David: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (de tradus din engleza. Articol in lucru)
 
m
 
(Nu s-au afișat 36 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{VechiulTestament}}[[Image:David.jpg|right|thumb|Regele David, conducătorul statului Israel și strămoș al Domnului nostru [[Iisus Hristos]]]]
{{În curs}}
+
Sfântul și dreptul rege '''David''' a fost cel de-al doilea rege al Israelului biblic, urmându-i regelui [[Saul]] și a trăit și domnit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea Domnului nostru [[Iisus Hristos]] (1000 î.Hr.). El a fost de asemenea unul din [[prooroc|proorocii]] Vechiului Testament, autorul [[Psalmi]]lor și unul dintre strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos.
  
[[Image:David.jpg|right|thumb|King David, perhaps the greatest ruler of Israel and ancestor of the [[Jesus Christ|Lord]].]] The holy and righteous '''King David''' was the second king of all Israel, after [[Saul]], around approximately 1000 B.C. He was also a [[prophet]], having written a great number of the [[Psalter|Psalms]], and one of the Forefathers of [[Jesus Christ|Christ]]. The Church commemorates him together with all the ancestors of Christ on the [[Sunday of the Forefathers]] (December 11-17, depending on the day on which the [[Nativity]] falls) and also on the first Sunday after the Nativity, along with [[Joseph the Betrothed]] and the [[Apostle James the Just]].
+
Pomenirea sa se săvârșește în [[Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului]] (11-18 decembrie), precum și în prima duminică după Nașterea Domnului, împreună cu pomenirea [[Dreptul Iosif|Sfântului și dreptului Iosif]] și a [[Apostolul Iacov cel Drept|Sfântului Apostol Iacov, ruda Domnului]].
  
 +
==Viața și faptele==
 +
Descrierea completă a vieții Regelui David se găsește cuprinsă în [[Vechiul Testament]] începând în Cartea Întâi a Regilor (capitolul al 16-lea), continuând pe întreaga întindere a Cărții a doua Regilor și încheindu-se în Cartea a treia a Regilor (capitolele 1-2). O versiune puțin diferită a acestei narări, incluzând și aspecte specifice cu privire la conducerea regatului, se regăsește în Cartea întâi a Cronicilor, în special la începutul capitolului al 11-lea.
  
__TOC__
+
===Tinerețea===
 +
David s-a născut în cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea și totodată cel din urmă fiu al lui Iesei. După ce regele Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=15 I Regi, 15]), Domnul i-a poruncit proorocului Samuel să meargă la Betleem, în casa lui Iesei, și să ungă drept rege al Israelului pe fiul acestuia. Fiind cel mai mic și foarte tânăr, David n-a fost chemat de părintele său atunci când Samuel i-a cerut să-i arate pe fiii săi, ci a fost lăsat să pască turmele de oi. Dumnezeu însă i-a descoperit lui Samuel că nici unul din cei șapte fii prezentați de Iesei nu este cel ales de El, astfel încât sfântul a cerut să afle dacă aceștia sunt toți fiii lui Iesei. Atunci a fost chemat și David, iar Dumnezeu i-a descoperit lui Samuel ca pe acesta să-l ungă drept rege al Israelului în locului lui Saul.
  
==His story==
+
Un verset memorabil din această carte este cel care descoperă cât de diferită este judecata omenească de cea a lui Dumnezeu:
A complete account of the life of King David can be found in the [[Old Testament]] starting in [[I Kingdoms|1 Samuel]] 16, the entire book of [[II Kingdoms|2 Samuel]], and [[III Kingdoms|1 Kings]] 1-2. A slightly edited version of this story, along with some additional specifics of the king's reign, is also found in [[I Paraleipomenon|1 Chronicles]], particularly beginning in Chapter 11.
+
:''Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită la inimă". ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=16 I Regi, 16])
  
===Youth===
+
Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la această vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl său a face o vizită la curtea regelui Saul, care abandonându-L pe Dumnezeu se afla chinuit de un demon. David era deja un foarte priceput cântăreț la harpă, iar Saul apreciind cântarea acestuia care îi odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l ca scutier al său. David se împrietenește repede cu fiul lui Saul, [[Ionatan]].
David was born in Bethlehem as the eighth and youngest son of Jesse. After [[Saul]]'s disobedience to God (see 1 Sam 15), the Lord ordered the [[Prophet]] [[Samuel]] to Bethlehem to visit Jesse and anoint one of his son's as the new king. As the youngest, David was left in the fields to tend the sheep while the holy man was visiting his father; however, the Lord revealed to Samuel that none of the first seven sons was his Chosen One, and Samuel inquired of Jesse whether he had another son. Then David was called, and Samuel was told to anoint him. A notable quotation concerning David's righteousness occurs in this passage:
 
:But the Lord said to Samuel, "Do not consider his appearance or his [i.e. Eliab, another of Jesse's sons] height, for I have rejected him. The Lord does not look at the things man looks at. Man looks at the outward appearance, but the Lord looks at the heart. (1 Sam 16:7) {{ref|1}}
 
  
Thus David became the Anointed One of the Lord at a young age. Soon he was called upon to visit the court of Saul, who, having forsaken the Lord, was tormented by demons. David was already a talented harp player, and the music he made soothed Saul. Saul liked David and made him his armor-bearer; David also became fast friends with Saul's son [[Jonathan]].
+
[[Image:davidandgoliath.jpg|right|thumb|În această pictură de Caravaggio, David îl decapitează pe Goliat după ce l-a învins. Regele David a fost un subiect popular în arta Renașterii din Occident.]]
  
[[Image:davidandgoliath.jpg|right|thumb|In this Caravaggio painting, David decapitates Goliath after defeating him. King David was a popular subject in Western art during the Renaissance and afterwards.]] Next, the Israelites were having somewhat of a military stand-off against the Philistines, and two of David's brothers were waiting in the encampment. Jesse sent David with supplies and to get news of his siblings. Now, at this time a huge Philistine champion (either nine or twelve feet tall) had everyday for forty days emerged into the no-man's land between the two armies to taunt the Israelites, also declaring that man-to-man combat between him and whatever Israelite took up his challenge would effectively determine which side won the battle. David, outraged, took it upon himself to fight the Philistine with the blessing of Saul. Before the two even came to blows, David had felled Goliath using his sling and a stone that hit Goliath in the forehead. He then cut off Goliath’s head with the Philistine’s own sword, and the Philistine armies fled in terror.
+
La puțin timp după aceasta, israelitenii au avut de purtat un nou război împotriva filistenilor, iar trei dintre frații mai mari ai lui David se aflau în oastea condusă de regele Saul, așteptând începutul luptelor. Iesei, tatăl lor, dorind să afle vești despre fiii săi, l-a trimis pe David cu provizii către aceștia.
 +
Uriaşul filistean de şase coţi şi o palmă,(17.4), Goliat din Gat, om ,,războinic din tinereţea lui’’ (17.33) ocărăşte pe Israel timp de patruzeci de zile (17.16, 25,26,36,43,45), propunând ca lupta să fie decisă printr-o luptă individuală (17.8-9). David, motivat şi de recompensa promisă celui care-l va învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de dări pentru casa sa  (17.25,27) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte numele Dumnezeului lui Israel, spunând că  spunându-i împăratului că el chiar omora urşii şi leii ce-i furau oile (17.34-35). Şi aşa cum Dumnezeu l-a scăpat de lei şi de urşi, aşa îl va scăpa şi de această dată.(17.36) Saul acceptă, îl îmbracă în armură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit cu armura, se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în buzunar şi traistă. David se înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l pe ,,copilul’’ David, Goliat râde de el , adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu toiege. La început David fuge înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe uriaşul filistean.<ref>Iată ce spune arheologul Hoffmeier (pag84-85 vezi biblografia):Praştia era o armă serioasă şi fatală. Într-o scenă de luptă de la începutul mileniului al II-lea î.Hr, dintr-un mormânt din Beni, Hasa, Egipt, aruncătorii cu praştia sunt înfăţişaţi umăr la umăr cu arcaşii. La fel, pe reliefurile din Ninive dedicate luptei de la Lahiş (aflate acum la British Museum) sunt reprezentaţi aruncătorii asirieni aruncând pietre în apărătorii iudei ai Lahişului, în 701 î.Hr. Aceste scene arată că praştia era o armă cu bătaie lungă care îşi avea locul alături de arc şi săgeată, deşi nu avea aceeaşi rază de acţiune. Pietrele utilizate de aruncători nu erau nişte pietricele, ci mărimea lor varia între cea a unei mingi de tenis (5-8 cm diametru) iar când erau aruncate de un aruncător experimentat, el atingeau o viteză de 160-240 km/h. David şi-a ales piatra cu care a aruncat dintr-un pârâu, dar cele mai multe pietre de praştie din Antichitate erau, de fapt, prelucrate şi formate ca proiectile rotunjite</ref> Îi ia apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, cu bărbaţii lui Israel şi Iuda în urmărirea lor. David ia capul filisteanului şi-l duce la Ierusalim iar armele sale sunt puse în cortul său (17.38-58).
  
