Iacov (Vechiul Testament)

Acest articol face parte din seria Vechiul Testament – Septuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
Facerea – Ieșirea – Leviticul – Numerii – Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi – Judecători – Rut I Regi – II Regi – III Regi – IV Regi I Cronici – II Cronici – I Ezdra – Neemia – Estera
Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune Iov – Cartea Psalmilor – Pildele lui Solomon – Ecclesiastul
Alte cărți Cântarea Cântărilor – Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel
Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece” Osea – Amos – Miheia – Ioil – Avdie – Iona – Naum Avacum – Sofonie – Agheu – Zaharia – Maleahi
Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit – Iudita – Baruh – Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri – III Ezdra – Cartea înțelepciunii lui Solomon Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) Istoria Susanei Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel I Macabei – II Macabei – III Macabei Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Enoh – Noe – Avraam – Isaac – Lot Iacov (Israel) – Iosif – Moise – Aaron – Finees Judecători: Debora – Ghedeon – Samson Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul – Elisei – Iezechia Isaia – Ieremia – Iezechiel – Daniel Iona – Osea – David – Solomon Avacum – Iov – Miheia – Maleahi - Baruh Samuel – Zaharia – Ioil – Naum – Amos
Regi Iuda (după diviziune): Roboam – Abia – Asa – Iosafat Atalia – Ioram – Ahazia – Ioas – Amația Ozia – Iotam – Ahaz – Iezechia (Ezechia) – Manase Amon – Iosia – Ioahaz – Eliachim (Ioiachim) Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I – Nadab – Baeșa Ela – Zimri – Omri – Ahab – Izabela Ahazia – Ioram – Iehu – Ioahaz – Ioas – Ieroboam al II-lea Zaharia – Șalum – Menahem – Pecahia – Pecah – Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Iacov (tâlcuit ,,cel ce ţine de călcâi", devenit ulterior Israel) a fost fiul lui Isaac şi al Rebecăi. Fiind proorocit ca stăpân asupra fratelui său mai mare, Esau, îi fură acestuia binecuvântarea dinainte de moarte a tatălui lor, Isaac la sfatul mamei sale, Rebeca. Iacov visează o scară pe care îngerii urcau la ceruri iar Dumnezeu, aflat în capul scărilor, îi promite că va fi cu el şi Iacov face juruinţa că dacă va fi ocrotit de Dumnezeu va da zeciuială din tot ce va avea. El lucrează pentru Laban timp de 20 de ani şi are ca soţii pe Rahela (pe care o iubea) şi pe Lea obţinute în loc de simbrie pentru 14 ani de muncă. Cele două soţii şi robele lor îi fac 12 fii şi o fiică lui Iacov. Iacov pleacă, se întâlneşte cu îngerii lui Dumnezeu, apoi se împacă cu Esau, fratele său. A trăit 147 ani.(Fac47.28)

Fiii lui Isaac

Isaac s-a rugat Domnului căci Rebeca era stearpă, Domnul l-a ascultat şi Rebeca a rămas însărcinată.,, Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: ,,Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?`` S'a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i -a zis: ,,Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.``,,În pântecele ei erau doi gemeni:Cel dintâi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau (adică păros). Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov (cel ce ţine de călcâi). Isaac era în vârstă de şaizeci de ani, când s-au născut ei.”(Fac25.19-26) Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.(Fac25.28)

Binecuvântărea

Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră. Îi spune lui Esau că a îmbătrânit şi că îl roagă să se ducă la vânătoare şi să-i facă o mâncare cum îi place lui ca să-l binecuvânteze înainte de a muri. Rebeca aude totul şi îi spune lui Iacov să-i aducă doi iezi buni că va face ea o mâncare cum îi place lui Isaac şi, acoperindu-l cu pielea iezilor, l-a trimis la Isaac. Deşi a avut la început îndoieli din pricina glasului, până la urmă Isaac l-a binecuvântat:

,,Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul.

28Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, şi grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug!

29Să-ţi fie supuse noroade, şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi, şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.``(Fac27.27-29)

Apoi a venit şi Esau care prinsese vânat şi îi făcuse şi el o mâncare. Isaac îi spune că fratele lui a primit binecuvântarea şi că va rămâne aşa, Esau îl roagă să-l binecuvânteze şi pe el şi Isaac îi spune:

,,Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pămîntului şi de roua cerului, de sus.

