Nicolae Misticul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Nicolae Misticul
Patriarhul Nicolae Misticul
(reconstituire modernă)
Date personale
Naștere 852, Italia
Mutare la Domnul (†) 15 mai 925,
Localizare Flag of the Byzantine Empire.png Constantinopol,
Imperiul Bizantin
Naționalitate
Date cult
Tip ierarh
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 16 mai
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Preafericitul Nicolae I Misticul (gr. Νικόλαος Α΄ Μυστικός, Nikolaos I Mystikos), a fost Patriarh al Constantinopolului de două ori: prima oară între martie 901 și februarie 907, și a doua oară din mai 912 și până în 925. A refuzat să recunoască a patra căsătorie a împăratului Leon al VI-lea cu Zoe Karbonopsina.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 16 mai.[1]

Viața

Nicolae s-a născut în 852 în peninsula italiană. Mare parte din copilăria și tinerețea sa nu este cunoscută, până la intrarea în administrația civilă imperială la Constantinopol. El a fost un apropiat al patriarhului Fotie cel Mare, fiind demis din administrație odată cu demiterea lui Fotie în 886. Ca urmare a primit tunderea în monahism și a intrat în mănăstire. Totuși, nu a rămas în mănăstire o perioadă lungă. Împăratul Leon al VI-lea „Filozoful” (886-912) l-a chemat și l-a numit consilier secretar (Mystikos).

La 1 martie 901, Nicolae a fost numit patriarh de Constantinopol. Curând după aceasta, Nicolae s-a implicat într-o dispută cu Leon referitor la căsătoria acestuia cu amanta acestuia, Zoe Karbonopsina, care i-a născut un succesor, viitorul împărat Constantin al VII-lea „Porfirogenetul”. Nicolae a refuzat să îi permită lui Leon să se căsătorească a patra oară deși, a acceptat cu greu să îl boteze pe Constantin. Totuși, cu ajutorul unui preot, Leon s-a căsătorit cu Zoe în 9 ianuarie 906. În 907, după ce Nicolae a refuzat cererea lui Leon de a-l consulta pe Papa Serghie (Sergiu al III-lea: 904-911) referitor la căsătoria sa, Nicolae a fost închis într-o mănăstire și înlocuit cu Eutimie. La acea vreme, restricțiile Bisericii Romei referitoare la căsătorie nu erau tot atât de severe ca cele ale Bisericii din Constantinopol.

Nicolae a fost rechemat în scaunul patriarhal în 912, aproape de momentul morții lui Leon și de întronarea succesorului acestuia, Alexandru, și a devenit regent pentru prințul Constantin. Nicolae a considerat că a fost demis pe nedrept și, după rechemarea sa, a început o lungă bătălie între suporterii săi și cei ai lui Eutimie. De asemenea, relațiile lui Nicolae cu Zoe erau tensionate. El a obligat-o să intre într-o mănăstire, în 913, după ce a primit o promisiune din partea senatului și clerului că nu va fi acceptată ca împărăteasă. Cu toate acestea, după ce le-a făcut bulgarilor concesii nepopulare, Zoe s-a reîntors în martie 914 și l-a înlocuit pe Nicolae de la regență, obligându-l să o recunoască împărăteasă.

Lui Nicolae i s-a permis să rămână patriarh. În timpul domniei împăratului Roman I Lecapenos (920-945), el s-a împăcat până la urmă cu Eutimie, astfel fiind încheiată lupta din Biserica din Constantinopol. De asemenea, Nicolae și-a îmbunătățit relația cu Papa Ioan al X-lea. Într-un sinod din 920, patriarhul Nicolae a emis un decret care clarifica problema celei de-a patra căsătorii în Biserica din Constantinopol. Prin acesta, erau permise doar trei căsătorii, dar a patra căsătorie a lui Leon al VI-lea a fost admisă pentru bunul mers la treburilor statului și pentru a clarifica linia dinastică pentru un moștenitor al tronului legitim.

Nicolae a devenit un susținător înfocat al lui Constantin al VII-lea atunci când acesta a devenit co-împărat în 920, după ce amiralul Romanos Lecapenos a detronat-o pe Zoe în 919 și a trimis-o înapoi în mănăstire. Patriarhul Nicolae a murit la 15 mai 925.

Reforme ecleziastice

În această perioadă, prin împăratul Leon al VI-lea și patriarhul Nicolae Misticul, se realizează o organizare administrativă a Bisericii și o stabilire a ordinii ierarhice a mitropoliilor cu episcopiile sufragane din imperiu.

Vechea ordine ierarhică și administrativă, care fost stabilită în vremea împăraților Iustinian I și Heraclie și reflectată în Notitia Episcopatuum a lui Epiphanius, nu mai corespundea realităților economice și politice de la sfârșitul secolului al IX-lea. De aceea, împăratul Leon, împreună cu patriarhul Nicolae Misticul, fac o nouă ordine ierarhică și administrativă a Bisericii, în care includ și eparhiile din Occident, atașate de Leon al III-lea Isaurul prin anii 732-733 patriarhului de Constantinopol, stabilindu-le acestora locul în scara ierarhică.

Această nouă orânduire era necesară nu numai în ocaziile de protocol, dar și în buna funcționare a Bisericii. Opera aceasta reprezintă o etapă importantă în evoluția Bisericii Bizantine și va rămâne în vigoare încă multă vreme. Ea este semnificativă și pentru starea administrativă a imperiului, deoarece se știe că, în general, Biserica prelua de la stat formele de împărțire administrativă, copiindu-le uneori tale quale.

Note


Casetă de succesiune:
Nicolae Misticul
Precedat de:
Antonie al II-lea Kauleas
Patriarh al Constantinopolului
901-907
Urmat de:
Eutimie I Sincellus
Precedat de:
Eutimie I Sincellus
Patriarh al Constantinopolului
912-925
Urmat de:
Ştefan al II-lea de Amasia



Surse

Legături externe