Gavriil din Ierusalim

Cuviosul Gavriil (Gabriel) este un călugăr care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea în Țara Sfântă și la Ierusalim. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 26 ianuarie.

Viața

Originar din Capadocia (Asia Mică), cuviosul Gavriil a primit o educație aleasă în Siria, împreună cu frații săi mai mari Cosma și Crisip, pe care i-a urmat în Palestina, unde au devenit primii ucenici ai sfântului Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie), în ciuda vârstei fragede a lui Gavriil (care era și eunuc din naștere).

După ce a trăit o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie, Gavriil a devenit preot la Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim) și egumen al mănăstirii de maici „Sfântul Ștefan”, întemeiată de Evdochia Împărăteasa (+460). Cosma a devenit episcop de Schitopolis și a jucat un rol important în dezvoltarea monahismului în regiune, iar Crisip a devenit „gardian” al Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt.

După ce a împlinit timp de 24 de ani aceste slujiri, cuviosul Gavriil și-a zidit o chilie pe Muntele Măslinilor, unde petrecea Postul Mare în singurătate, după regula monastică a sfântului Eftimie. Aici a trecut la Domnului în isihie în jurul anului 490.

Cuviosul Gavriil a primit darul de a face minuni încă din viața sa pământească. La vremea respectivă a fost unul dintre cei care a contribuit cel mai mult la comunicarea între călugării de diferite naționalități din Țara Sfântă, pentru că vorbea și scria atât în greacă, cât și în latină și în siriacă.

Surse

• OrthodoxWiki
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras