Lista relațiilor de ucenicie

Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.

Relațiile de ucenicie au fost fundamentale creștinismului de la chemarea apostolilor până la dezvoltarea vieții monahale și succesiunea apostolică ce continuă până în ziua de azi.

Ucenicii apostolice

Iisus Hristos

Ucenicii ce includ români

Ucenicii din monahismul timpuriu

Egipt

Palestina

Eftimie cel Mare

Siria

Simeon Stâlpnicul
- Daniil Stâlpnicul
- Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște

Alte ucenicii importante

Note

↑ Pe lângă legătura cu Teofana Basarab, Pr. Prof. Mircea Păcurariu menționează că „pe lângă Sfântul Grigorie Sinaitul, în așezarea isihastă de la Paroria, în apropiere de Adrianopol, au fost și români.” (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9)
↑ Ioan Ianolide spune că a crescut astfel: „sub îndrumarea inițială a lui Arsenie, pe care-l voi considera toată viaţa drept ctitor al sufletului meu” (Ioan Ianolide, Deținutul Profet, Editura Bonifaciu, 2009.)
↑ În închisori, Ianolide a fost considerat liderul misticilor mai întâi alături de Valeriu Gafencu în Târgu-Ocna (1949-1952) iar mai târziu alături de părintele său spiritual, Arsenie Papacioc și de Ioan Iovan înapoi în Aiud (1958-1964). Între 1952 și 1958, Ianolide a continuat să susțină duhovnicește frații din închisori după ce Gafencu s-a dus la Domnul. Înainte de 1949, perioada formativă a grupului misticilor a fost îndrumată de Traian Trifan, Traian Marian, și Arsenie Papacioc (pe atunci Anghel Papacioc).
↑ Sf. Fotie i-a fost profesor Sfântului Chiril la Universitatea din Constantinopol.

[1] Pe lângă legătura cu Teofana Basarab, Pr. Prof. Mircea Păcurariu menționează că „pe lângă Sfântul Grigorie Sinaitul, în așezarea isihastă de la Paroria, în apropiere de Adrianopol, au fost și români.” (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9)

[2] Ioan Ianolide spune că a crescut astfel: „sub îndrumarea inițială a lui Arsenie, pe care-l voi considera toată viaţa drept ctitor al sufletului meu” (Ioan Ianolide, Deținutul Profet, Editura Bonifaciu, 2009.)

[3] În închisori, Ianolide a fost considerat liderul misticilor mai întâi alături de Valeriu Gafencu în Târgu-Ocna (1949-1952) iar mai târziu alături de părintele său spiritual, Arsenie Papacioc și de Ioan Iovan înapoi în Aiud (1958-1964). Între 1952 și 1958, Ianolide a continuat să susțină duhovnicește frații din închisori după ce Gafencu s-a dus la Domnul. Înainte de 1949, perioada formativă a grupului misticilor a fost îndrumată de Traian Trifan, Traian Marian, și Arsenie Papacioc (pe atunci Anghel Papacioc).

[4] Sf. Fotie i-a fost profesor Sfântului Chiril la Universitatea din Constantinopol.

[1]

[2]

[3]

[4]

OrthodoxWiki β