===Flight from Saul===
+
===Fuga de Saul===
David's popularity among the people soon grew; their refrain "Saul has slain his thousands, and David his tens of thousands,"{{ref|1}} implying that David was a mightier warrior, began to haunt Saul, and he became increasingly jealous. Twice while David was playing the harp for Saul, Saul tried to kill him; after the second time he ran away into the field, where he met with his dear friend, Saul's son Jonathan. Together they devised a way to find out Saul's intentions towards David and an inconspicuous signal for Jonathan to give to David. When Saul's anger flared upon finding out that David supposedly had gone home to Bethlehem, Jonathan knew that his father intended to kill David, and told him so. Thus began David's lengthy exile.
+
Curând popularitatea lui David în mijlocul poporului a crescut; obișnuita frază « Saul o omorât mii, dar David a omorât zeci de mii » prin care se subînțelegea că David era un războinic mai bun, a început să-l obsedeze pe Saul devenind din ce în ce mai gelos. De două ori, în timp ce David cânta la harpa pentru Saul, acesta a încercat să-l ucidă; după a doua tentativă, David a fugit pe un câmp unde s-a întâlnit cu prietenul său drag, Ionatan, fiul lui Saul. Împreună au pus la cale un plan prin care să afle intențiile lui Saul în privința lui David, și au stabilit un semnal discret pe care Ionatan să-l dea lui David. Când mânia lui Saul s-a dezlănțuit la vestea că David s-ar fi întors acasă în Betleem, Ionatan a înțeles că tatăl său intenționa să-l omoare pe David și i-a spus acest lucru. Așa a început lungul exil al lui David.
 +
David a fugit de Saul la Nob în Israel unde a fost ajutat de către marele preot. Apoi a mers în statele vecine ale lui Gath si Moab, înainte să se întoarcă în Iudeea. Între timp, Saul a ucis pe preotul din Nob și pe aproape toți fii lui pentru că l-au ajutat pe David. În același timp, David strânsese o mică armată cu el și singurul fiu al preotului din Nob, ce mai rămăsese în viață, a venit și i s-a alăturat. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, oamenii lui David au mers și au înfrânt o tabără de Filisteni în orașul Keilah.
  
David fled from Saul first to Nob in Israel, where he was helped by the high priest. He then went to the neighboring states of Gath and Moab before coming back to Judah. By then, Saul had the high priest of Nob and (almost) all his sons killed for aiding David. By his time, David had a small force behind him, and the priest of Nob’s one remaining son came and joined them. David’s men next, by the guidance of the Lord, went and defeated a band of Philistines at the city of Keilah.
+
David a aflat că Saul se îndrepta spre Keilah ca să-l omoare și astfel a scăpat. David a cruțat de două ori viața lui Saul, nevrând să pună mâna sa pe Unsul Domnului. David și oamenii săi au continuat să-și îmbunătățească îndemânările în arta luptei în timp ce fugeau de Saul; s-au întors din nou pe teritoriul Filistenilor (Gath) unde au fost protejați de către rege timp de un an și patru luni. Când Filistenii erau pe punctul de a-i înfrânge pe israeliți, l-au alungat pe David întrucât le era teamă de supunerea lui față de ei. Așa că a mers în schimb să se lupte cu amaleciții, un trib care tocmai prădase părți din pământul filistenilor și din cel al lui Iuda; această victorie a fost un mare succes pentru David.
  
At this time, David learned that Saul was coming to Keilah to kill him, and so he escaped. Twice during this time David spared Saul's life, not wishing to lay a hand on the Anointed of the Lord. David and his men continued to hone their fighting skills, all the while running from Saul; they returned to Philistine territory (Gath) again and were protected by the king there for a year and four months. When the Philistines were about to battle the Israelites, though, they sent David away due to fears about his allegiance to them. So he went instead to fight the Amakelites, a tribe that had just plundered parts of both Philistine land and Judah; this victory was a great success for David.
+
În schimb, în ceea ce-l privește pe Saul lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el. Într-una din luptele cu filistenii, trei dintre fii săi au fost omorâți, iar Saul a fost înconjurat și rănit grav. A sfârșit prin a se sinucide aruncându-se în propria sa sabie. Când David a aflat vestea, a plâns cu amar sfârșitul vieții lor, în special cea a prietenului său Ionatan. Apoi David a poruncit să fie executat un amalecit pe care Saul l-a rugat să-l omoare, căci acesta se atinsese de Unsul Domnului.
  
Things weren't looking up for Saul, however. In a battle with the Philistines three of his sons were killed, and Saul was surrounded and critically wounded. He ended up committing suicide, having himself run through with his own sword. When David heard the news, he lamented the deaths bitterly, particularly that of his friend Jonathan. He then had an Amakelite who Saul had asked to kill him executed for harming the Lord’s Anointed.
+
===Regele David===
 +
[[Image:David 3.jpg|thumb|200px|right|Încoronarea lui David, psaltirea de la Paris, pagina 6 verso]]
 +
Așa că David a urcat în Hebron în Iudeea unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era conducătorul lui Israel , întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Iraelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise), să se întoarcă înapoi la el.
  
===King David===
+
Apoi conducătorii tuturor taberelor lui Israel s-au adunat cu toții la Hebron ungându-l pe David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani și condusese Iudeea șapte ani; a continuat să conducă peste întregul Israel încă treizeci și trei de ani.
  
So David went up to Hebron in Judah and was anointed its king there. He still was not the ruler of Israel proper, though, and Abner son of Ner, commander of Saul's army, set up another of Saul's sons on its throne, dividing Israel. Infighting between the houses of Saul and David plagued the land for seven years. Over time David grew continually stronger while the house of Saul was weakened. Eventually Abner came to David and offered to give him the kingship of all Israel, and David agreed with the condition that his first wife, Michal, Saul's daughter (who had already remarried) be returned to him.
+
Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de către Iebușiți și și-a stabilit capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscută sub numele de “Cetatea lui David”. David a decis ca Chivotul să fie adus la Ierusalim; când unul dintre trimiși, Uza, a fost trăsnit de Dumnezeu când a atins Chivotul încercând să-l sprijine, David s-a răzgândit și l-a așezat în casa unui om lângă oraș.
  
Then the leaders of all Israel's tribes joined together at Hebron, anointing David king over Israel. At this time David was thirty years old and had ruled Judah for seven years; he went on to rule all Israel for another thirty-three.
+
În cele din urmă, văzând că prosperitatea casei acelui om a început să crească, David a adus Chivotul la Ierusalim cu mare alai. Văzând splendoarea propriului său palat, iar chivotul protejat numai de un cort, Regele David a vrut să construiască un templu în care să așeze Chivotul. Dar profetul Natan a venit la David și l-a înștiințat despre o descoperire pe care a primit-o de la Domnul, spunând că nu David era cel ales ca să-i construiască Templul, ci unul dintre fii săi.
  
[[Image:Jerusalem.jpg|left|thumb|The remnants of the Old City of Jerusalem, taken from the Mount of Olives, complete with glaring Dome of the Rock mosque clouding the landscape.]]Next David captured Jerusalem, which was controlled by the Jebusites, and established its capital there. Ever after it would be known as ''The City of David.''
+
De-a lungul întregii lui domnii, David a ieșit în mod impresionant victorios din încleștări militare: “Domnul i-a dăruit lui David victoria oriunde se ducea.” I-a înfrânt pe filisteni cucerind cetatea Gat, ca și pe Edomiteni, Moabiti, Aramati, Hadadezer, regele ținutului Zobah, și pe alte triburi ale căror nume nu le mai știe nimeni astăzi.
  