40Vei trăi din sabia ta, şi vei sluji fratelui tău; Dar cînd te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!``(Fac27.39-40)

Esau spune că-l va omorî pe Iacov, Rebeca aude, îl chemă pe acesta şi-l sfătuieşte să plece la fratele ei, Laban până se va potoli mânia lui Esau pentru ca să nu fie lipsită de amândoi în aceeaşi zi. (Fac27.41-46) Iacov şi Esau se vor împăca mai târziu.(Fac32.13-23, 33.1-16)

Scara îngerilor, casa lui Dumnezeu şi făgăduinţa zeciuelii

Isaac l-a trimis pe Iacov la Padan-Ram să-şi ia o soţie de acolo din neamul propriu, dintre fetele lui Laban, fratele mamei sale. Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi -a luat drumul spre Haran.

11A ajuns într'un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus -o căpătâi, şi s'a culcat în locul acela.

12Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

13Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: ,,Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.`` Pământul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

14Sămânţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miază-noapte şi la miază-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

15Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.``

16Iacov s'a trezit din somn, şi a zis: ,,Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n'am ştiut.`` 17I -a fost frică, şi a zis: ,,Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!``

18Şi Iacov s'a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vârful ei.

19A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz.

20Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănînc şi haine să mă îmbrac,

21şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

22piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.`` (Fac28.10-22)

Soţiile şi copiii

Iacov a pornit la drum, şi s'a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

,,9Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

11Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi ea a început să plângă tare.

12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.

13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

14Şi Laban i-a zis: ,,Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!`` Iacov a stat la Laban o lună.”(Fac29.9-14)

Apoi Laban s-a oferit să-i dea simbrie lui Iacov. Acesta, care o iubea pe Rahela care ,,era frumoasă la statură şi mândră la faţă”, i-a spus că îi va sluji şapte ani pentru Rahela. Laban i-a spus că mai bine i-o dă lui decât altuia, îndemnându-l să rămână la el

20Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.

21În urmă Iacov a zis lui Laban: ,,Dă-mi nevasta, căci mi s -a împlinit sorocul, ca să intru la ea.``

22Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.

23Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus -o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

24Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa, Zilpa.

25A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ,,Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?``

26Laban a răspuns: ,,În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.

27Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.``

28Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa, Rahela.

Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. Copiii lui Lea au fost Ruben (vedeţi fiu), Simeon (ascultare), Levi (alipire), Iuda (lăudat fie Domnul), Isahar (răsplătire), Zabulon (locuinţă) şi Dina (Judecată) .

Rahela, când a văzut că nu face copii lui Iacov, a pizmuit-o pe Lea şi a zis lui Iacov: ,,Dă-mi copii, ori mor!``

2Iacov s'a mâniat pe Rahela, şi a zis: ,,Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te -a oprit să ai copii?``

3Ea a zis: ,,Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.``

4Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei, Bilha; şi Iacov s'a culcat cu ea.

Bilha a născut pe Dan (a judecat), pe Neftali (luptele lui Dumnezeu) Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă. Zilpa a născut pe Gad (noroc) şi Aşer (fericit)

22Dumnezeu Şi -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, şi a făcut -o să aibă copii.

23Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Mi-a luat Dumnezeu ocara!``

24Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un fiu!``

Iacov îi slujeşte în continuare încă 6 ani timp în care el devine din ce în ce mai bogat în pofida faptului că Laban îi schimbase simbria de zece ori (Fac31.7, 31.41) şi îi ceruse despăgubiri pentru toate furturile din zi şi din noapte (Fac31.39) Iacov s'a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari. Au început fiii lui Laban să spună ,,Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi -a agonisit el toată bogăţia aceasta.`Iacov s'a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.(Fac31.1-2) Dumnezeu îi spune să se întoarcă în ţara părinţilor săi şi acesta îşi ia nevestele, copiii şi turmele şi pleacă. Laban şi fraţii săi merg după el şi lui Laban îi apare Dumnezeu în vis şi îi spune să nu-i spună vreo vorbă rea lui Iacov. Laban îi propune un legământ lui Iacov prin care acesta se leagă că nu va asupri pe fetele lui luând şi alte neveste şi prin care nu-şi vor încălca unul altuia teritoriile. Rahela are o naştere grea, în urma căreia moare: se naşte un fiu căreia ea îi pune numele Ben-Oni (fiul durerii mele) dar tatăl său îl numeşte Beniamin (fiul dreptei) Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stîlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi.(Fac35.20)

Tabăra lui Dumnezeu

1Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.

