Iosif Imnograful

Sf. Iosif Imnograful
Sf. Iosif Imnograful
Date personale
Naștere	secolul IX
Mutare la Domnul (†)	secolul IX
Localizare	Imperiul Bizantin
Naționalitate	sicilian
Date cult
Tip	cuvios
Data canonizării	dată necunoscută
Prăznuire la data de	4 aprilie
Proclamare	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru Sfinți Părintele nostru Iosif Imnograful (sau Iosif scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericești, așa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 aprilie în tradiția greacă și pe 4 aprilie în cea slavă și românească.

Viața

Viitorul Sf. Iosif Imnograful s-a născut în anul 816 în Sicilia, din părinți creștini, Plotin și Agata. În anul 830, el și familia sa au plecat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe a Siciliei. Fiind crescut de părinți evlavioși, a devenit mai apoi monah la mănăstirea Latmos încă din tinerețe. Pentru evlavia sa și pentru iubirea de Dumnezeu pe care o arăta, el a fost lăudat de Sf. Grigorie Decapolitul, care l-a adus pe Iosif la Constantinopol. Împreună cu Sf. Grigorie, Sf. Iosif a fost un ferm apărător al cinstirii icoanelor, învățându-i și pe alții același lucru.

Acestea se petreceau în vremea când erezia iconoclastă bântuia Biserica Ortodoxă: atât împăratul bizantin, Leon Armeanul cât și patriarhul de pe tronul Constantinopolului erau iconoclaști. Sf. Iosif a fost ales de monahii ortodocși din Constantinopol ca delegat al lor către Papa Leon al III-lea (pe acea vreme acesta era încă în comuniune cu Biserica Răsăritului), pentru a-i cere ajutorul. În timpul calătoriei, Sf. Iosif a fost capturat de bandiți arabi, care l-au dat în mâinile iconoclaștilor care l-au aruncat în închisoare. și în închisoare a mărturisit și a învățat pe alții să se împotrivească ereziei. Tot pe când era în închisoare i s-a arătat Sf. Nicolae al Mirelor care i-a cerut să cânte spre slava numelui Domnului. După șase ani petrecuți în închisoare, Sf. Iosif a fost eliberat.

După eliberare, s-a întors la Constantinopol unde a întemeiat o mănăstire închinată Sf. Grigorie Decapolitul, care nu mai era atunci în viață; moaștele sfântului Grigorie au rămas în această mănăstire mai bine de șase veacuri, până la căderea Constantinopolului sub turci (1453). Sf. Iosif a mai ridicat și o biserică în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, față de care avea o mare evlavie. Pe când ținea post aspru, înaintea prăznuirii Sf. Apostol Bartolomeu, acesta i-a apărut în vis și l-a îndemnat și el să scrie cântări bisericești. După ce a scris un prim imn în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, Sf. Iosif a închinat multe cântări Sfântului Nicolae, care îl eliberase din închisoare, Născătoarei de Dumnezeu și altor sfinți. Se crede că a compus în jur de o mie de cântări.

Când în Biserica a venit un alt val al ereziei iconoclaste, Sf. Iosif a stat iarăși împotriva acesteia, drept care a fost trimis în exil în Cherson pentru unsprezece ani. La întoarcerea sa, în anul 842, pe când domnea dreptcredincioasa Teodora, a fost numit păstrător al Sfintelor Vase al Catedralei Sfânta Sofia. Însă a fost din nou trimis în exil atunci când l-a acuzat de desfrânare pe Bardas (Vardas), fratele împărătesei. S-a întors la Constantinopol după moartea lui Bardas, în anul 867.

Ajuns la o vârstă foarte înaintată, bolnav fiind, sfântul a primit înștiințare de la Dumnezeu că viața lui se apropia de sfârșit. Ca urmare, Sf. Iosif a rămas în rugăciune intensă până la moartea sa, rugându-se pentru pacea Bisericii și pentru mântuirea sufletului său. A adormit întru Domnul în jurul anului 883. A lăsat în urmă o moștenire bogată, multe canoane din Minei și multe imne din Octoih fiind alcătuite de Sf. Iosif Imnograful.

Imnografie

Tropar (glas 2)

Veniți să-l lăudăm pe cel de Dumnezeu insuflat, pe Iosif,

instrumentul cel cu douăsprezece coarde al Cuvântului,

harfă melodioasă a Harului și a alăută a virtuților cerești,

cel ce a lăudat și preacinstit adunarea Sfinților,

Iar acum împreună cu aceștia e slăvit.

Tropar (glasul al 8-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,

că, luând Crucea, a urmat lui Hristos

și luptând a învățat să nu se uite la trup, că este trecător,

ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase părinte Iosife, duhul tău.

Condac (glas 3)

Ca pana în mâna scriitorului a fost de Dumnezeu insuflată limba ta,

după cuvintele lui David.

Cântat-ai încercările Sfinților

și-ai arătat harul ce li s-a dat pentru nevoințele lor.

Pentru aceasta îți cântăm: „Bucură-te, binecuvântată harfă a sfintelor cântări!"

Condac (glas 2):

Cel ce ești izvor nedeșertat al pocăinței

și dătător mângâierii celei fără de sfârșit și adâncime umilinței, Iosife,

dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângem aici

[ca] să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău, Sfinte.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Iosif Imnograful se zugrăvește bătrân, cu barba ascuțită, purtând un înscris care zice: „Sosit-a bucuria celor întristați și izbăvirea Ierusalimului!” (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 163, 201, 237.)

Legături externe

• ro: Sinaxar 4 aprilie
• ro: Viețile Sfinților, 4 aprilie
• ro: Proloagele, 4 aprilie
• en: Joseph the Hymnographer (GOARCH)
• en: Venerable Joseph the Hymnographer (OCA)