David next decided to have the Ark of the Covenant brought to Jerusalem; however, after one of the delegation sent to retrieve it, Uzzah, was struck down by God when he touched the Ark, attempting to steady it, David had second thoughts and had it placed in the home of a man near the city. Eventually, seeing the prosperity of this man's household increase, he brought the Ark into Jerusalem with great ceremony. Seeing the magnificence of his own palace but the Ark only protected by a tent, King David wished to build a temple to house the holy artifact. But the Prophet Nathan came to David and told him of a revelation he received from the Lord, saying that David was not the one chosen to build the Temple, though one of his sons would.  
+
==Familia lui David==
 +
Cel puțin opt soții ale lui David sunt menționate în Sfânta Scriptură. Prima, Michal, fiica lui Saul, este menționată că a disprețuit dansul profetic al lui David la primirea Chivotului; de aceea se pare că a fost stearpă. Cea de-a doua, Abigail, locuise cu soțul său Nabal în Carmel când David a trecut pe acolo fugind de Saul. În timp ce Nabal refuza să-l ajute, Nabal a intervenit în secret aducându-i lui David multe provizii. După aceea, când Abigail i-a spus soțului ei despre ajutorul pe care i l-a acordat lui David, acesta a murit pe loc datorită (se pare) unui atac de cord, lăsând-o pe Abigail liberă să se mărite cu David. Celelalte soții menționate (vezi 1 Cronici 3) erau Maacha, fiica lui Talmai, rege al Geshur-ului; Haggith; Abital; Eglah; si Bathsheba, mama lui Solomon. Și-a luat de asemenea « mai multe femei » în Ierusalim. În total, 1 Cronici menționează nouăsprezece fii ai lui David.
  
All throughout his reign, David was impressively victorious in military matters: "The Lord gave David victory wherever he went"{{ref|1}} (1 Chr 18:13b). He defeated the Philistines, capturing Gath, and defeating the Edomites, the Moabites, the Arameans, Hadadezer king of Zobah, and numerous other tribes/nations whose names none of us can recognize today.
+
Pe vremea când porneau împăraţii la război, [[David]] a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la [[Ierusalim]], de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce se curăţă de [[desfrânarea|necurăţia]] ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deşi [[lăcomia|beat]], Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă.Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(cap 11)
  
==David's family==
+
[[Amnon]], fiul lui [[David]], este într-atât de chinuit de iubirea față de frumoasă sa soră fecioară, [[Tamar]], încât cade bolnav. Ionadab, fratele lui David, om șiret îl sfătuiește să-l roage pe tatăl său să-i dea voie lui Tamar să-i pregătească personal ceva de mâncare. Amnon face întocmai, dă pe toată lumea afară o cheamă pe Tamar la el în odaie și-i propune să se culce cu el. Aceasta îl roagă să nu o necinstească căci așa ceva nu se face în Israel, fiind o mișelie. Îi spune că ea nu va avea unde să se ducă cu rușinea ei iar el va trece drept un mișel. Apoi îl roagă să meargă cu această cerere la împărat care- spune Tamar- nu se va împotrivi ca ea să fie a lui. Amnon nu a ascultat-o și a silit-o, a necinstit-o culcându-se cu ea. În urma acestui viol, Amnon a început s-o urască mai mult decât o iubise și i-a spus să plece. Tamar îi spune să nu o izgonească și să mărească astfel răul făcut. El însă nu o ascultă și roagă un slujitor să o dea afară și să încuie ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță (care era purtată de fetele împăratului cât erau fecioare); a pus mâna în cap, și a plecat țipând. [[Absalom]] află toată povestea, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar și începe să-l urască pe Amnon. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe împărat și pe toți fiii acestuia la el. Împăratul refuză invitația dar la stăruințele acestuia îi lasă pe toți fiii săi să vină la Absalom. Acesta ordonă slujitorilor săi să-l ucidă la semnul său și aceștia îndeplinesc ordinul. Absalom fuge și se duce  la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului, unde rămâne timp de trei ani.<ref>2Sam13.1-39</ref>
At least eight of David's wives are named in [[Holy Scripture]]. The first, Michal, Saul's daughter, is noted for scorning David’s prophetic dance upon receiving the Ark of the Covenant; this is why she was said to be barren. The second, Abigail, had lived with her husband Nabal in Carmel when David came through in his flight from Saul. While Nabal refused any aid, Nabal secretly interceded, bringing David many supplies. Afterwards, when Abigail told her husband of the help she had given David, he dropped dead from (seemingly) a heart attack, leaving Abigail free to marry David. The other wives listed (see 1 Chr 3) were Maacha, daughter of Talmai king of Geshur; Haggith; Abital; Eglah; and Bathsheba, mother of [[Solomon]]. He also took "more wives" in Jerusalem. In all, 1 Chronicles lists by name nineteen sons of David.
 
  
Several episodes in David’s family life are noteworthy. The first is the famous affair with Bathsheba, one of the few happenings that shows any weakness in King David. One evening the King began to walk around the rooftop of his palace, which overlooked the surrounding city. He saw below him a beautiful woman taking a bath and was seized with lust. He summoned the woman, Bathsheba, to his palace and slept with her. Unfortunately, Bathsheba conceived a child because of this encounter, and her husband Uriah the Hittite had been away on the spring military campaign for some time, making it impossible to claim he was the father. So she sent a message to King David, who immediately called Uriah back to Jerusalem, hoping that he would sleep with his wife. Uriah, however, refused to enter his home, sleeping outside on the steps, out of solidarity with his fellow soldiers camped in tents far from home. The next day David tried to get him drunk and have him go to his house, but this failed as well. So David panicked and sent Uriah back to his commander with an order to put him on the front lines and then withdraw from him, effectively having him killed. Uriah the Hittite then died in battle, and David married Bathsheba. The Lord would not let the affair go unpunished, though, and sent the [[Prophet]] Nathan to David to rebuke him, finally telling David that the child would die. David mourned for his son, spending seven days fasting, weeping, and entreating the Lord for the life of his son, but the child died after this time. Solomon, the future king, was born to David and Bathsheba following the death of their first son.
+
Abesalom a continuat să provoace probleme și după aceasta. În ciuda faptului că după câțiva ani David l-a chemat pe fiul său înapoi la Ierusalim și l-a iertat în cele din urmă, popularitatea lui Abesalom a crescut în rândul poporului. I-a spus lui David că dorea să meargă la Hebron și să aducă jertfă, dar, plecat fiind, a trimis mesageri la toate taberele lui Israel instigându-le la revoltă pentru a ocupa el tronul. David a fost nevoit să fugă din Ierusalim datorită revoltei, iar Abesalom a revendicat tronul tatălui împreună cu concubinele acestuia. Dar David avea un sfătuitor credincios care a pretins că-i slujește lui Absalom, dar care i-a dat sfaturi ce i-au adus înfrângerea. David a dat ordine stricte oamenilor săi să-l prindă pe Absalom și să-l aducă nevătămat la el; însă când Absalom a rămas prins într-o creanga joasă de copac în timp ce călărea, comandantul militar a lui David, Ioab (căruia îi plăcea să ia problemele în mâinile sale și să omoare oameni), a aruncat trei sulițe în inima lui Absalom în timp ce acesta încă atârna agățat de stejar. David l-a plâns cu amar pe fiul său, după care s-a întors la Ierusalim.
  
The next family drama involves Amnon, one of David’s sons, and Tamar, sister of Absalom (another of David's sons). Amnon fell in love with Tamar, but Tamar was a virgin and refused to have Amnon. Thus Amnon devised a scheme, pretending to be sick and requesting that only Tamar come to his bed and make him food. After he had ordered everyone to leave, Amnon overpowered the resistant Tamar and raped her. Afterwards she pleaded with Amnon to at least marry her and take away her shame, but Amnon sent her away. She went to live in her brother Absalom’s house, despairing her remaining days. Absalom harbored a terrible grudge against Amnon ever after, and two years following the rape he gathered a banquet to which he invited all the king’s sons. Then he killed his brother Amnon.  
+
[[Image:Solomon.jpg|right|thumb|Fiul lui David cu Bathsheba, Solomon, a urcat pe tron la moartea lui David.]]În cele din urmă, când David era pe patul de moarte, un alt fiu de-al sau, Adonia, a conspirat cu Ioab ca el să fie făcut rege. Batsheba și profetul Natan au deconspirat planul și i-au cerut lui David să-l facă rege pe Solomon, informându-l despre răzvrătirea lui Adonia. Astfel David l-a uns pe Solomon rege al lui Israel. Adonia a acceptat aceasta cu condiția să i se dea ca soție pe Abisag, îngrijitoarea lui David. După alte câteva episoade tumultuoase, David l-a chemat pe Solomon la patul său de moarte și i-a dat sfaturi privind conducerea regatului. A murit la vârsta de 63 de ani și a fost îngropat în cetatea sa, Ierusalim.
  
