Chesarie al Buzăului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

PS Chesarie al Buzăului
Chesarie al Buzaului.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Buzău
Titlul   Episcop
Formulă de adresare   Preasfinția Voastră
Perioada   1825 - 1846
Predecesor   Costandie Filitti
Succesor   Filotei
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   1825, la Buzău
Episcopi consecratori   Mitropolitul Grigorie Dascălul
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1784
Locul nașterii   București
Data morții   30 noiembrie 1846
Locul morții   Buzău

Chesarie al Buzăului (pe numele de mirean Constantin Căpățână; n. 1784, București – d. 30 noiembrie 1846, Buzău) a fost episcop al Buzăului între anii 1825-1846. Printre realizările sale din perioada în care a păstorit Episcopia Buzăului, cele mai remarcabile sunt: refacerea Catedralei cu hramul Adormirea Maicii Domnului, înființarea Seminarului Teologic din Buzău și reînființarea tipografiei eparhiale (1834).

Viața

S-a născut la București, din părinți de condiție modestă (Efrem și Dragna Căpățână), în anul 1784, numele său de botez fiind Constantin. În 1797, la vârsta de 13 ani, a fost încredințat Episcopului Iosif al Argeșului (Iosif Sevastias, episcop între 1793-1820), care îl trimite să învețe carte la școala grecească de la Biserica Domnița Bălașa, aflată pe atunci sub conducerea vestitului dascăl grec Lambru Fotiadis. A învățat apoi la școala de psaltichie a lui Dionisie Fotino, unde a fost coleg cu Anton Pann.

S-a călugărit la Mănăstirea Antim, cu numele de Chesarie, fiind apoi hirotonit diacon.

În anul 1820, ucenicul Episcopului Iosif ajunge iconom al Mănăstirii Antim și, mai târziu, al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Fiind dăruit de Dumnezeu cu multă ascultare, smerenie și pricepere, la 5 aprilie 1825 a fost ales Episcop al Buzăului, fiind hirotonit de către Mitropolitul Grigorie Dascălul.

A găsit în Eparhia Buzăului multe lipsuri, atât materiale cât și spirituale. Deoarece multe biserici erau în stare de degradare avansată sau chiar ruinate, noul episcop a început o activitate intensă și constantă de reparare și reconstrucție a acestor sfinte lăcașuri. Astfel, în cei 21 de ani cât a păstorit eparhia, au fost renovate zeci de mănăstiri, schituri, metocuri și biserici parohiale, culminând cu refacerea Catedralei cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Chesarie devenind astfel un mare ctitor al Episcopiei Buzăului.

Pentru luminarea copiilor și folosul de obște al neamului, a întemeiat mai multe școli, precum: Seminarul teologic eparhial (înființat în anul 1836), Școala de muzică bisericească (în anul 1830), Școala de pictură bisericească (sub conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, unchiul lui Gheorghe Tattarescu, în anul 1831) și altele. În aceste școli ctitorite de Episcopul Chesarie au fost aduși cei mai buni profesori, duhovnici și dascăli din Țara Românească, printre absolvenții școlilor respective numărându-se viitori episcopi, preoți și dascăli aleși, precum și pictori renumiți. Elevilor li se cerea în primul rând credință tare în Dumnezeu, rugăciune și viață morală desăvârșită.

Printre numeroasele fapte de binefacere ale Episcopului Chesarie, se poate aminti și modul în care i-a deschis calea spre pictură lui Gheorghe Tattarescu. Acesta, după ce studiase pictura bisericească la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, Nicolae Teodorescu, și urmase în paralel și Școala de grămătici din Buzău, înființată în 1830, a participat (începând din anul 1833) la executarea picturii interioare a catedralei episcopale din Buzău, refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur. Cu această ocazie a fost remarcat de Episcopul Chesarie, care observând talentul, seriozitatea și puterea de muncă a acestui învățăcel adolescent, l-a ținut minte și, mai târziu, în 1845, l-a recomandat insistent pentru o bursă de studii la prestigioasa școală de arte plastice Academia di San Luca din Roma. P.S. Chesarie a dovedit astfel și o deschidere spre arta plastică modernă (a acelor timpuri), permițând faptul ca un zugrav bisericesc ortodox, pentru care hieratismul bizantin era o regulă ce trebuia păstrată, să urmeze studii pentru pictura religioasă într-o școală apuseană, unde laicizarea artei era tradițională. Gheorghe Tattarescu nu l-a dezamăgit pe binefăcătorul său, devenind ulterior unul dintre cei mai vestiți și prolifici iconografi români din secolul al XIX-lea, precum și un remarcabil pictor clasic, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească” și fondator al „Școlii de Arte Frumoase” (actuala Universitate Națională de Arte din București).

...

La 30 noiembrie 1846, Episcopul Chesarie, păstorul cel bun și credincios al Eparhiei Buzăului, a trecut la cele veșnice. Plâns de toți credincioșii săi, el a fost îngropat lângă catedrala episcopală, spre neuitată pomenire. Pe piatra lui de mormânt se află această emoționantă inscripție:

Oprește-ți, trecătorule, pasul în respect lângă pacinicul lăcaș al colosalei umbre ‒ sacrul mormânt. Aici ierarhul Chesarie trupul își odihnește de multele, în puțin timp, jertfiri spre gloria Domnului, a Patriei și eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846).

Bibliografie