 5, 13
40. Sămânța (sau Bobul care crește în taină), Marcu 4, 26-29
41. Semănătorul, Matei 13, 5-8; Marcu 4, 3-17; Luca 8, 5-8
42. Slujitorul venind de la câmp (sau Slujitorii inutili), Luca 17, 7-10
43. Talanții (sau Cei zece talanți), Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27
44. Turnul neterminat (și Războiul imprudent al regelui), Luca 14, 28-33
45. Comoara ascunsă, Matei 13, 44
46. Lucrătorii răi ai viei, Matei 21, 33-46; Marcu 12, 1-12; Luca 20, 9-19

Note

  1. ↑ Cf. https://fr.wikipedia.org/wiki/Parabole_(Nouveau_Testament)

A se vedea și

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Parabolă&oldid=55368”