Absalom continued to cause further trouble after this. Despite the fact that several years later David summoned his son back to Jerusalem and eventually forgave him, after a few more years Absalom rose in popularity amongst the people. He then told David he wished to go to Hebron and worship, but while away he sent messages to all the tribes of Israel, fomenting a revolt to take the throne for himself. David was finally forced to flee Jerusalem because of the uprising, and Absalom claimed his father's palace and all his concubines. But David had an advisor loyal to him claim to defect to Absalom, and this advisor gave advice that defeated Absalom. David sent specific orders to all his men to only capture Absalom and bring him back unharmed; however, when Absalom got stuck in some low-hanging tree branches riding his horse, David's military commander Joab (who liked to take matters into his own hands and kill people) drove three javelins into Absalom’s heart while he was still hanging from an oak tree. David mourned bitterly for his son, after which he returned to Jerusalem.
+
==Moștenirea lui David==
 +
===Ca tip al lui Hristos și rege model===
 +
Regele David îl preînchipuie pe Domnul nostru Iisus Hristos în multiple feluri. A fost Unsul Domnului sau Mesia, un titlu aplicat în exclusivitate lui Hristos. De asemenea, David a fost păstor înainte de a fi chemat să fie rege; la fel, Hristos a folosit imaginea păstoritului adeseori în activitatea lui pământească, ca în Parabola Bunului Păstor, a oii pierdute și a separării oilor de capre la Judecata de pe Urmă. Când David fugea de Saul, preînchipuia Sluga Suferindă excelent descrisa în Isaia 53; după aceea, a devenit regele victorios, stăpânind peste întregul Israel și învingându-i pe dușmanii săi cu ușurință.  
  
[[Image:Solomon.jpg|right|thumb|David’s son by Bathsheba, Solomon, who ascended to the throne upon David’s death.]]Finally, when David was on his deathbed, another son, Adonijah, conspired with Joab to have himself made king. Bathsheba and the Prophet Nathan counterconspired, though, pleading with David to make Solomon king and informing him of the rebellion of Adonijah. So David had Solomon anointed King of Israel. Adonijah accepted this, with the condition that he be given David’s bedside nurse Abishag as a wife.  
+
Povestea lui David este oglindită în persecuția lui Hristos de către evrei și crucificarea Sa, urmate de învierea glorioasă și A Doua Sa Venire. Originile modeste ale lui David și faptul că era cel mai puțin impunător fiu al lui Ieseu când Samuel l-a uns, este de asemenea o paralelă cu statutul modest pământean al lui Hristos.
  
After several more episodes of turmoil, David called Solomon to his deathbed and gave him advice on how to rule the kingdom. He died at the age of sixty-three and was buried in his city, Jerusalem.  
+
Mai mult, David s-a sprijinit în mod constant pe Dumnezeu și astfel a servit ca model de rege. El își răsplătește toți oamenii în mod egal, chiar și pe aceia care erau prea extenuați ca să mai continue urmărirea după victoria împotriva Amaleciților (1 Sam 30 : 23). Acest episod ne poate aminti de Parabola Lucrătorilor din Vie (Matei 20). A refuzat să se atingă vreodată de adversarul său, Regele Saul, a fost furios din cauza violului lui Tamara și a plâns moartea fiului său rebel Absalom, pentru care ordonase ca nimeni să nu-i facă vreun rău, etc.
  
==David's legacy==
+
===Că strămoș al lui Hristos===
===As a type of Christ and model king===
+
Conceptul descendenței lui David (și anume că acela care conduce Israelul este direct înrudit cu David) a devenit extrem de important în istoria iudaică. Cel mai important motiv pentru aceasta se observă în promisiunea lui Dumnezeu pentru David:
King David prefigures our Lord [[Jesus Christ]] in numerous ways. He was the Lord's Anointed One, or Messiah, a now title applied almost exclusively to [[Jesus Christ|Christ]]. Also, David was a shepherd before he was called to be king; likewise, Christ used herding imagery often in his earthly ministry, as in the Parables of the Good Shepherd, of the Lost Sheep, and of the separation of the sheep and the goats at the [[Last Judgment]]. When David was fleeing from Saul, he was an illustration of the Suffering Servant, most famously described in [[Isaiah]] 53; afterwards, though, he became the victorious king, gaining control over all Israel and defeating its enemies with ease. David’s story is mirrored by Christ's persecution by the Jews and [[Crucifixion]], followed by his glorious [[Pascha|Resurrection]] and his eventual [[Second Coming]]. David's humble origins and the fact that he was the least imposing son of Jesse when Samuel anointed him also parallel Christ's humble earthly status.
+
:...„...voi ridica după tine pe urmașul tău, care va răsări din coapsele tale și voi întări stăpânirea sa. Acela va zidi casă numelui meu ...eu îi voi fi aceluia tată , iar el Îmi va fi fiu... Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veșnic înaintea ta și tronul tău va sta în veci.” (II Regi : 12-17)
  
Furthermore, David consistently relied on the Lord and thus served as a model king. The Scripture accounts regarding David go out of their way to show his sense of fairness and justice. For example, David rewards all of his men equally, even those too exhausted to continue the chase, after his great victory over the Amakelites (1 Sam 30:23). This episode may be seen as reminiscent of Christ's Parable of the Workers in the Vineyard ([[Gospel of Matthew|Matthew]] 20). He refused to ever touch his adversary King Saul, was furious about the rape of Tamar, and lamented the death of his rebellious son Absalom, whom he had ordered that no one injure, etc.
+
În aparentă, acest pasaj se referă la Solomon, fiul lui David, dar poate fi extins de asemenea la Hristos. Hristos a fost ruda lui David prin Iosif.
 +
[[Image:Davidharp.jpg|right|thumb|Regele David cu harpa.]]
  
===As forefather of Christ===
+
===Ca muzician și poet : Psalmii===
The concept of the Davidic line (i.e. that the ruler of Israel be directly related to David) became extremely important in Jewish history ever after David. Much of the reason for this can be seen in God's "Promise to David":
+
Pe lângă rolul său de harpist al lui Saul, David a compus un număr mare de Psalmi; nu este sigur dacă toți au fost scriși de către rege. Majoritatea psalmilor sunt prefațați de câteva cuvinte atât în textele din Septuaginta cât și-n cele Masoretice, iar 73 din cei 150 de psalmi (sau 151, dacă se include singurul psalm deuterocanonic) îl indică în mod explicit pe David drept autorul lor. Alte introduceri dau chiar mai multe detalii. Se spune, de exemplu, că Psalmul 51 (50 în Septuaginta), cel mai cunoscut psalm al nostru de pocăință, a fost scris de David după ce Natan l-a mustrat în privința aventurii lui cu Batsheba. În orice caz, contribuția lui David la muzica bisericească și liturgică nu poate fi ignorată, întrucât Psalmii apar foarte des în slujba ortodoxă.
:...I will raise up your offspring to succeed you, who will come from your own body, and I will establish his kingdom. He is the one who will build a house for my Name....I will be his father, and he will be my son…Your house and your kingdom will endure forever before me; your throne will be established forever.{{ref|1}} (2 Sam 7:12-16)
 
  
On the surface, this passage refers to Solomon, David's son, but it may also be extended to Christ. Christ was related to David through [[Joseph the Betrothed]], who was of the Davidic line.
+
[[Image:Templeofsolomon.jpg|left|thumb|O reconstrucție a Templului lui Solomon așa cum ar fi putut arăta.]]
  
[[Image:Davidharp.jpg|right|thumb|King David with his harp.]]
+
===Ca proiectant al Templului===
 +
Deși Domnul nu l-a lăsat pe David să-i construiască Primul Templu în Ierusalim, acesta în schimb a pus deoparte mult aur și obiecte de podoabă din prăzile de război pentru a fi folosite în construirea acestuia. A cumpărat aria viitorului templu, unde a construit numai un altar; conform textului din 1 Cronici 28, David însuși a elaborat planurile pentru Templu pe care i le-a dat lui Solomon și de asemenea a rânduit preoții care vor sluji acolo în cete diferite, a desemnat sarcini și a luat măsuri cu privire la buna funcționare a Templului.
  
===As musician: The [[Psalter|Psalms]]===
+
Solomon, fiul lui David, după moartea tatălui său a dus la bun sfârșit construirea Templului pe care l-a și sfințit. Templul a rezistat până în 586 după Hr. când Nabucodonosor și babilonienii au prădat Ierusalimul.
Besides his role as Saul's harpist, David composed a large number of the Psalms; whether every single one was written by the king is uncertain. Most of the psalms are prefaced by a few words in both the [[Septuagint]] and Masoretic texts, and 73 of the 150 (or 151, if the one [[Deuterocanon|deuterocanonical]] psalm is included) explicitly name David as their author. Other introductions give even more detail. For example, Psalm 51 (50 in the Septuagint), our most famous psalm of repentance, is said to have been written by David after Nathan confronted him about his affair with Bathsheba. In any case, David’s contribution to church music and liturgics cannot be ignored, as the Psalms figure prominently in Orthodox worship.  
 