2Când i -a văzut, Iacov a zis: ,,Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!`` De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).

Iacov se împacă cu Esau

Iacov pune la punct în amănunt împăcarea cu Esau trimiţând câteva rânduri de turme de animale ca dar înaintea sa.(Fac32.9.-22) Apoi ,,El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său./Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s'a aruncat pe grumaz, şi l-a sărutat. Şi au plâns.(Fac33.1-4) Esau refuză darul dar Iacov insistă şi acesta până la urmă acceptă.(Fac33.7-11). Iacov se aşează la Sihem (Fac33.17-20)

Iacov la Betel

Dumnezeu îi spune să-i ridice un altar la Betel pentru că acolo i s-a arătat când fugea de fratele său, Esau şi acesta face întocmai (Fac35.1-7).Dumnezeu îi schimbă numele în Israel (Fac35.10) şi apoi Dumnezeu îi vorbeşte spunându-i să crească şi să se înmulţească căci lui şi seminţiei sale îi va da ţara pe care o dăduse lui Avraam şi lui Isaac. Iar Iacov ridică un stâlp de aducere-aminte, aduce o jertfă de băutură şi toarnă untdelemn şi pune numele acelui loc Betel .(Fac35.11-15) Ruben, întâiul-născut al lui Iacov se culcă cu Bilha, ţiitoarea tatălui său.(Fac35.22)

Israel şi Iosif

Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele 3Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.

4Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

Iacov este minţit de fiii săi cum că Iosif murise sfâşiat de fiare când, de fapt, acesta fusese vândut unor ismeliţi care-l duseseră în Egipt iar haina sa fusese muiată în sânge de ţap.(Fac37.29)

Iacov şi binecuvântările lui Efraim şi Manase

Iacov se întălneşte în cele din urmă cu Iosif, care ajunsese mâna dreaptă a Faraonului şi care-şi dezvăluie identitatea fraţilor săi (Fac46.28-30). Iacov l-a binecuvântat pe Iosif şi apoi i-a binecuvântat pe cei doi fii ai lui Iosif, Efraim şi Manase dar punându-şi mâna dreaptă pe Efraim şi mâna stângă pe Manase, deşi Iosif ar fi vrut invers căci Manase era primul-născut. Şi Iosif a zis tatălui său: ,,Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.`` 19Tatăl său n'a vrut, ci a zis: ,,Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.``(Fac49.17-18)

Iacov, vestirile: binecuvântările şi blestemele

1Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: ,,Strângeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile care vor veni.

2,,Strângeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

3Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie, şi întâiul în putere,

4Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

5Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.

6Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

7Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, şi -i voi risipi în Israel.

8Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pământ înaintea ta.

9Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: cine-l va scula?

10Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.

11El îşi leagă măgarul de viţă, Şi de cel mai bun butuc de viţă mînzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin, şi mantaua în sîngele strugurilor.

12Are ochii roşi de vin, şi dinţii albi de lapte.

13Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, lîngă limanul corăbiilor, şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

14Isahar este un măgar osos, care se culcă în grajduri.

15Vede că locul unde se odihneşte este plăcut, şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul subt povară, şi se supune birului.

16Dan va judeca pe poporul său, ca una din seminţiile lui Israel.

17Dan va fi un şarpe pe drum, o năpîrcă pe cărare, muşcînd călcîiele calului, făcînd să cadă călăreţul pe spate.

18În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!

19Peste Gad vor da iuruş cete înarmate, dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.

20Aşer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor.

21Neftali este o cerboaică slobodă: rosteşte cuvinte frumoase.

22Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

23Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi, şi l-au urmărit cu ura lor.

24Dar arcul lui a rămas tare, Şi mâinile lui au fost întărite De mâinile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.

25Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor de jos, Cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.

26Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei, şi se înalţă pînă în creştetul dealurilor veşnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

27Beniamin este un lup care sfâşie; Dimineaţa, mănâncă prada, iar seara împarte prada răpită.``

28Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare deosebită. (Fac49.1-28)

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
3. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
4. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 164,la articolul ,,evreu", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2