  
[[Image:Templeofsolomon.jpg|left|thumb|A reconstruction of what Solomon's Temple might have looked like.]]
+
==Imnografie==
 +
La pomenirea din prima duminică de după Naşterea Domnului (sau [[26 decembrie]], dacă nu este nici o duminică până de Anul Nou):
  
===As Temple-planner===
+
[[Tropar]]ul [[Dreptul Iosif|Dreptului Iosif]], al Regelui David şi al Sf. Ap. [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]], fratele Domnului ([[glas]]ul al 2-lea):
Although the Lord would not allow David himself to construct the First Temple in Jerusalem, he set aside much gold and finery from his spoils of war to be used in it. He bought the sight of the future Temple, where he built only an altar. According to 1 Chr 28, David himself wrote out the plans for the Temple, which he gave to Solomon, and also arranged the priests who would serve there into divisions, as well as designating numerous weights and measures important in the Temple’s function.
 
  
Solomon, David's son, completed and dedicated the Temple after his father's death. It stood until approximately 586 B.C., when Nebuchadnezzar and the Babylonians captured Jerusalem.
+
:Binevesteşte, Iosife, lui David, dumnezeiescului părinte, minunile: pe Fecioara ai văzut născând, cu magii te-ai închinat, cu păstorii ai mărit, prin înger înştiinţare ai luat. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
  
==External links==
+
[[Condac]]ul Sf. Iosif, David şi Iacov (glasul al 3-lea):
* [http://www.oca.org/FSlives.asp OCA:Lives of the Saints] (search for Dec 17 for the Feast of the Forefathers and Dec 31 for David, Joseph the Betrothed, and James the Just)
 
* [http://www.cs.indiana.edu/~tju/IChronDavid.html Introduction to I Chronicles: King David]
 
* [http://en.wikipedia.org/wiki/David wikipedia:David]
 
* [http://en.wikipedia.org/wiki/Temple_in_Jerusalem wikipedia: Temple in Jerusalem]
 
* [http://www.comeandseeicons.com/d/saintsd.htm Come and see icons: Listings for David] (Great icons of King David.)
 
* [http://www.orthodoxphotos.com/readings/messiah/david.shtml The Prophecies of King David]
 
* [http://www.orthodoxphotos.com/readings/LGOT/david.shtml King David]
 
*{{note|1}} Scripture taken from the HOLY BIBLE, NEW INTERNATIONAL VERSION®. Copyright © 1973, 1978, 1984 International Bible Society. Used by permission of Zondervan. All rights reserved.
 
  
[[Category:Saints]]
+
:De veselie astăzi se umple dumnezeiescul David, şi Iosif împreună cu Iacov laudă aduce, pentru că luând cunună, pentru înrudire cu Hristos se bucură şi pe Cel ce S-a născut negrăit pe pământ îl laudă şi strigă: Îndurate, mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine!
[[Category:Biblical Saints]]
+
 
[[Category:Prophets]]
+
==Iconografie==
 +
 
 +
[[Dionisie din Furna]] arată <ref> Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 78, 88, 91-97, 99, 107, 117, 126, 145, 148, 159, 167)</ref>că, atunci când se zugrăveşte singur în icoană, Sf. Prooroc şi David, regele lui Israel se zugrăveşte bătrân, cu barba rotundă (în veşminte regeşti şi cu coroana pe cap). Atunci când se zugrăveşte în rândul proorocilor, poartă un înscris care zice : „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” ([[Cartea Psalmilor|Ps.]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=103#25  103, 25]).
 +
 
 +
Iar când se reprezintă în icoane proorocirile despre din viaţa [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] ori cântările închinate ei sau viaţa şi patimile [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau Sf. Prooroc David poate purta diferite înscrisuri cu versetele potrivite din Psalmi <ref> ''Loc.cit.'', pp. 91-97</ref>, ca de exemplu:
 +
*la [[Bunavestire]]: „Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău...” [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=44#12 44,12]);
 +
*la condacul „De demult proorocii te-au vestit...”, care o arată pe Maica Domnului în mijlocul proorocilor, fiecare purtând un însemn [[tipologie|preînchipuind-o]] pe Maica Domnului, Sf. Prooroc David poartă în mână Chivotul sfânt al Legii şi înscrisul: „Eu, văzând darul Bisericii, Fecioară, dinainte chivot sfinţit te numii pe tine”.
 +
*la [[Naşterea Domnului|Naşterii Domnului]]: „Pogorî-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ” (Ps. [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=72#6  72, 6]);
 +
*la [[Sfintele Paşti|Învierea Domnului]]: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El...” (Ps. [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=67 67,1]).
 +
 
 +
==Descoperiri arheologice==
 +
 
 +
===Descoperire arheologică 1965===
 +
În 1965 arheologii egipteni care lucrau la Gaza au descoperit o sinagogă evreiască din secolul al VI-lea d.Hr. Pe podeaua ornamentată a sinagogii se afla un mozaic-realizat din pietre mici de diferite culori- care înfăţişează un personaj încoronat care cântă la liră. Numele lui David este scris în limba ebraică, risipind orice îndoială cu privire la identitatea muzicantului.<ref>J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 86, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref><ref>http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=31936</ref><ref>http://www.orthograffiti.ro/170/calatorie-in-tinutul-gazei-de-altadata/</ref><ref>Hoffmeier spune:Lire adevărate au fost găsite în mormintele regale din Ur, datând din cca 2650 î.Hr. Acestea nu sunt simple instrumente, ci adevărate opere de artă, placate cu aur şi cu lazulit, o piatră semipreţioasă. Un panel decorativ din fildeş, din Megghido, datând din cca 1200 î.Hr, înfăţişează un rege aşezat pe tron. În faţa lui se află o femeie, probabil regina, alături de care este un muzicant cântând la liră. Aceasta scenă ilustrează că familia regală a Orientului Apropiat al Antichităţii obişnuia să fie întreţinută de muzicanţii de la curte, aşa cum a fost David pentru o scurtă vreme pentru regele Saul (Arheologia Bibliei, pag 86)</ref>
 +
===Stela Tel Dan 1993-1994===
 +
Arheologii israelieni conduşi de Avraham Biran au descoperit un fragment dintr-o stelă sfărâmată în oraşul Dan, oraşul cel mai nordic al Israelului. La acest fragment s-a adăugat un an mai târziu o piesă mică găsită în aceeaşi zonă. Împreună acestea ne informează despre o bătălie purtată împotriva Israelului şi a lui Iuda în jurul anului 841 î.Hr, probabil de regele Hazael al Damascului, care posibil să fi fost autorul textului. Stela a fost ridicată pentru a comemora victoria acelui rege asupra nordului Israelului şi probabil a fost sfărâmată atunci când regatul de nord şi-a obţinut independenţa faţă de Damasc câţiva ani mai târziu. Ea conţine cuvintele ,,casa lui David".<ref>-J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 87, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref><ref>http://www.nytimes.com/1993/08/06/world/from-israeli-site-news-of-house-of-david.html?pagewanted=all?pagewanted=all</ref>
 +
===Stela lui Meşa===
 +
În 1994 o altă referire a lui David a fost identificată într-o inscripţie antică. Deşi a fost descoperită în 1868, doar recent a fost observată referinţa la David pe faimoasa Stelă a lui Meşa. Regele Meşa al Moabului povesteşte că între 850-840 î.H  el a atacat oraşul Ataroth, care fusese construit de un rege israelit nenumit pe teritoriul ocupat de tribul lui Gad în Transiordania. În captura de război luată se afla şi ,,vatra altarului lui YHWH", prima referire clară la Dumnezeul lui Israel pe nume în surse antice. Spre capătul stelei, el menţionează ocupaţia anterioară a unuia dintre oraşele sale de către ,,casa lui David". Această citire a textului a fost făcută recent de reputatul specialist în limbă ebraică Andre Lemaire, care nu numai că a studiat inscripţia din nou, dar a examinat o formă de papier mache a stelei din secolul al XIX-lea, realizată înaintea sfărâmării textului. Astfel, această stelă, ca şi nou-descoperita inscripţie de la Tell Dan, îl menţionează atât pe regele Israelului cât şi casa lui David (Iuda). După Lemaire, juxtapunerea denumirilor acestor două regate în fragmentele de la Tell Dan au confirmat citirea de către el a aceloraşi nume pe stela sfărâmată a lui Meşa. La un secol după moartea lui Solomon, numele lui David era folosit ca un nume dinastic pentru regatul lui Iuda, ceea ce denotă uriaşa sa importanţă.<ref>J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 88, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref>
 +
 
 +
==Note==
 +
 
 +
<references />
 +
 
 +
==Bibliografie==
 +
Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
 +
 
 +
J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
 +
 
 +
==Sursa==
 +
 
 +
*[[:en:David]]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*(en) [http://www.oca.org/FSlives.asp OCA:Lives of the Saints] (search for Dec 17 for the Feast of the Forefathers and Dec 31 for David, Joseph the Betrothed, and James the Just)
 +
*(en) [http://www.cs.indiana.edu/~tju/IChronDavid.html Introduction to I Chronicles: King David]
 +
*(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/David Wikipedia:David]
 +
*(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/Temple_in_Jerusalem Wikipedia: Temple in Jerusalem]
 +
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/d/saintsd.htm Come and see icons: Listings for David] (Icons of King David.)
 +
*(en) [http://www.orthodoxphotos.com/readings/messiah/david.shtml The Prophecies of King David]
 +
*(en) [http://www.orthodoxphotos.com/readings/LGOT/david.shtml King David]
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți biblici]]
 +
[[Categorie:Prooroci]]
 +
[[Categorie:Împărați și regi]]
 +
 
 +
 
 +
[[en:David]]

Versiunea curentă din 13 decembrie 2016 00:21

Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul sau „Legea”
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: NoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaron
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi
SamuelZahariaIoilNaum
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă
Regele David, conducătorul statului Israel și strămoș al Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul și dreptul rege David a fost cel de-al doilea rege al Israelului biblic, urmându-i regelui Saul și a trăit și domnit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (1000 î.Hr.). El a fost de asemenea unul din proorocii Vechiului Testament, autorul Psalmilor și unul dintre strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos.

Pomenirea sa se săvârșește în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (11-18 decembrie), precum și în prima duminică după Nașterea Domnului, împreună cu pomenirea Sfântului și dreptului Iosif și a Sfântului Apostol Iacov, ruda Domnului.

Viața și faptele

Descrierea completă a vieții Regelui David se găsește cuprinsă în Vechiul Testament începând în Cartea Întâi a Regilor (capitolul al 16-lea), continuând pe întreaga întindere a Cărții a doua Regilor și încheindu-se în Cartea a treia a Regilor (capitolele 1-2). O versiune puțin diferită a acestei narări, incluzând și aspecte specifice cu privire la conducerea regatului, se regăsește în Cartea întâi a Cronicilor, în special la începutul capitolului al 11-lea.

Tinerețea

David s-a născut în cetatea Betleem, fiind cel de-al optulea și totodată cel din urmă fiu al lui Iesei. După ce regele Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu (I Regi, 15), Domnul i-a poruncit proorocului Samuel să meargă la Betleem, în casa lui Iesei, și să ungă drept rege al Israelului pe fiul acestuia. Fiind cel mai mic și foarte tânăr, David n-a fost chemat de părintele său atunci când Samuel i-a cerut să-i arate pe fiii săi, ci a fost lăsat să pască turmele de oi. Dumnezeu însă i-a descoperit lui Samuel că nici unul din cei șapte fii prezentați de Iesei nu este cel ales de El, astfel încât sfântul a cerut să afle dacă aceștia sunt toți fiii lui Iesei. Atunci a fost chemat și David, iar Dumnezeu i-a descoperit lui Samuel ca pe acesta să-l ungă drept rege al Israelului în locului lui Saul.

Un verset memorabil din această carte este cel care descoperă cât de diferită este judecata omenească de cea a lui Dumnezeu:

Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită la inimă". (I Regi, 16)

Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la această vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl său a face o vizită la curtea regelui Saul, care abandonându-L pe Dumnezeu se afla chinuit de un demon. David era deja un foarte priceput cântăreț la harpă, iar Saul apreciind cântarea acestuia care îi odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l ca scutier al său. David se împrietenește repede cu fiul lui Saul, Ionatan.

În această pictură de Caravaggio, David îl decapitează pe Goliat după ce l-a învins. Regele David a fost un subiect popular în arta Renașterii din Occident.

La puțin timp după aceasta, israelitenii au avut de purtat un nou război împotriva filistenilor, iar trei dintre frații mai mari ai lui David se aflau în oastea condusă de regele Saul, așteptând începutul luptelor. Iesei, tatăl lor, dorind să afle vești despre fiii săi, l-a trimis pe David cu provizii către aceștia. Uriaşul filistean de şase coţi şi o palmă,(17.4), Goliat din Gat, om ,,războinic din tinereţea lui’’ (17.33) ocărăşte pe Israel timp de patruzeci de zile (17.16, 25,26,36,43,45), propunând ca lupta să fie decisă printr-o luptă individuală (17.8-9). David, motivat şi de recompensa promisă celui care-l va învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de dări pentru casa sa (17.25,27) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte numele Dumnezeului lui Israel, spunând că spunându-i împăratului că el chiar omora urşii şi leii ce-i furau oile (17.34-35). Şi aşa cum Dumnezeu l-a scăpat de lei şi de urşi, aşa îl va scăpa şi de această dată.(17.36) Saul acceptă, îl îmbracă în armură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit cu armura, se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în buzunar şi traistă. David se înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l pe ,,copilul’’ David, Goliat râde de el , adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu toiege. La început David fuge înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe uriaşul filistean.[1] Îi ia apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, cu bărbaţii lui Israel şi Iuda în urmărirea lor. David ia capul filisteanului şi-l duce la Ierusalim iar armele sale sunt puse în cortul său (17.38-58).

Fuga de Saul

Curând popularitatea lui David în mijlocul poporului a crescut; obișnuita frază « Saul o omorât mii, dar David a omorât zeci de mii » prin care se subînțelegea că David era un războinic mai bun, a început să-l obsedeze pe Saul devenind din ce în ce mai gelos. De două ori, în timp ce David cânta la harpa pentru Saul, acesta a încercat să-l ucidă; după a doua tentativă, David a fugit pe un câmp unde s-a întâlnit cu prietenul său drag, Ionatan, fiul lui Saul. Împreună au pus la cale un plan prin care să afle intențiile lui Saul în privința lui David, și au stabilit un semnal discret pe care Ionatan să-l dea lui David. Când mânia lui Saul s-a dezlănțuit la vestea că David s-ar fi întors acasă în Betleem, Ionatan a înțeles că tatăl său intenționa să-l omoare pe David și i-a spus acest lucru. Așa a început lungul exil al lui David. David a fugit de Saul la Nob în Israel unde a fost ajutat de către marele preot. Apoi a mers în statele vecine ale lui Gath si Moab, înainte să se întoarcă în Iudeea. Între timp, Saul a ucis pe preotul din Nob și pe aproape toți fii lui pentru că l-au ajutat pe David. În același timp, David strânsese o mică armată cu el și singurul fiu al preotului din Nob, ce mai rămăsese în viață, a venit și i s-a alăturat. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, oamenii lui David au mers și au înfrânt o tabără de Filisteni în orașul Keilah.

David a aflat că Saul se îndrepta spre Keilah ca să-l omoare și astfel a scăpat. David a cruțat de două ori viața lui Saul, nevrând să pună mâna sa pe Unsul Domnului. David și oamenii săi au continuat să-și îmbunătățească îndemânările în arta luptei în timp ce fugeau de Saul; s-au întors din nou pe teritoriul Filistenilor (Gath) unde au fost protejați de către rege timp de un an și patru luni. Când Filistenii erau pe punctul de a-i înfrânge pe israeliți, l-au alungat pe David întrucât le era teamă de supunerea lui față de ei. Așa că a mers în schimb să se lupte cu amaleciții, un trib care tocmai prădase părți din pământul filistenilor și din cel al lui Iuda; această victorie a fost un mare succes pentru David.

În schimb, în ceea ce-l privește pe Saul lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el. Într-una din luptele cu filistenii, trei dintre fii săi au fost omorâți, iar Saul a fost înconjurat și rănit grav. A sfârșit prin a se sinucide aruncându-se în propria sa sabie. Când David a aflat vestea, a plâns cu amar sfârșitul vieții lor, în special cea a prietenului său Ionatan. Apoi David a poruncit să fie executat un amalecit pe care Saul l-a rugat să-l omoare, căci acesta se atinsese de Unsul Domnului.

Regele David

Încoronarea lui David, psaltirea de la Paris, pagina 6 verso

Așa că David a urcat în Hebron în Iudeea unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era conducătorul lui Israel , întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Iraelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise), să se întoarcă înapoi la el.

Apoi conducătorii tuturor taberelor lui Israel s-au adunat cu toții la Hebron ungându-l pe David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani și condusese Iudeea șapte ani; a continuat să conducă peste întregul Israel încă treizeci și trei de ani.

Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de către Iebușiți și și-a stabilit capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscută sub numele de “Cetatea lui David”. David a decis ca Chivotul să fie adus la Ierusalim; când unul dintre trimiși, Uza, a fost trăsnit de Dumnezeu când a atins Chivotul încercând să-l sprijine, David s-a răzgândit și l-a așezat în casa unui om lângă oraș.

În cele din urmă, văzând că prosperitatea casei acelui om a început să crească, David a adus Chivotul la Ierusalim cu mare alai. Văzând splendoarea propriului său palat, iar chivotul protejat numai de un cort, Regele David a vrut să construiască un templu în care să așeze Chivotul. Dar profetul Natan a venit la David și l-a înștiințat despre o descoperire pe care a primit-o de la Domnul, spunând că nu David era cel ales ca să-i construiască Templul, ci unul dintre fii săi.

De-a lungul întregii lui domnii, David a ieșit în mod impresionant victorios din încleștări militare: “Domnul i-a dăruit lui David victoria oriunde se ducea.” I-a înfrânt pe filisteni cucerind cetatea Gat, ca și pe Edomiteni, Moabiti, Aramati, Hadadezer, regele ținutului Zobah, și pe alte triburi ale căror nume nu le mai știe nimeni astăzi.

Familia lui David

Cel puțin opt soții ale lui David sunt menționate în Sfânta Scriptură. Prima, Michal, fiica lui Saul, este menționată că a disprețuit dansul profetic al lui David la primirea Chivotului; de aceea se pare că a fost stearpă. Cea de-a doua, Abigail, locuise cu soțul său Nabal în Carmel când David a trecut pe acolo fugind de Saul. În timp ce Nabal refuza să-l ajute, Nabal a intervenit în secret aducându-i lui David multe provizii. După aceea, când Abigail i-a spus soțului ei despre ajutorul pe care i l-a acordat lui David, acesta a murit pe loc datorită (se pare) unui atac de cord, lăsând-o pe Abigail liberă să se mărite cu David. Celelalte soții menționate (vezi 1 Cronici 3) erau Maacha, fiica lui Talmai, rege al Geshur-ului; Haggith; Abital; Eglah; si Bathsheba, mama lui Solomon. Și-a luat de asemenea « mai multe femei » în Ierusalim. În total, 1 Cronici menționează nouăsprezece fii ai lui David.

Pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim, de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce se curăţă de necurăţia ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deşi beat, Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă.Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(cap 11)

Amnon, fiul lui David, este într-atât de chinuit de iubirea față de frumoasă sa soră fecioară, Tamar, încât cade bolnav. Ionadab, fratele lui David, om șiret îl sfătuiește să-l roage pe tatăl său să-i dea voie lui Tamar să-i pregătească personal ceva de mâncare. Amnon face întocmai, dă pe toată lumea afară o cheamă pe Tamar la el în odaie și-i propune să se culce cu el. Aceasta îl roagă să nu o necinstească căci așa ceva nu se face în Israel, fiind o mișelie. Îi spune că ea nu va avea unde să se ducă cu rușinea ei iar el va trece drept un mișel. Apoi îl roagă să meargă cu această cerere la împărat care- spune Tamar- nu se va împotrivi ca ea să fie a lui. Amnon nu a ascultat-o și a silit-o, a necinstit-o culcându-se cu ea. În urma acestui viol, Amnon a început s-o urască mai mult decât o iubise și i-a spus să plece. Tamar îi spune să nu o izgonească și să mărească astfel răul făcut. El însă nu o ascultă și roagă un slujitor să o dea afară și să încuie ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță (care era purtată de fetele împăratului cât erau fecioare); a pus mâna în cap, și a plecat țipând. Absalom află toată povestea, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar și începe să-l urască pe Amnon. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe împărat și pe toți fiii acestuia la el. Împăratul refuză invitația dar la stăruințele acestuia îi lasă pe toți fiii săi să vină la Absalom. Acesta ordonă slujitorilor săi să-l ucidă la semnul său și aceștia îndeplinesc ordinul. Absalom fuge și se duce la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului, unde rămâne timp de trei ani.[2]

Abesalom a continuat să provoace probleme și după aceasta. În ciuda faptului că după câțiva ani David l-a chemat pe fiul său înapoi la Ierusalim și l-a iertat în cele din urmă, popularitatea lui Abesalom a crescut în rândul poporului. I-a spus lui David că dorea să meargă la Hebron și să aducă jertfă, dar, plecat fiind, a trimis mesageri la toate taberele lui Israel instigându-le la revoltă pentru a ocupa el tronul. David a fost nevoit să fugă din Ierusalim datorită revoltei, iar Abesalom a revendicat tronul tatălui împreună cu concubinele acestuia. Dar David avea un sfătuitor credincios care a pretins că-i slujește lui Absalom, dar care i-a dat sfaturi ce i-au adus înfrângerea. David a dat ordine stricte oamenilor săi să-l prindă pe Absalom și să-l aducă nevătămat la el; însă când Absalom a rămas prins într-o creanga joasă de copac în timp ce călărea, comandantul militar a lui David, Ioab (căruia îi plăcea să ia problemele în mâinile sale și să omoare oameni), a aruncat trei sulițe în inima lui Absalom în timp ce acesta încă atârna agățat de stejar. David l-a plâns cu amar pe fiul său, după care s-a întors la Ierusalim.

Fiul lui David cu Bathsheba, Solomon, a urcat pe tron la moartea lui David.
În cele din urmă, când David era pe patul de moarte, un alt fiu de-al sau, Adonia, a conspirat cu Ioab ca el să fie făcut rege. Batsheba și profetul Natan au deconspirat planul și i-au cerut lui David să-l facă rege pe Solomon, informându-l despre răzvrătirea lui Adonia. Astfel David l-a uns pe Solomon rege al lui Israel. Adonia a acceptat aceasta cu condiția să i se dea ca soție pe Abisag, îngrijitoarea lui David. După alte câteva episoade tumultuoase, David l-a chemat pe Solomon la patul său de moarte și i-a dat sfaturi privind conducerea regatului. A murit la vârsta de 63 de ani și a fost îngropat în cetatea sa, Ierusalim.

Moștenirea lui David

Ca tip al lui Hristos și rege model

Regele David îl preînchipuie pe Domnul nostru Iisus Hristos în multiple feluri. A fost Unsul Domnului sau Mesia, un titlu aplicat în exclusivitate lui Hristos. De asemenea, David a fost păstor înainte de a fi chemat să fie rege; la fel, Hristos a folosit imaginea păstoritului adeseori în activitatea lui pământească, ca în Parabola Bunului Păstor, a oii pierdute și a separării oilor de capre la Judecata de pe Urmă. Când David fugea de Saul, preînchipuia Sluga Suferindă excelent descrisa în Isaia 53; după aceea, a devenit regele victorios, stăpânind peste întregul Israel și învingându-i pe dușmanii săi cu ușurință.

Povestea lui David este oglindită în persecuția lui Hristos de către evrei și crucificarea Sa, urmate de învierea glorioasă și A Doua Sa Venire. Originile modeste ale lui David și faptul că era cel mai puțin impunător fiu al lui Ieseu când Samuel l-a uns, este de asemenea o paralelă cu statutul modest pământean al lui Hristos.

Mai mult, David s-a sprijinit în mod constant pe Dumnezeu și astfel a servit ca model de rege. El își răsplătește toți oamenii în mod egal, chiar și pe aceia care erau prea extenuați ca să mai continue urmărirea după victoria împotriva Amaleciților (1 Sam 30 : 23). Acest episod ne poate aminti de Parabola Lucrătorilor din Vie (Matei 20). A refuzat să se atingă vreodată de adversarul său, Regele Saul, a fost furios din cauza violului lui Tamara și a plâns moartea fiului său rebel Absalom, pentru care ordonase ca nimeni să nu-i facă vreun rău, etc.

Că strămoș al lui Hristos

Conceptul descendenței lui David (și anume că acela care conduce Israelul este direct înrudit cu David) a devenit extrem de important în istoria iudaică. Cel mai important motiv pentru aceasta se observă în promisiunea lui Dumnezeu pentru David:

...„...voi ridica după tine pe urmașul tău, care va răsări din coapsele tale și voi întări stăpânirea sa. Acela va zidi casă numelui meu ...eu îi voi fi aceluia tată , iar el Îmi va fi fiu... Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veșnic înaintea ta și tronul tău va sta în veci.” (II Regi : 12-17)

În aparentă, acest pasaj se referă la Solomon, fiul lui David, dar poate fi extins de asemenea la Hristos. Hristos a fost ruda lui David prin Iosif.

Regele David cu harpa.

Ca muzician și poet : Psalmii

Pe lângă rolul său de harpist al lui Saul, David a compus un număr mare de Psalmi; nu este sigur dacă toți au fost scriși de către rege. Majoritatea psalmilor sunt prefațați de câteva cuvinte atât în textele din Septuaginta cât și-n cele Masoretice, iar 73 din cei 150 de psalmi (sau 151, dacă se include singurul psalm deuterocanonic) îl indică în mod explicit pe David drept autorul lor. Alte introduceri dau chiar mai multe detalii. Se spune, de exemplu, că Psalmul 51 (50 în Septuaginta), cel mai cunoscut psalm al nostru de pocăință, a fost scris de David după ce Natan l-a mustrat în privința aventurii lui cu Batsheba. În orice caz, contribuția lui David la muzica bisericească și liturgică nu poate fi ignorată, întrucât Psalmii apar foarte des în slujba ortodoxă.

O reconstrucție a Templului lui Solomon așa cum ar fi putut arăta.

Ca proiectant al Templului

Deși Domnul nu l-a lăsat pe David să-i construiască Primul Templu în Ierusalim, acesta în schimb a pus deoparte mult aur și obiecte de podoabă din prăzile de război pentru a fi folosite în construirea acestuia. A cumpărat aria viitorului templu, unde a construit numai un altar; conform textului din 1 Cronici 28, David însuși a elaborat planurile pentru Templu pe care i le-a dat lui Solomon și de asemenea a rânduit preoții care vor sluji acolo în cete diferite, a desemnat sarcini și a luat măsuri cu privire la buna funcționare a Templului.

Solomon, fiul lui David, după moartea tatălui său a dus la bun sfârșit construirea Templului pe care l-a și sfințit. Templul a rezistat până în 586 după Hr. când Nabucodonosor și babilonienii au prădat Ierusalimul.

Imnografie

La pomenirea din prima duminică de după Naşterea Domnului (sau 26 decembrie, dacă nu este nici o duminică până de Anul Nou):

Troparul Dreptului Iosif, al Regelui David şi al Sf. Ap. Iacov, fratele Domnului (glasul al 2-lea):

Binevesteşte, Iosife, lui David, dumnezeiescului părinte, minunile: pe Fecioara ai văzut născând, cu magii te-ai închinat, cu păstorii ai mărit, prin înger înştiinţare ai luat. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sf. Iosif, David şi Iacov (glasul al 3-lea):

De veselie astăzi se umple dumnezeiescul David, şi Iosif împreună cu Iacov laudă aduce, pentru că luând cunună, pentru înrudire cu Hristos se bucură şi pe Cel ce S-a născut negrăit pe pământ îl laudă şi strigă: Îndurate, mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine!

Iconografie

Dionisie din Furna arată [3]că, atunci când se zugrăveşte singur în icoană, Sf. Prooroc şi David, regele lui Israel se zugrăveşte bătrân, cu barba rotundă (în veşminte regeşti şi cu coroana pe cap). Atunci când se zugrăveşte în rândul proorocilor, poartă un înscris care zice : „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Ps. 103, 25).

Iar când se reprezintă în icoane proorocirile despre din viaţa Maicii Domnului ori cântările închinate ei sau viaţa şi patimile Mântuitorului sau Sf. Prooroc David poate purta diferite înscrisuri cu versetele potrivite din Psalmi [4], ca de exemplu:

  • la Bunavestire: „Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău...” 44,12);
  • la condacul „De demult proorocii te-au vestit...”, care o arată pe Maica Domnului în mijlocul proorocilor, fiecare purtând un însemn preînchipuind-o pe Maica Domnului, Sf. Prooroc David poartă în mână Chivotul sfânt al Legii şi înscrisul: „Eu, văzând darul Bisericii, Fecioară, dinainte chivot sfinţit te numii pe tine”.
  • la Naşterii Domnului: „Pogorî-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ” (Ps. 72, 6);
  • la Învierea Domnului: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El...” (Ps. 67,1).

Descoperiri arheologice

Descoperire arheologică 1965

În 1965 arheologii egipteni care lucrau la Gaza au descoperit o sinagogă evreiască din secolul al VI-lea d.Hr. Pe podeaua ornamentată a sinagogii se afla un mozaic-realizat din pietre mici de diferite culori- care înfăţişează un personaj încoronat care cântă la liră. Numele lui David este scris în limba ebraică, risipind orice îndoială cu privire la identitatea muzicantului.[5][6][7][8]

Stela Tel Dan 1993-1994

Arheologii israelieni conduşi de Avraham Biran au descoperit un fragment dintr-o stelă sfărâmată în oraşul Dan, oraşul cel mai nordic al Israelului. La acest fragment s-a adăugat un an mai târziu o piesă mică găsită în aceeaşi zonă. Împreună acestea ne informează despre o bătălie purtată împotriva Israelului şi a lui Iuda în jurul anului 841 î.Hr, probabil de regele Hazael al Damascului, care posibil să fi fost autorul textului. Stela a fost ridicată pentru a comemora victoria acelui rege asupra nordului Israelului şi probabil a fost sfărâmată atunci când regatul de nord şi-a obţinut independenţa faţă de Damasc câţiva ani mai târziu. Ea conţine cuvintele ,,casa lui David".[9][10]

Stela lui Meşa

În 1994 o altă referire a lui David a fost identificată într-o inscripţie antică. Deşi a fost descoperită în 1868, doar recent a fost observată referinţa la David pe faimoasa Stelă a lui Meşa. Regele Meşa al Moabului povesteşte că între 850-840 î.H el a atacat oraşul Ataroth, care fusese construit de un rege israelit nenumit pe teritoriul ocupat de tribul lui Gad în Transiordania. În captura de război luată se afla şi ,,vatra altarului lui YHWH", prima referire clară la Dumnezeul lui Israel pe nume în surse antice. Spre capătul stelei, el menţionează ocupaţia anterioară a unuia dintre oraşele sale de către ,,casa lui David". Această citire a textului a fost făcută recent de reputatul specialist în limbă ebraică Andre Lemaire, care nu numai că a studiat inscripţia din nou, dar a examinat o formă de papier mache a stelei din secolul al XIX-lea, realizată înaintea sfărâmării textului. Astfel, această stelă, ca şi nou-descoperita inscripţie de la Tell Dan, îl menţionează atât pe regele Israelului cât şi casa lui David (Iuda). După Lemaire, juxtapunerea denumirilor acestor două regate în fragmentele de la Tell Dan au confirmat citirea de către el a aceloraşi nume pe stela sfărâmată a lui Meşa. La un secol după moartea lui Solomon, numele lui David era folosit ca un nume dinastic pentru regatul lui Iuda, ceea ce denotă uriaşa sa importanţă.[11]

Note

  1. Iată ce spune arheologul Hoffmeier (pag84-85 vezi biblografia):Praştia era o armă serioasă şi fatală. Într-o scenă de luptă de la începutul mileniului al II-lea î.Hr, dintr-un mormânt din Beni, Hasa, Egipt, aruncătorii cu praştia sunt înfăţişaţi umăr la umăr cu arcaşii. La fel, pe reliefurile din Ninive dedicate luptei de la Lahiş (aflate acum la British Museum) sunt reprezentaţi aruncătorii asirieni aruncând pietre în apărătorii iudei ai Lahişului, în 701 î.Hr. Aceste scene arată că praştia era o armă cu bătaie lungă care îşi avea locul alături de arc şi săgeată, deşi nu avea aceeaşi rază de acţiune. Pietrele utilizate de aruncători nu erau nişte pietricele, ci mărimea lor varia între cea a unei mingi de tenis (5-8 cm diametru) iar când erau aruncate de un aruncător experimentat, el atingeau o viteză de 160-240 km/h. David şi-a ales piatra cu care a aruncat dintr-un pârâu, dar cele mai multe pietre de praştie din Antichitate erau, de fapt, prelucrate şi formate ca proiectile rotunjite
  2. 2Sam13.1-39
  3. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 78, 88, 91-97, 99, 107, 117, 126, 145, 148, 159, 167)
  4. Loc.cit., pp. 91-97
  5. J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 86, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
  6. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=31936
  7. http://www.orthograffiti.ro/170/calatorie-in-tinutul-gazei-de-altadata/
  8. Hoffmeier spune:Lire adevărate au fost găsite în mormintele regale din Ur, datând din cca 2650 î.Hr. Acestea nu sunt simple instrumente, ci adevărate opere de artă, placate cu aur şi cu lazulit, o piatră semipreţioasă. Un panel decorativ din fildeş, din Megghido, datând din cca 1200 î.Hr, înfăţişează un rege aşezat pe tron. În faţa lui se află o femeie, probabil regina, alături de care este un muzicant cântând la liră. Aceasta scenă ilustrează că familia regală a Orientului Apropiat al Antichităţii obişnuia să fie întreţinută de muzicanţii de la curte, aşa cum a fost David pentru o scurtă vreme pentru regele Saul (Arheologia Bibliei, pag 86)
  9. -J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 87, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
  10. http://www.nytimes.com/1993/08/06/world/from-israeli-site-news-of-house-of-david.html?pagewanted=all?pagewanted=all
  11. J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 88, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6

J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8

Sursa

Legături externe